Cornel Patrichi, OMUL care a dus coregrafia de televiziune la rang de artă

S-a spus despre el că este creatorul variete-ului de televiziune din România. Presa l-a numit ”regele dansului în comunism”, dar l-a apreciat și ca fiind cel care a dus coregrafia de televiziune la rang de artă. Cornel Patrichi, actor și coregraf, născut la 1 aprilie 1944 și decedat în aceeași lună, în 2016, la patru zile după ce împlinise 72 de ani, a cunoscut succesul pe scenele teatrelor din țară și străinătate, în televiziune, dar și în film.

A fost elev al Școlii elementare 18, din Piața Romană, iar ”dintr-o întâmplare” a ajuns la școala de balet.

”În mod normal, copilul începe de acasă să țopăie, iar părinții observă și spun hai să-l ducem la școală. Eu am nimerit la școala de coregrafie dintr-o întâmplare. Era 1953 (..). A apărut o doamnă care ne-a întrebat dacă vrem să mergem la balet. Luase notele noastre de la sport și de la cultura generală. Așa am nimerit eu la școala de balet. (…) Viața unui copil, într-o școală de balet, e cumplită! E anostă… Abia într-a VIII-a a început să-mi placă! Se îmbina arta cu tehnica… Dansul clasic nu e o plăcere pentru un copil!”, își amintește Cornel Patrichi într-un interviu.

A urmat apoi cursurile Liceului de coregrafie, pe care l-a absolvit în 1962. Unchiul său, care era director muzical la Teatrul ”Constantin Tănase”, l-a angajat prim-balerin.

”Am terminat studiile în 1962 și toată vara am stat pe la Operă, sperând ca prin toamnă să mă angajeze. Într-o zi am trecut pe la unchiul meu, Nicolae Patrichi, care era directorul muzical al Teatrului ‘Constantin Tănase’, și mi-au propus să vin ca prim-balerin. Acolo era o revistă de pe vremea lui Tănase — revista ‘Cărăbuș”’, povestește coregraful.

În 1972, directorul Teatrului ”Fantasio” din Constanța, Aurel Manolache, i-a propus să fie prim-balerin la teatrul său și a dansat în spectacolele acestui teatru, timp de zece ani, făcând naveta București-Constanța.

”În 1970 m-am întâlnit cu Manolache, directorul teatrului ‘Fantasio’, care-mi propunea să vin la ei, ca maistru de balet categoria I. M-am angajat tot prim-balerin. Manolache îmi spunea că-mi trebuie derogare ca să fiu maistru. Într-o zi, am primit-o. Aveam 26 de ani. Am stat acolo zece ani, făcând naveta București-Constanța. Era un tren pe la 6, la 9 ajungeai, făceai repetiția de dimineață, mergeam la hotel, care era foarte aproape de teatru, mâncam, mă odihneam, începea repetiția de după-amiază și pe la 9 seara aveam tren înapoi”, spunea Cornel Patrichi în interviu.

În opinia sa, cea mai bună perioadă pentru un balerin e între 17 și 30 de ani. ”Acu’ îi pun să facă și facultate și ies de acolo balerini bătrâni!”.

În televiziune, a lucrat cu Valeriu Lazarov, Ovidiu Dumitru, dar recunoaște că a colaborat cel mai bine cu Alexandru Bocăneț, din 1968, până în 1977, la moartea prematură a acestuia.

”Lucram la TV la tot felul de emisiuni și am cunoscut-o pe Doina Levintza, care era nevasta lui Alexandru Bocăneț. Într-o zi, ea mă întreabă: ‘Tu îl cunoști pe Andu?’. ‘Nu’. ‘El vrea să te cunoască’. Ne-am văzut și ne-am simpatizat imediat. Da, vârful de carieră în televiziune a fost ’73, cu Bocăneț. Prin ’68 am început să lucrez cu Bocăneț și a durat până în ’77. Când era ‘Gala Lunilor’, nu era picior de om pe stradă”, mărturisea Cornel Patrichi.

A avut puține ieșiri în străinătate: Paris, Dresda, San Remo. ”În 1965 am fost la Paris, la un fel de olimpiadă a teatrelor de revistă. Am fost cu ruși, israelieni, un teatru din Havana. A fost prima ieșire din țară pentru 90% din trupa aia. Pentru balerini și cântăreți, important era să faci turnee în străinătate”, spune coregraful.

Un amic l-a sfătuit să încheie un contract în fosta RDG.

”Am pregătit trei numere și am luat avionul spre Dresden. Am lucrat o lună și am câștigat enorm de mulți bani. Ne-am întors în țară și am mai plecat, am ajuns și pe scena la San Remo. Vremurile erau din ce în ce mai grele. În ’87 am plecat în Italia, cu un spectacol, și am rămas. Aveam bani, ne-am cumpărat imediat o casă, o mașină”, povestește Cornel Patrichi.

De ce el și soția sa, Cornelia, tot balerină, au ales Italia? ”Pentru că e o țară care seamănă cu România”. Au locuit în Toscana, și-au deschis propria școală de balet — ”Dance Studio Patrichi”.

S-a întors în țară după 1999. În urma invitației lui Florin Călinescu de a realiza coregrafia la emisiunea ”Vineri seara cu Florin Călinescu”.

”În ’99 ne-am pus problema dacă să revenim. Am venit întâi să ne ocupăm de procedurile legate de casă. (…) Atunci m-a sunat Florin Călinescu. Mi-a spus că are o emisiune. Avea diverse idei, așa că am făcut 88 de balete în 11 luni, cât face un coregraf toată viața”, spune Cornel Patrichi.

S-a remarcat, totodată, ca actor și coregraf pe marele ecran: ”Pădurea pierdută”, ”Pentru că se iubesc”, ”Cântecele mării” (1971), ”Veronica” (1972), ”Un august în flăcări” (1974), ”Bună seara, domnule Wilde”, ”Actorul și sălbaticii”, ”Alexandra și infernul” (1975), ”Gloria nu cântă” (1976), ”Eu, tu și Ovidiu” (1977), ”Melodii, melodii” (1978), ”Sfârșitul nopții” (1982), ”Viraj periculos” (1983), ”The King of Communism: The Pomp and Pageantry of Nicolae Ceaușescu” (2002).

Cornel Patrichi a fost decorat cu Ordinul ”Meritul Cultural” în grad de Cavaler de către președintele României, la 23 februarie 2004.

Cel mai trist moment din cariera lui Cornel Patrichi s-a derulat în 2012, când, după șapte ani în care a făcut parte din juriul uneia dintre cele mai de succes emisiuni de televiziune, ”Dansez pentru tine”, de la PRO Tv, a fost concediat prin telefon.

În 2014, Cornel Patrichi s-a operat de cancer la plămâni, la Spitalul Nasta din Capitală, după ce și-a descoperit boala din întâmplare. “Dacă nu aveam norocul să se descopere la timp era grav! Practic, am fentat moartea! M-am dus să fac un computer tomograf, iar doamna de acolo mi-a recomandat, şi chiar a insistat, să-mi scaneze tot corpul, nu doar partea de jos, pentru care mă dusesem eu. Tot atât ar fi costat, 150 de lei. Nu era vorba de bani, dar noroc că am ascultat-o şi aşa mi-am descoperit problema de la plămâni. A fost o plecare către un cancer la plămâni. Am fumat 50 de ani, de acolo mi se trage. M-am lăsat de fumat acum 8 ani. Dacă locuiam în străinătate, acolo aş fi mers periodic la controale de rutină, pentru că e normal. Noi aici, în România, nu am fost învăţaţi să gândim aşa, să mergem preventiv să ne căutăm”, a mărturisit atunci pentru Click! Cornel Patrichi.

Deși lucurile au evoluat bine după operația suferită în 2014, starea de sănătate s-a înrăutățit brusc la începutul lui 2016. ”Are o anemie drastică, de o lună de zile merge la spital şi face transfuzie de sânge”, a declarat Cornelia Patrichi pentru Click! chiar în ziua în care coregraful împlinea 72 de ani. ”În loc să bem şampanie, e un moment în care spunem rugăciuni. Am chemat preotul. Sper să se întâmple o minune cu el. El se luptă, dar, probabil, organismul a început să cedeze”, a adăugat soția fostului jurat de la ”Dansez pentru tine”.

Din nefericire, organismul coregrafului nu a mai rezistat. Cornel Patrichi a murit marți, 5 aprilie, înconjurat de cei dragi.

Din 1975 și până la moartea sa, a fost căsătorit cu Cornelia Patrichi. Din dragostea lor s-a născut un fiu, Alexandru.

Cum a cucerit-o pe frumoasa lui soție? Cu un rol dintr-un film. L-a văzut jucând în ”Pădurea pierdută”, la premiera filmului regizat de Andrei Blaier, apoi au mers undeva să danseze. Și au dansat vreo două ore, timp în care cei care mai erau pe ringul de dans s-au așezat la mese să-i privească. Doar dansau doi balerini!

Sursa: AGERPRES; Click

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.