Criticilor mei progresisti
Absența culturii politice de care din nefericire observ că enorm de mulți tineri neliniștiți dau dovadă, mă face să fiu indulgent în comentarii. Tinerețea tributară intoxicării neomarxiste poate fi un argument, de multe ori, pentru naivitate, lipsă de precizie, dezinformare, entuziasm superfluu și, vai, agresivitate verbală. De aceea, încerc să le acord privilegiul junimii dezinformate pentru a le justifica până la un punct prea desele reacții patetice. Problema nu constă, însă, în flamboianta insolenta a corecților politic, ci în tributul ideologic plătit de aceștia conceptelor neomarxiste,
care se impun societal Occidentului de cel puțin 60 de ani încoace: imigrație masivă necontrolată, care să deconstruiască identitar societatea occidentală, relativizarea până la dispariție a relației cu Dumnezeu a cetățeanului european, atacul furibund la ceea ce înseamnă cultura occidentală, anularea libertății de exprimare în numele terorismului corect-cultural și introducerea poliției gândirii – care se implementează încă din școala primară, distrugerea familiei tradiționale (așa cum a încercat Lukacs în Ungaria), implementarea perversitatii polimorfe (propovăduită de Marcuse și asimilată de activiștii LGBTQ+). Nu este locul să țin încă o prelegere despre neomarxism și despre elitele bruxeleze, implicate total în implementarea agendei Noii Stângi – cu excepția notabilă și reconfortantă a europarlamentarilor grupului ECR.
Desigur, marea „problemă” a progresistilor legată de subsemnatul este – printre multe altele – poziția mea față de imigrația necontrolată, care deconstruiește identitar Europa și sacrifică viața cetățenilor europeni, pe altarul corectitudinii politice multiculturale. În cea ce mă privește, chestiunea imigrației din Orientul Mijlociu pe fondul conflictelor armate din Siria, Irak, etc. trebuia gestionată prin respectarea cu strictețe a spațiului Schengen, prin asigurarea protecției vieții și integritatii cetățenilor europeni – capitol constituțional (!) ignorat cu obstinație de exercițiul democratic al unor țări europene… -, prin implementrea unei zone-tampon cu tabere de triaj în nordul Africii (Maroc, Algeria sau chiar Tunisia). Se putea cu siguranță asigura în afara granițelor UE un sistem de triere și relocare eficient, predictibil și sigur din perspectiva amenințărilor teroriste (celule infiltrate în valul necontrolat de refugiați).
La fel, în chestiunea cotelor, impunerea acestora de către Bruxelles este – ca să fiu și de această dată indulgent în apreciere… – o dovadă de autocratie indubitabilă. Cum afirmam intr-o analiză de anul trecut, UE exersează enorm de mult kratos și înfiorător de puțin demos, apropos de cum vede Bruxelles-ul ideea de democrație în interiorul constructului unional…!
O ultimă remarcă pentru cei care – puțini, ce-i drept – mă acuză în mod grotesc de simpatii… naziste (?!?). În mod normal, în fața unei asemenea imbecilitati, ar fi trebuit să apelez la formula filozofului Olavo de Carvalho și să le spun că dacă ei mă acuză aberant de asemenea afinități scabroase, atunci pot fi liber să le spun că mamele lor sunt niște femei ușoare. Nu de alta, dar să nu creadă cumva vreun stângist că detine monopolul injuriei și pe cel al invectivei. Nu am recurs, evident, la asemenea replici, chiar dacă, recunosc, am cochetat cu ideea de multe ori…
Trebuie să evidențiez aici un lucru extrem de important, revenind la fondul problemei. Nazismul este o ideologie de extracție national-socialista (Nazionalsozialismus), deci de… Stânga! Stânga, nicidecum Dreapta! Marea manipulare de după ultima conflagrație mondială a fost, printre altele, aceea că nazismul a fost asimilat ideologic… Dreptei! Motivele acestei pervertiri ideologic-academice este unul extrem de simplu și este cantonat în relația ipocrită a Occidentului cu URSS și în infestarea mediului academic al aceluiași Occident cu neomarxistii Scolii de la Frankfurt. Cum eu sunt un tip de dreapta, conservator, nu am nici cea mai vagă afinitate, absolut nici una, cu vreo ideologie de extracție stângista: marxism, bolșevism, comunism, neomarxism, nazism.
Mă opresc aici, deocamdată. Le doresc tuturor celor care poartă numele Sfintei Maria, multă sănătate, fericire, pace și mini-vacanta plăcută!
Dan Uncu