Cum de stopat procesul migrator? Factorii esențiali în evoluția acestui proces
O societate dominată de sărăcie și inechitate socială este predispusă, în cel mai activ mod, de a crea procesul real al migrațiunii, proces determinat de factori economici, sociali, politici etc. Evoluția acestui proces capătă amploare de la o zi la alta (dacă să ne referim la țările din Estul Europei, cu caracter pronunțat se prezintă Moldova, Letonia-27%, Lituania-23%, Bosnia-Herțegovina-22%, Bulgaria-19%, România-15%, Croația-12%: https://ortodoxinfo.ro/2018/06/25/studiu-migratia-goleste-tarile-mai-sarace-adancind-prapastia-demografica-intre-estul-si-vestul-europei/), iar factorii existenți afectează în cel mai grav mod îmbătrânirea demografică a populaţiei, depopularea teritoriului, reducerea forței de muncă productivă. Astfel, societatea moldavă, un caz cât se poate de real, se regăsește între schimbări demografice radicale, cu probleme sociale enorme ce influențează negativ creșterea și stabilitatea economică, dezvoltarea sistemului instructiv-educativ (prin reducerea drastică a școlilor și claselor din lipsă de elevi) și multe alte aspecte ce țin de evoluția omului și a comunității. Un mediu social neprielnic pentru concetățeni, excepție fiind doar pentru clasa dominantă. O țară ce este abandonată zilnic de sute de persoane, conform statisticilor migrațiunea în afara țării reprezentând în jurul a cinci mii persoane în an, motivul cel mai evident fiind lipsa locurilor de muncă, injustiția socială, sărăcia, salarii lunare ale angajaților publici foarte mici în raport cu necesitățile cotidiene și prețurile de larg consum, sistemul sanitar ruinat la cel mai jos nivel, corupție fără precedent în toate instituțiile de stat/ publice, criminalitate avansată, mortalitate prematură din cauza subnutriției și a maladiilor etc. De fapt, procesul migratoriu este specific oricărei țări din lume, cu atât mai mult a acelor țări ce sunt afectate de războaie civile, conflicte interne și externe. Pe când, societatea moldavă este afectată cel mai mult de mentalitatea absurdă a clasei politice și de guvernare, o societate ce este inhibată de o stare de tensiune continuă întreținută în scopul de a demoraliza populația prin lipsuri de mijloace materiale necesare existenței, prin lipsa de respect între concetățeni, prin lipsa de respect a clasei dominante față de propriul popor, prin lipsa de respect față de tot ceea ce este viața umană într-o comunitate. În cadrul țării s-a format un fenomen destul de complex care afectează destul de grav existența cetățeanului. În asemenea condiții omul este nevoit să abandoneze totul, urmând doar calea migrațiunii – migrațiunea fiind unica soluție în salvarea propriei vieți. În rezultat, poziția demografică a Moldovei devenind una tot mai distructivă, cu consecințe nespus de dramatice. În baza statisticilor internaționale, dar și a celor naționale, Moldova este considerată o țară cu o populație deja bătrână, necătând la faptul că statul este foarte tânăr. Procesul de îmbătrânire a populației depinde în cea mai mare parte de emigrarea în masă în afara țării, de procentul natalității foarte scăzut și al mortalității foarte ridicat, la ziua de azi aproape 15 la sută din populație fiind cu vârsta mai mare de 60 ani. În baza studiilor realizate de către ONU se presupune că prin anii 2050 a treia parte din populație va fi cu vârsta de peste 60 de ani. Realitatea este destul de îngrijorătoare așa cum este destul de alarmant faptul privind exodul în masă a populației. Începând cu anul 1992 populația țării este mereu în descreștere. Se estimează că aproape un milion de persoane sunt plecate din cadrul țării, însă conform datelor statistice realizate de către Biroul Național de Statistică cifrele sunt cu mult mai mici, reprezentând aproximativ 300 de mii persoane (date statistice ce rămân neschimbate deja de mai mulți ani: https://sputnik.md/radio_rubrica_interviu/20180803/20975571/cati-moldoveni-sunt-plecati-la-munca-peste-hotare.html). Pe când conform datelor Poliției de Frontieră, 31 decembrie 2015, numărul cetățenilor moldoveni plecați în străinătate este de aproximativ 754 mii persoane (https://www.iom.md/ro/migration-profile-republic-moldova-ro).
Despre procesul sau fenomenul migrației se vorbește destul de mult, în același timp fiind prezente multiple argumente ce dezvoltă acest subiect. Factorii esențiali în evoluția acestui proces sunt de o varietate enormă, însă cel mai grav sunt consecințele provocate de modificările sociale și politice ce produc situații de nesiguranță și pericol în existența cetățeanului. Procesul migratoriu a existat dintotdeauna pentru orișicare națiune, acest fenomen fiind legat de diverse motive ale individului, însă pentru omul societății moldave de astăzi migrațiunea este un proces forțat/ inevitabil care presupune să-i aducă beneficii în a supraviețui și a exista într-un mod mai decent și, respectiv, în a obține mijloace financiare necesare (posibil și mai consistente) pentru a-și salva propria viață și propria familie de la sărăcie/ subalimentație etc, nemaivorbind de faptul că din aceasta profită și statul acestui individ emigrat, unde transferurile bănești trimise din străinătate în țara de origine sunt un stimulent enorm pentru creșterea economică. Bineînțeles, procesul migrațiunii are și efecte destul de negative pentru individul emigrat (familii destrămate, copii rămași fără îngrijirea părinților), însă stoparea acestui proces este de neocolit, deoarece în societatea moldavă de astăzi este imposibil de supraviețuit, totul este adus la limită, condițiile de mediu fiind cele mai nefavorabile pentru existența omului. Dezastrul economic, social și politic din cadrul țării este o povară enormă pentru cetățean, iar migrația este unica soluție în clarificarea problemelor personale. Ținând cont de faptul că în țara de origine cetățeanul nu este protejat de nimeni, nu are o stabilitate economică, nu are o existență nici pe aproape favorabilă, nu profită de avantaje sociale (dacă să ne referim la mase, atunci 75 la sută din populație declară că există la limita sărăciei, dintre care 31 la sută declară că veniturile bănești nu le ajung nici pentru strictul necesar de existență. Sondaj efectuat în luna noiembrie a anului 2017 de către Institutul de Politici Publice: http://independent.md/sondaj-alarmant-peste-75-din-moldoveni-spun-ca-traiesc-la-limita-saraciei-2/#.W9W7M9VKjDc), atunci acesta este constrâns să aleagă calea migrației. Dacă să facem o abatere, în linii generale, fenomenul migrației își are avantajele și dezavantajele sale, accentele fiind atât de ordin material, cât și imaterial. În plan material stabilitatea financiară este în avantajul migrantului (dacă acesta reușește să se deplaseze în țările dezvoltate ale Occidentului), iar în plan moral/ sufletesc acesta este mereu deprimat, gândul fiindu-i tot mai mult la baștină. Cu alte cuvinte, migrantul este avantajat prin bunăstare de noul mediu social, iar starea sufletească pentru țărâna natală îi este traumată continuu pentru tot restul vieții. În ultimii 15 ani exodul în masă pentru a munci în străinătate a devenit o necesitate absolută pentru omul basarabean, iar prin migrația forței de muncă s-a încetinit și mai mult procesul de dezvoltare a țării. În acest caz nu putem spune că este vina cetățeanului moldovean ce pleacă în străinătate la muncă sau pentru a-și crea o nouă viață, dar este vina clasei de guvernare care nu știe cum să regleze existența unei societăți ce este în stagnare și degradare continuă, cu atât mai mult că piața forței de muncă din cadrul țării nu funcționează pe criterii normale sau nu funcționează absolut deloc, principiile bazate pe cerere/ ofertă/ concurență fiind inexistente. Timp de 27 ani de existență independentă statul nu a promovat o politică corectă, ba chiar deloc, în domeniul investițiilor/ investițiilor în capitalul uman, în capitalul de cunoștințe, în capitalul economiei de piață funcționabilă etc. Timp de 27 ani de existență statul a promovat doar o politică de subdezvoltare care, într-un final, a condus la exodul în masă a populației în afara țării. Astfel, prin procesul existent se justifică politica statală orientată în defavoarea poporului-cetățeanului, în defavoarea dezvoltării sociale, economice, culturale. Cu atât mai mult, nu se întreprind măsuri sau politici pentru reîntoarcerea migranților în țară, unicul interes al statului fiind doar ca aceștea să retrimită cât mai multe mijloace financiare rudelor și familiilor rămase acasă, astfel fiind stimulată creșterea economică a țării. Un alt aspect care preocupă societatea, posibil și pe politicieni, este faptul că prin migrație are loc procesul de îmbătrânire a populației, acesta fiind un pericol real pentru sistemul de pensii de viitor.
Numărul populației este mereu în descreștere, iar speranța de viață devine tot mai mică. Nivelul de trai al omului moldovean devine tot mai insuportabil, iar exodul în masă este tot mai pronunțat. Ipotezele demonstrează faptul că sub aspectul de îmbătrânire a populației sistemul public de asistenţă socială va fi în mare dificultate în următorii 20-30 de ani. Situația demografică a țării va fi și mai intens afectată de procesul migrației, iar modificările în plan economic, social și politic vor completa și mai mult efectele negative existente. Prin spectrul acestor realități are loc existența societății moldave, care la ziua de azi în plan mondial se plasează pe segmentul involuției umane. Aspectele demografice, economice, sociale, politice sunt subiectul de discuție pentru cercetătorii, analiștii și reprezentanții puterii a mai multor state dezvoltate/ occidentale, insă acest lucru nu-i preocupă absolut deloc pe politicienii și clasa de guvernare a comunității basarabene, clasă dominantă care a adus țara la capătul prăpastiei și a disperării. Un lucru ce nu poate fi negat, făcându-ne să nu mai provocăm nicio întrebare la tema: Cum și cine ar putea stopa procesul migratoriu din cadrul societății moldave?
Galina MARTEA