Curiozităţi ale vieţii! – Alexandru RUŞI

Îl ştiţi pe Cristian Cioacă? Categoria de oameni din care face parte proprietatea de a fi introvertiţi, cu trăiri lăuntrice tumultoase, gata de a comite cele mai neaşteptate gesturi. Cioacă, nume predestinat parcă, a umblat mai bine de cinci ani cu “cioace” de tot felul, atitudinea sa cea mai execrabilă având drept port stindard, rânjetul acela sfidător ca răspuns la întrebările ce-l vizau în legătură cu dispariţia soţiei sale. A fost o perioadă de “glorie” pentru fantele ce se dorea a fi inspirat şi subtil atunci când, dezgolindu-şi pieptul afişa un tricou cu mesajul “Prezumţia de nevinovăţie”.

Apoi urma, invariabil, acel hohot de râs, sfidător şi sacadat, în timp ce parlagiul se depărta cu paşi mari şi apăsaţi către intrarea unităţii de poliţie unde activa. Brusc, a survenit începutul sfârşitului, când un procuror mai insistent l-a luat la întors şi a demonstrat, cu probe logice şi multiple, că el se regăseşte la capătul lanţului ce răspundea întrebării: cine şi cum a ucis-o pe Elodia Ghinescu?

Şi iată minunea, fantele de două parale, cel care sfida oamenii, presa şi procurorii a fost încătuşat şi trimis unde-i era, de fapt, locul, adică la închisoare. A urmat a doua minune, cea care avea să-l ducă în boxa acuzaţilor ascultând pledoaria procurorului inclusiv cererea acestuia de a primi pedeapsă aspră pentru fapta comisă. Acum individul a apelat la sentimentele juzilor, sentimente pe care Cioacă le-a invocat aproape cu ochii în lacrimi: “pentru mine sunteţi Dumnezei, vă rog lăsaţi-mă în libertate să-mi cresc copilul”.  S-a ales praful şi pulberea de zâmbetul batjocoritor de odinioară al acestuia , faţa sa este acum un rictus al disperării şi, dacă nu joacă teatru, se pare că l-au ajuns blestemele nefericitei foste neveste. Se zice că nimic nu rămâne neplătit pe lumea asta. Mai devreme sau mai târziu. Nu prea cred că mai are sorţi de scăpare. Avocata inculpatului are “darul” de a enerva prin argumente subţiri, puerile, absolut neconvingătoare, iar timbrul vocii, spart, ruginit, rău, îi creează mari dezavantaje. Juzii nu au totuşi un caz simplu. Lipsa cadavrului este principalul argument al apărării care solicită încetarea procesului, eliberarea inculpatului şi exonerarea acestuia de orice vină. Da, dar există şi probe care-l plasează în centrul scenei  crimei, probe peste care nu se poate trece cu uşurinţă şi nici nu pot fi înlăturate.

Mai puţin stresată este doamna Mioara Roman care, deşi nu are resurse de a susţine o chirie care s-a tot majorat, nu pleacă din vila în care a crescut cele două fete. Datoria la RAPPS a ajuns la fantastica sumă de 350.000 euro după ce chiria a fost majorată de la 800 la 6.000 de euro. Nu este prima doamnă şi fostă nevastă de demnitar care are de suportat capriciile dragostei târzii ale celui care odinioară i-a declarat dragoste, i-a făcut o fată din cele două pentru ca mai apoi să poftească la prospătură de muiere frumoasă, mai tânără cu talent la cântat, şi craiul s-a dus abandonându-şi cuibul. Abandonata nu a renunţat la viaţă, la activitatea sa profesională, dar nici la spaţiul aerisit de câteva sute de metri pătraţi din vila situată în cartierul Primăverii. Fetele îi stau aproape, o înconjoară cu dragostea şi suportul lor, dar acesta nu se ridică la suma datorată. Nu credem că MR va avea posibilitatea să se salveze de la evacuare. Ar fi mai demn pentru ea dacă va accepta mutarea. Chiar şi într-un apartament de două camera, la bloc. Nu va fi nici o nenorocire. În orice caz, acolo chiria nu va putea depăşi câteva sute de lei. Asta-i viaţa şi n-avem ce face.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.