DE LA ILIESCU LA DRAGNEA
Dragnea a castigat partida. Inca o data. Dupa Grindeanu, a urmat Tudose la rand. Urmatorul premier nu va mai cuteza, asadar, sa miste in front. Seful clanului mafiotizat si-a demonstrat inca o data omnipotenta, spre luare aminte. Mesajul transmis este inechivoc: Dragnea, Supremul! Guvernul este doar o prelungire a vointei mogulului absolut. Desigur, turul de forta prin organizatiile teritoriale i-a asigurat victoria “Il Capo di tutti capi” in fata unui Tudose depasit complet de situatie. Dar nu doar despre acest recent turneu al liderului PSD este vorba aici. Si nici despre naivitatea lui Tudose. Si nici despre anterioara razvratire infantila a lui Grindeanu. Nu. Este vorba despre ceva mult mai grav.
La o analiza rapida putem spune, inainte de toate, ca dramul de bun simt – sau, poate, un anume spirit de conservare – al acestui premier PSD a palit complet in fata demersului orwellian al lui Dragnea. Tudose a jucat un joc extrem de complicat, de periculos. A acceptat legile strambe ale Justitiei, dar a lasat Parlamentul sa isi asume ticalosia. A tacut si s-a spalat pe maini, fara sa critice in vreun fel atacul la statul de drept. A incercat sa para democrat, benign, acceptabil. Si, pana la un punct, smecheria i-a reusit.
A acceptat sa fie premier, in acealasi ton de smecherie politica, sperand ca va fi lasat sa guverneze. Dar, spre deosebire de spatiul public, spatiul controlat de Dragnea nu s-a lasat manipulat. A presupus complet eronat ca echipa guvernamentala ii apartine sau ar putea sa ii apartina la un moment dat. Dupa debarcarea celor doua ministrese cautate penal de DNA, seful Cabinetului PSD a presupus aiuristic ca ar putea sa se impuna si in cazul lui Carmen Dan. Si, de ce nu ?, sa se impuna atat in exercitiul guvernarii cat si in cel al luptei pentru putere din PSD. Ambele presupuneri au fost complet si profund gresite. Caci, PSD are propria lui realitate. Iar Dragnea si camarila o pazesc cu strasnicie.
La o analiza atenta, asadar, vom descoperi o realitate cutremuratoare: PSD ramane un partid totalmente arestat de logica infractiunii justificabile politic. O justificare, culmea!, cu pretentii normativ-morale de extractie pesedista. Aceasta justificare a fost creata, ranforsata si edificata in ultimii 27 de ani cu vadita minutiozitate agresiva. De la infractiunile cu proiectie genocidara ale lui Ion Iliescu&Co., justificate “revolutionar” si, apoi, “anti-legionar” si pana la legile injustitiei promovate de Dragnea&Co., justificate “etic” si “anti-securistic” – o inimaginabila blasfemie la adresa celor care au suferit cu adevarat din cauza fostei Securitati – moralitatea social-democrata s-a consolidat si s-a autovalidat prin insasi actul de putere exersat cu impunitate de FSN-PDSR-PSD. S-a ajuns astazi ca, in fata Infractorului Suprem, care se alinta ridicol cum ca ar fi avut “mana proasta” la premieri – adica, a numit persoane, care au ajuns sa se razvrateasca impotriva-i… Deh… – orice referire la lege, morala, etica, interes public, stat de drept devine… un atac al “statului paralel” la adresa democratiei.
Grotescul la cotele dementei!
Pe un asemenea esafodaj amoral, construit in 27 de ani de exercitiu politic, PSD si-a educat electoratul si activul de partid pentru a accepta cu beneficii inselatoare, prevalenta servitutilor de tip medieval, stabilite informal interiorul clanului, in defavoarea imbratisarii si exersarii logicii statului de drept. De fapt, in mod paradoxal pentru un observator extern PSD, statul de drept a devenit, in aceasta realitate socialista, altoita comunistoid si mafiotic, “statul paralel”, “statul subteran”. Realitatea obiectiva s-a intors pe dos. Acolo, in psihologia individului pesedist, democratia liberala a devenit inamicul public numarul 1. Caci ea atenteaza la insasi fibra fundamentala a existentei partidului: autocratia!
Autocratia care genereaza asistentialistm, care distruge privilegiul valorizarii individuale, care produce la randu-i cooperatism nivelant si, finalmente, pauper, care desfiinteaza legatura dintre liberalism si democratie, singura capabila sa puna pe prim plan OMUL cu toate aspiratiile, ambitiile, creativitatea, initiativele si nevoile sale, hranind astfel cultul personalitatii liderului autocrat, in detrimentul cetatenilor. Iar aceasta anomalie psiho-sociala este cea care defineste electoratul si politicienii PSD. Si, nu numai, din nefericire. Caci, intreaga clasa politica autohtona a fost reintoxicata, cvasiconstant si recurent in ultimii 27 de ani cu aceasta aberatie functionala de sorginte marxist-leninista, altoita cu insertii mafiote, concomitent cu infestarea intregii societati romanesti.
Aceasta este realitatea deconstructivista democratic, desavarstia de PSD. De la Iliescu, la Dragnea.
Daniel UNCU