Este extrem de util scafandrilor, dar ce știm despre el? Echipamentul de scufundat

Echipamentul modern de scufundat conține unul sau mai multe rezervoare de gaz, legate de spatele scafandrului și conectate la un tub de aer și la un regulator de consum. Regulatorul de consum controlează fluxul de aer astfel încât presiunea aerului din plămânii scafandrului să fie egală cu presiunea apei. Emile Gagnan și Jacques Cousteau au inventat regulatorul de consum și costumul de scafandru autonom.

Scafandrii au început să folosească trestie tăiată la ambele capete în loc de tub, în jurul anului 100 A.D. În jurul anului 1300, scafandrii persani își făcuseră ochelari de înot prin șlefuirea carapacelor de broască țestoasă.

În secolul al XVI-lea, se foloseau butoiașe pe post de clopote de scafandru și, pentru prima dată, scafandrii au reușit să intre sub apă cu mai mult de o gură de aer.

În 1771, inginerul britanic John Smeaton a inventat pompa de aer, conectată la clopotul de scafandru printr-un tub, care permitea aerului să ajungă la scafandru.

În 1772, francezul Sieur Freminet a inventat metoda ”reinhalatului”, metodă cu ajutorul căreia se recicla aerul expirat. Invenția lui Freminet era destul de precară. Inventatorul a murit din lipsă de oxigen, încercând să probeze invenția.

În 1825, inventatorul englez William James a proiectat un alt dispozitiv pentru respirat: o centură metalică cilindrică atașată de o cască de cupru. Centura conținea suficient aer pentru șapte minute.

În 1876, englezul Henry Fleuss a inventat un circuit închis de reciclare a oxigenului. Invenția trebuia inițial să fie folosită pentru reparația unei uși metalice care avea să izoleze o încăpere de pe un vas inundat. Fleuss a hotărât apoi să folosească invenția pentru scufundări de până la 9 metri adâncime. Inventatorul a murit din prea mult oxigen, acesta fiind toxic pentru oameni, sub presiunea apei.

În 1873, Benoît Rouquayrol și Auguste Denayrouze au construit un nou echipament, cu o rezervă de aer potrivită și cu o greutate de 85 de kilograme.

În 1921, faimosul magician de origine maghiară, Harry Houdini, a inventat un costum de scafandru care le permitea acestora ca, în caz de pericol, să dezbrace costumul și să ajungă foarte repede la suprafața apei.

Emile Gagnan și Jacques Cousteau au inventat un regulator de aer modern și un nou costum de scafandru, îmbunătățit față de modelele anterioare. În 1942, cei doi au proiectat un regulator de aer care împrospăta automat aerul, pe măsură ce scafandrul respira.

Un an mai târziu, în 1943, Cousteau și Gagnan au vândut primele modele, numite Aqua-Lung.

 

Sursa: AGERPRES

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.