Exerciţiu de imaginaţie
Încerc să privesc viitorul. Îmi este greu să cred într-o lume mai bună. La cum decurg treburile acum, noi sau cei ce-o să urmeze au un adevărat meci în faţă. Hai să facem un mic exerciţiu de imaginaţie:
“Anul 2114, fix 100 de ani în viitor, omul începe să colonizeze cosmosul, să deţină tehnologia necesară pentru a se adapta condiţiilor ostile dintre stele. Terra se transformă într-o planetă ruinată de războaie pentru resurse (ce vedem noi astăzi la televizor sunt abia primele piese de domino care au început reacţia în lanţ) condusă de corporaţii ahtiate, nu mai există ţări, parlamente, forme democratice. Rezervele de apă încep să dispară, oceanele se retrag, calota glacială s-a topit cu 50 de ani în urmă, vegetaţia a dispărut în proporţie de 80%. Mai pe scurt pământul este distrus. Începem colonizarea satelitului nostru natural, apoi ajungem pe Marte. Încercăm o terra-formare rapidă a planetei, dar eşuăm … “
Acesta este doar unul din scenariile posibile. Acum hai să ne uităm la Terra din zilele noastre, o frumuseţe pe cale de dispariţie, Creatorul care este distrus de propria creaţie, ironic, dacă stăm să ne gândim puţin, putem să spunem că Terra este Dumnezeu. Ne-a creat din pământ, a oferit un mediu prielnic să evoluăm. Dar uite că noi suntem cancerul care macină uşor uşor,dar sigur, la rădăcinile “Creatorului”. Mă doare şi mă-nspăimântă ideea de a pierde ceva aşa drag mie, ceva aşa frumos. Cine ştie, poate în viitorul apropiat cineva o să se ridice, dar nu singur, alături de mase şi-o să spună ” NU! Aceasta este sursa noastră de viaţă! Această planetă este căminul nostru! Nu o să mai tolerăm să ne batem joc de ea! Până aici! “.
Încerc să privesc viitorul şi într-un final văd utopia.
Alex VOICU