Expoziții recomandate pe simezele Capitalei
Expoziţia “ Nobila Artă” la galeria Căminul Artei (parter), artist Liciu Lucian, artist invitat Nicoleta Liciu Gribincea
Expoziția „ Nobila Artă ” a artistului Liciu Lucian, artist invitat Nicoleta Liciu Gribincea, de la galeria Centrul artelor vizuale-parter (Căminul Artei), str. Biserica Enei 16, București, este organizată de Uniunea Artiștilor Plastici din România , filiala Pictură București . 
Expoziţia se poate vizita în perioada 2-15 mai 2019, iar vernisajul va avea loc luni, 6 mai 2018, ora 19,00.
Va prezenta demersul artistic Mihai Plămădeală, critic de artă și curator al expozitiei.
Pe Lucian Liciu l-am prezentat cititorilor cu ocazia mai multor expozitii de grup si colective, iar in martie 2017 si septembrie 2018, in acelasi spatiu expozitional, cu expozițiile personale „ Povestea nudului-Mărturisiri contemporane” , respectiv „ A fost odată în România ”.
Lucian Liciu este un artist pe care-l urmăresc de mulți ani, apreciind ceea ce face, ne leagă și o frumoasă amiciție de vreo 17 ani.
Nobila Artă
Supranumit “nobila artă”, boxul ocupă rolul central al noii expoziţii propuse de Lucian Liciu. Titlul speculează diferenţele privind potenţialul semantic al expresiei, cu atât mai mult cu cât bătăile constituite în subiect nu au nimic nobil, ci eventual doar modul în care acestea au fost transpuse în pictură sau desen.
Artistul vede viaţa ca pe o luptă între bine şi rău, între prezent şi trecut, între asupritori şi oprimaţi, între oameni cinstiţi şi hoţi; o luptă cu propriile limite ori cu ale altora, cu inerţia, cu viciile, cu prostia, cu conformismul sau cu legea.
O luptă pentru supravieţuire, pentru idei, pentru atingerea unor anumite deziderate sau, pur şi simplu, de dragul luptei. De cele mai multe ori, Lucian Liciu şi-a plasat confruntările în contextul boxului, dar, în unele situaţii, mănuşile au fost lăsate în favoarea bâtelor, loviturile nu au mai fost doar cele permise, iar bătăile au depăşit domeniul sportului, inclusiv pe cele ale fair play-ului.
Cu umor, artistul consideră că aşa cum feţele unora cer sfaturi, ale altora cer pumni. În acest sens şi în aceeaşi linie de subtilitate şi detaşare, Liciu este interesat, la nivel de subtext, de faptul de a da şi de a primi (pumni). Bătaia este privită ca formă de cunoaştere, croşeul, directa şi uppercut-ul, ca privilegii ontologice (toate acestea fiind tratate drept categorii epistemologice), în timp ce bătaia încasată este privită ca proces de receptare.
Ringul, cuşca, strada sau maidanul, altfel spus locurile de desfăşurare legală sau ilegală a bătăilor, simbolizează lumea reală, dominată de dispute asimetrice.
Dincolo de sinceritatea şi icon-ismul reprezentărilor, remarc două aspecte importante prin cumulare în economia lecturilor de imagine: prima ar fi izocefalia, iar cea de-a doua faptul că între expresiile învinşilor şi ale învingătorilor nu există diferenţe de atitudine. Toţi sunt o apă şi un pământ; învinsul de acum ar putea fi la fel de bine învingătorul de data viitoare. Cei care au acceptat lupta, deja au pierdut.
Totuşi, mesajul nu este unul pesimist. Privitorul (lucrărilor) va adopta poziţia neutră a spectatorului (din sport sau încăierări), eludând identificarea cu combatanţii.
Luptele sunt prezentate în absurdul şi lipsa lor de sens. Amintesc faptul că nu sporturile de contact, cu atât mai puţin nobila artă, sunt cele criticate şi parodiate. Dimpotrivă, acestea sunt tratate cu respect, la modul abstract, atâta timp cât totul se întâmplă după regulile bunului simţ. (Mihai Plămădeală, curator)
Articolul face parte din ciclul ”La pas prin galeriile bucurestene”, rubrică înființată de mine și consacrată deja, din luna mai 2015, în ziarul Jurnalul Bucureștiului. Acum extind aceste sugestii și în pagina de cultură a ziarului Ultima Oră.
Claudiu Victor GHEORGHIU