Festivalul "Dan Spătaru". Un triumf
Muzica ușoară românească nu moare, așa cum ”nu mor caii cînd vor cîinii”! Și nici nu se predă, deși după ce și ”Cerbul de aur”, și Mamaia au sucombat datorită unui management dezastruos i se întrevedea un viitor sumbru, spre bucuria acelora care, la radio, în presă sau pe micul ecran nu contenesc a vorbi despre ”dinozauri”, ”muzică prăfuită”, ”artiști depășiți”, intoxicîndu-ne cu toți afonii și toate siliconatele, sub genericul de …”vedete”. Din fericire, oameni pasionați și oficialități responsabile au edificat două manifestări de mare forță la Brăila (festivalul internațional ”George Grigoriu”) și Medgidia (festivalul internațional ”Dan Spătaru”), care oricum dominau peisajul genului chiar și cînd festivalurile amintite anterior nu dispăruseră. Dacă la Brăila motorul manifestării este președintele C. J. Gheorghe Bunea Stancu, la Medgidia avem un primar energic și riguros, Marian Iordache, care cinstește impecabil memoria Cetățeanului de onoare al orașului, Dan Spătaru, care de anul trecut are și un bust în parcul din fața casei de cultură ”Lucian Grigorescu”, gazda festivalului. Dar meritul primarului este infinit mai mare, pentru că i-a sensibilizat pe cei doi miniștri liberali ai Culturii, Puiu Hașotti și apoi Daniel Barbu, care au înțeles importanța acestui proiect, care și anul acesta a fost finanțat de Ministerul culturii și al patrimoniului național. Apoi a atras zece sponsori puternici, în frunte cu cel oficial, Lafarge Ciment, ca să nu mai vorbim de faptul că se bucură de susținere parlamentară, spectacolele fiind onorate de prezența senatorului Nicu Moga și deputatului Mihai Lupu, acesta din urmă înmînînd în mod tradițional Premiul organizatorilor. Dar pentru că, vorba poetului, toate aceste împliniri de excepție (afișe, panouri publicitare uriașe, pliante, program de sală, expoziție foto și stand de carte Dan Spătaru, cazări de calitate, sunet și lumini profesioniste, asigurate de Media Rent, recitaluri inspirate) trebuiau să poarte un nume, acesta este al tînărului director al festivalului, Daniel Gheorghe, un mare iubitor și cunoscător de muzică ușoară. Admirator necondiționat și prieten al Mădălinei Manole, el a fost în umbra tuturor reușitelor, dar a și intrat în lumina reflectoarelor, de-a lungul anilor, în aplauzele publicului: a dansat cu Marina Florea, a cîntat în duet o melodie de Dan Iagnov, iar anul acesta și-a unit vocea cu aceea a Stelei Enache în neuitatul șlagăr ”Să nu uităm trandafirii” de Florin Bogardo! Alături de Consiliul local Medgidia, organizatori au fost Radio România (co-producător) și Asociația națională a caselor de cultură ale sindicatelor, adevărat focar de cultură, reprezentată în juriu de secretarul general Ioan Cristea. Între partenerii media, au figurat la loc de cinste TV Neptun (care a transmis în direct festivalul, jos pălăria, dar ne întrebăm de ce n-a făcut acest lucru TVR?), Radio România, ”Actualitatea muzicală” și cotidianul ”Ultima oară”.
Timp de 3 zile Medgidia a trăit sub vraja cîntecelor lui Dan Spătaru, care răsunau la difuzoare în piațeta din fața sălii. Odată intrat în foyer te întîmpina un mare panou cu însemnele festivalului, în fața căruia te puteai fotografia, primind apoi imaginea imortalizată pe un…magnet de frigider! În sala cochetă, arhiplină seară de seară, te întîmpina pe scenă un decor atractiv și un ecran pe care se proiectau afișul festivalului, fotografiile artiștilor și evoluția lor. Dar mai ales era pe scenă, ca și la Brăila (din acest motiv ”Cerbul de aur” și Mamaia, chiar dacă ar mai exista, n-ar putea nici măcar să emită pretenții!), excepționala orchestră condusă de compozitorul Ionel Tudor (dirijor, claviaturi), cu instrumentiști de elită rodați în zeci de concerte cu big-band-ul Radio: Andrei Tudor (claviaturi), Eugen Tegu (chitară bas), Laurențiu Zmău (tobe), Dan Pirici (percuție), Marian Georgescu (chitară), ”rockerul” Daniel Bouroșu (chitară), Dan Ioniță (saxofon, percuție), asistați de solistul Marius Văduva (sunet). Acești muzicieni remarcabili au orchestrat peste 75 de cîntece, au repetat luni întregi, zi și noapte, nu numai alături de cei 21 de concurenți, dar și de vedetele Stela Enache, Fuego, Pasha Parfeni și Aliona Moon, pe care le-au acompaniat în recitaluri. Iar rezultatul a fost unul demn de nota maximă cu plus! Și era să uităm, au mai acompaniat-o în deschiderea festivalului pe cîștigătoarea de anul trecut, Marcela Scripcaru (în prezent solistă a orchestrei Petre Geambașu), și pe Măriuca Dănilă, o superbă fetiță blondă cu un costumaș demn de un star. Ei bine, urmărită cu emoție din sală de mama sa, Dana, fiica lui Dan Spătaru, și de bunicuța Sida, a cîntat fără greș ”Trecea fanfara militară”, pentru că nepoata marelui artist nu poate decît să-i calce pe urme!
Ajunși la capitolul concurs, să vă prezentăm juriul, cu observațiile de anul trecut, notînd că din păcate nu s-a ținut cont de ele: el este mult prea stufos (11 persoane) și include doar un singur compozitor profesionist, membru al UCMR, ca să nu mai vorbim că este obligatoriu să nu lipsească un cîntăreț cu experiență, din ”generația de aur” a genului. Nu spunem că acesta ar fi motivul, dar și la ediția actuală, ca și anul trecut, s-a greșit tocmai acolo unde nu trebuia, la cîștigătorul Trofeului…Așadar, juriul a fost compus din Voicu Enăchescu (președinte), Jolt Kerestely, Mirela Fugaru, Sida Spătaru, Titus Andrei, Pasha Parfeni, Andreea Andrei, Ionuț Dulgheriu, Alina Sorescu, Ioan Cristea, Daniela Daniel. Cum spuneam, odată cu trecerea timpului sau chiar a doua zi după încheierea concursului numele laureaților vor fi uitate, în schimb al deținătorului Trofeului va fi – dacă e cazul! – reținut. A fost oare Diana Antonică, 20 de ani, din Constanța solista care să domine concursul prin voce și personalitate scenică (nemaivorbind că nici palmaresul anterior n-o recomanda)? Nici vorbă, dovadă și primirea rece din partea publicului, care nu se înșeală niciodată. Unul din membrii juriului ne spunea că n-a primit nici o notă de 10 (!), dar că a reușit să totalizeze un punctaj care i-a permis să se claseze prima, dar muzica nu e matematică, profesioniștii din juriu trebuie să se consulte și ajusteze aceste ierarhii reci. Nu numai pentru că a fost un concurs ce poartă numele unui mare cîntăreț și, în principiu cel puțin, se cuvine a se căuta un urmaș al acestuia, dar și prin prisma evoluției sigure, dominate de o voce remarcabilă, opinăm că adevăratul cîștigător al Trofeului este Selatin Kiazim din Constanța. Am mai scris despre acest tînăr de numai 17 ani, fiu și nepot de muzicieni, care nu întîmplător a fost selecționat de exigentul Titus Munteanu pentru emisiunea pentru noua sa ”școală a vedetelor” de pe TVR2, ”Opt într-o barcă”. Premiul III a revenit titratului Andrei Ciobanu, 22, din Bacău, celelalte distincții revenind Ioanei Gherghina, 19, București (Premiul publicului, stabilit prin buletine), Roberta Orru, 33, Italia (Premiul organizatorilor), Alessandra Bene, 22, Italia (Premiul ANCCSR), Rodica Elena Tudor, 23, com. Mărginenii de jos (Premiul Arhiepiscopiei Tomisului), Iulia Manolache, 18, Bîrlad (Premiul ”Cornel Fugaru”), Alxandru Tărîțeanu, 20, Ucraina (Premiul Cetățeanului de onoare Elena Frîncu), Viktoria Polinska, 32, Rusia (Premiul ”Actualitatea Muzicală”), Alexandra Șipoș, 18, București (premiul special constînd într-o înregistrare gratuită în studioul ”Midi Sound”, cu Jolt și Andrei Kerestely). Două observații se impun, prima legată de R. E. Tudor, solistă cu palmares impresionant, în care figurează și Trofeul Mamaia. După cîte am înțeles de la organizatori, ea n-a respectat programul de repetiții, dar din păcate a desconsiderat Gala laureaților și fața bisericească reprezentînd Arhiepiscopia, venind în haine de stradă și refuzînd melodia care îi adusese importantul premiu! Pe viitor este de dorit să se prevadă în regulament limitarea prezențelor în finală la două, precum și introducerea unei distincții recompensînd cea mai bună interpretare a unei piese lansate de Dan Spătaru (încă o dată, ”Ștrengarul” NU este piesă românească, nu trebuie admisă ca atare!). A doua observație se referă la strădania multora din concurenți de a-și forța corzile vocale la maximum: nu trebuie să țipi, să urli, să răcnești din toți rărunchii pentru a dovedi că ești bun, muzica înseamnă și sensibilitate, nuanțare, gingășie și chiar șoaptă uneori (vă aduceți aminte cum au triumfat elvețienii de la Aliose la Brăila?). Ei bine, aceasta a fost lecția predată de micuțul (ca statură, fiindcă are 31 de ani) Nguyen Van Hung din Vietnam, care a ridicat sala în picioare (a fost doar la un singur vot de a cuceri și Premiul de popularitate, pe care-l merita!) cîntînd, acompaniat doar de pian, ”Noapte bună, București!” de Temistocle Popa, el fiind distins cu premiul II. Dintre ceilalți am mai fi văzut-o în palmares pe scenica și talentata Mihaela Mihăilescu, 18, Călărași. Ca de obicei, delegația italiană de la casa de discuri Roxy Music (Rocco Palazzo, Franco Ianizzi) a fost numeroasă, ea incluzînd și o solistă din Ucraina, dar toți cei patru soliști au cîntat…aceeași melodie din repertoriul lui Spăatru. Or, așa cum s-a dovedit, muzica ușoară românească este diversă și frumoasă, oferind numeroase posibilități de alegere. Astfel, s-au cîntat, uneori cu un parfum nostalgic, compoziții semnate Temistocle Popa, Edmond Deda, George Grigoriu, Gelu Solomonescu, Ion Cristinoiu, Cornel Fugaru, Șerban Georgescu, Alexandru Imre, Jolt Kerestely, Marius Țeicu, Marcel Dragomir, Ionel Tudor, Andrei Kerestely, Dan Dimitriu, Andrei Tudor, Dan Iagnov, Cristian Faur, Pasha Parfeni, Mihai Ogășanu, Sfera.
În ce privește recitalurile, festivalul de la Medgidia a fost lăudat pînă în prezent, pe drept cuvînt, pentru că a fost singurul circumscris consecvent ariei muzicii ușoare și mai ales pentru că au fost invitate mereu numele de calibru ale genului, unele, cu un succes imens, chiar din zona de legendă (Marina Voica, Alexandru Jula, Pompilia Stoian). Cînd ai un concurs de muzică ușoară tradițională ni se pare firesc să ai și recitaluri de același gen, oferind tinerilor concurenți modele pe măsură, și nu rock, dance, folk, hip-hop, pentru că acestea au publicul lor, manifestările lor. Anul acesta la Medgidia s-au făcut unele concesii care sperăm că au fost doar scăpări și nici măcar n-au adus afluență de public, din contră! S-au detașat, ca de fiecare dată, acele recitaluri susținute ”live”, alături de orchestra Ionel Tudor. Fuego a făcut o demonstrație de îmbinare a muzicii cu actoria, demonstrînd convingător că nu întîmplător a fost distins la numai 36 de ani cu onorantul titlu de ”Artist al poporului din Republica Moldova”. Așa cum el ne-a adus în dar…un măr al frumoasei toamne și o parte din șlagărele de pe cele 27 de albume, Stela Enache a venit și ea cu multe surprize. Înafară de Daniel Gheorghe, de care am amintit, a avut alături în cîteva melodii adorabila trupă de dans modern ”Pescărușii Fantasy” a casei de cultură ”Ioan T. Roman” din Medgidia. Stela Enache n-a ocolit nici unul din șlagărele, reluate în cor de întreaga sală, semnate de Florin Bogardo (cele mai multe), Jolt Kerestely sau Dan Stoian: ”Ani de liceu”, ”Să nu uităm să iubim trandafirii”, ”Diminețile mele”, ”Cum e oare?”, ”Un miracol”, ”Luna cîntă samba”, ”Grea e dragostea”, cărora le-a adăugat cîteva celebre evergreen-uri. Cîștigătoare în urmă cu doi ani a concursului ”Dan Spătaru”, basarabeanca Aliona Munteanu a devenit…Moon și a reprezentat în 2013 Republica Moldova în finala Eurovision (devansînd, firește, România!); cu feminitate și eleganță a adus un omagiu lui Spătaru, dar ne-a reamintit și piesa de la Eurovision, ”O mie”, de Pasha Parfeni, pe versuri de Iuliana Scutaru (frumoasa textieră se afla de altfel în sală). Tot alături de formația Ionel Tudor, recitalul ei a avut și un dinamic P. S., în compania lui Pasha Parfeni, greu de recunoscut cu papion. Fostă colegă mulți ani cu Dan Spătaru la ansamblul ”Tinerimea română”, Silvia Dumitrescu a fost așa cum o știm și ne-o dorim mereu: modernă, neconvențională, plină de antren, hit-urile ei, semnate Adrian Enescu, Doru Căplescu, Florin Ochescu, făcînd deliciul publicului. Celelalte recitaluri i-au avut ca protagoniști pe Pavel Stratan (în maniera obișnuită, cu vocea Cleopatrei pe bandă la cîteva piese), Lora și Antonia; aceasta din urmă a întîrziat mult și și-a cîntat puținele piese proprii. Finalul n-a fost, din acest motiv, apoteotic, dar a fost compensat de cocktail-ul de zile mari la care s-a cîntat și s-a dansat pe rupte, în frunte cu primarul, nemaivorbind de baclavalele doamnei Sultana și plăcintele basarabene ale Mariei Paladi și la care n-au venit cei supărați că n-au luat cine știe ce premii mari. Rău e să nu știi să pierzi, păcat să nu profiți de tinerețe și să te bucuri de viață – o lecție pe care italienii ne-au oferit-o cu generozitate!
Ana-Maria SZABO
Marius GHERMAN