Festivalul internațional ”George Grigoriu” – 15 ani de succese

Practic, la ora actuală Festivalul de muzică ușoară ”George Grigoriu” este unica manifestare internațională de gen de la noi cu desfășurare neîntreruptă, din clipa înființării, ceea ce ne face să ne scoatem pălăria în fața organizatorilor locali, în frunte cu Consiliul județean Brăila (președinte: Francisc Iulian Chiriac), de care de altfel ține ”motorul” evenimentului, Centrul județean pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale Brăila, ce are în frunte o femeie de toată isprava, Maria Pușcaciu, coordonatoarea festivalului. Festivalul a beneficiat de sprijinul Primăriei municipiului Brăila (primar: Viorel Marian Dragomir) și al Teatrului ”Maria Filotti”, în a cărui sală de mare eleganță se desfășoară ”ostilitățile”. Reamintesc un aspect care ar trebui să-i pună pe gînduri pe cei din județele și orașele mult mai mari și cu pretenții (adesea nejustificate…), inclusiv Capitala: Brăila găzduiește festivaluri internaționale de muzică cultă (”Haricleea Darclee”), jazz, folclor, muzică ușoară, plus naționale de fanfară și folk, fiind un unicat în materie!

juriu festival G Grigoriu

 

Atunci cînd, în fraza inaugurală, ne-am referit la ”desfășurare neîntreruptă” gîndul ne-a zburat fără să vrem la ”Cerbul de aur”, care încearcă, după mai bine de 50 de ani de la prima ediție, să ajungă abia la ediția a…20-a. Nu-i vorbă, îi dorim succes, orice reprezentare internațională a României este importantă, dar nu ne putem împiedica să constatăm că lipsa de consistență a manifestării de la Brașov se datorează în bună măsură ne-colaborării cu Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. Treceți în revistă numele membrilor juriului de la ”Cerbul de aur”, între care nu se află, incredibil, nici un membru al U. C. M. R. (firesc ar fi fost să se afle acolo măcar Marius Țeicu, cu ale cărui creații au triumfat doi soliști, Monica Anghel și o albaneză, la interval de două decenii!), și comparați-le cu acelea de la ”George Grigoriu”: Marius Țeicu (președinte), Horia Moculescu, Andreea Andrei (toți trei membri ai U. C. M. R., breasla profesioniștilor muzicii), Titus Andrei (reputatul om de radio, absolvent de Conservator și fost component al grupului vocal ”Cantabile”)! Lor li s-au adăugat Marjan Kataroski (Macedonia)-președinte al unei Organizații mondiale a festivalurilor, Oleg Volontir (Republica Moldova), Tatiana Apanasenko (Ucraina) – am sugera ca pe viitor să fie invitați și specialiști din Occident, mai ales că și la nivelul participării aria s-a lărgit considerabil. Sigur, concurenții sînt atrași de premiile consistente, cîștigătorul Trofeului primind 5000 de euro, celelalte distincții totalizînd alte 8000 de euro, aici sponsorii contribuind din plin (Agricost, Farmaciile Iris, Selgros).

Dar reputația festivalului s-a clădit în timp pe coordonate ce țin de rigoarea organizării, profesionalismul și competența juriului, precum și de calitatea înaltă a acompaniamentului. Nu greșim afirmînd că prestația formației conduse de compozitorul Ionel Tudor a fost perfectă, superlativă, aspect subliniat de finaliști și vedete deopotrivă, așa încît ni se pare firesc să-i amintim pe redutabilii instrumentiști care au făcut adevărate minuni, repetînd zi și noapte, cîteva săptămîni la rînd: Ionel Tudor, Andrei Tudor (claviaturi), Eugen Tegu (chitară bas), Daniel Bouroșu, Liviu Negru (chitare), Marin Ioniță (saxofon, percuție), Dan Pirici (percuție, chitară bas), Laurențiu Zmău (baterie). Tuturor, instrumentiști, membri ai juriului, colaboratori, organizatorii le-au oferit la Gală, prin intermediul Mariei Pușcaciu, frumoase diplome aniversare, la această a 15-a ediție, nefiind uitat chitaristul Marian Georgescu, decedat între timp, către care a fost îndreptat un gînd pios. Dacă totul a fost realmente fără cusur aceasta s-a datorat în egală măsură echipei tehnice, de sunet și lumini răspunzînd și de această dată firma Global Stage, avîndu-i drept colaboratori pe experimentații Liana și Liviu Elekeș. Iar cum la nivelul orchestrei totul, de la instrumente la partituri, trebuie să fie sub un control strict și rapid, se cuvine să nu-i uităm pe Octavian Chițu, Ionuț Șindeli, Romeo Balaban. Dintre partenerii media, cei mai importanți și mai activi s-au detașat ”Actualitatea Muzicală”, cotidianul ”Ultima oră”, Radio România. Festivalul a fost transmis și la actuala ediție, în direct, de postul constănțean Neptun TV, de lăudat pentru apropierea de muzica ușoară românească; totuși, cu toate strădaniile harnicei echipe,  probabil că precaritatea dotărilor tehnice a dus la unele imperfecțiuni în transmisii, îndeosebi la nivel de sunet. Din acest punct de vedere este de neînțeles lipsa de interes a TVR, postul public fiind primul care s-ar cuveni să dorească preluarea acestui festival internațional, așa cum o face în cazul celui de la Amara.

Au fost nu puține vocile care au afirmat că a fost cea mai puternică dintre edițiile de pînă acum. Dacă pînă în prezent se detașa ușor cîștigătorul și cam atît, în 2019  nivelul mediu a fost extrem de ridicat, cel puțin patru nume rămînînd, fatalmente, înafara palmaresului: duetul Miruna Diaconescu-Robert Iosifescu (România), Karolina Belskaia (Rusia), Adrian Graur (Republica Moldova) – se impune introducerea neîntîrziată a unui premiu de Popularitate, publicul se cuvine să  fie consultat, să aibă laureatul său!, Noemi Capone (Italia). Dar, evident, toți cei care figurează în palmaresul final o merită din plin. Mențiunile au mers către Bianca-Luminița Mihai din Buzău, 18 ani, cu o rafinată versiune a piesei lui Titel Popovici ”Iubirea noastră nu are apus” (ea a confirmat astfel premiile de la Amara și Focșani); Andreea Letiția Roman din București, 16; Volodia Atanesian, 28, din Armenia. Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor a fost înmînat de Ionel Tudor constănțeanului de numai 16 ani Teodor Danci, pentru interpretarea sensibilă a creației lui Virgil Popescu, ”Te iubeam”; solistul studiază pianul și clarinetul la un Colegiu de arte. Obișnuiți să fie cîștigători ai frumosului Trofeu aurit realizat de artistul Mihai Hlihor, ce a străjuit permanent scena, așezat pe un suport, italienii (patru triumfuri la ultimele opt ediții, dintre care la ultimele două!) au fost nevoiți să se mulțumească doar cu un premiu III, dobîndit de Vincenzo ”Dadda” Vollaro, 24, solist valoros care a dat viață convingător cunoscutei melodii a Laurei Pausini, ”Frasi a meta”. Incredibilă ascensiunea micuței, ca vîrstă, 16 ani, dar și ca statură, Eleonora Maria Filipoiu, elevă (pian, flaut) la Liceul de arte ”Ionel Perlea” din Slobozia! După premiul de la Focșani și Trofeele cucerite la festivalurile ”Florin Bogardo” (București) și ”Radu Șerban” (Caracal), iat-o urcînd aici pe treapta a doua, impresionînd cu calitățile vocale și rafinament în piesa ”Ană, zorile se varsă…”. După ce a cucerit premiul I și pe cel de Popularitate anul trecut la ”Cerbul de aur” (călcînd după cinci decenii pe urmele regretatului Jacques Hustin), și după ce și-a încercat șansa și la Eurovision-România, belgianul Olivier Kaye, 25, a acces tot la premiul I. Cu experiență în domeniul musical-ului (rol titular în Hercule”, deși e slăbuț!), a impresionat cu piesa ”S. O. S. d un terrien en detresse” de Michel Berger, din musical-ul ”Starmania”.

În toate cronicile noastre de pînă acum am sugerat ca, fiind vorba de un festival DE MUZICĂ UȘOARĂ, să fie invitate vedete din acest perimetru muzical, îndeosebi artiști care l-au cunoscut sau chiar au colaborat cu compozitorul omagiat, iar anul acesta organizatorii au înțeles acest demers firesc, așa cum se va vedea. Dar, pe de altă parte, cum finaliștii, 22 la număr, au dat viață obligatoriu în concurs unei creații de George Grigoriu, normal ar fi fost ca și în Gala laureaților să ascultăm măcar cîteva din șlagărele acestuia, ceea ce acum nu s-a întîmplat și e păcat. Noroc cu regula ce impune ca învingătorul să reia ambele melodii din competiție, așa încît s-a cîntat ”Niciodată, niciodată”, piesă de George Grigoriu din banda sonoră a filmului ”În fiecare zi mi-e dor de tine” (1987). Surprinzătorul cîștigător vine tocmai de la Alma-Ata, din îndepărtatul Kazahstan (de unde echipa de fotbal CFR Cluj-Napoca a plecat învinsă anul acesta în ”Champions League”!), are 26 de ani, este student La Academia Națională Kazahă de Arte și este la prima ieșire notabilă dincolo de granițele țării sale, cucerind prin modestie, aerul modern și deosebita muzicalitate. Chiar dacă n-au fost reascultate în Gală, creațiile semnate George Grigoriu au cules aplauze, îndeosebi cînd au fost aduse la microdon în limba română (străinii cîntă mai des în limba noastră!), cele mai multe sufragii fiind întrunite de ”Amurgul”, ”Marea mea iubire, marea”, ”Eternitate”, ”Fetele cu ochi albaștri”, ”Nu se poate trăi fără dragoste”, ”Pentru un sărut”, ”Cred în fericirea noastră”, ”Nu suntem îngeri”, ”Cui îi pasă de mine?”, ”O clipă cu tine”, ”Chemarea mării”, ”A doua tinerețe”, ”Doar tu ești fericirea mea”, deci o varietate mai mare ca în anii precedenți. Concurenții din țara noastră au mai dat viață unor cîntece semnate Horia Moculescu, Adrian Enescu, Laurențiu Profeta, Cornel Ilie, Laura Stoica, Elena Cîrstea, Sfera.

Spre deosebire de alți conaționali ai săi, învingătorul din 2018 a onorat invitația organizatorilor și a susținut un micro-recital extrem de aplaudat. Italianul Walter Ricci, este drept, între timp a mai avut o întîlnire cu publicul din țara noastră, evoluînd formidabil, la invitația lui Ionel Tudor, pe scena sălii din str. Berthelot alături de Big-Band-ul Radio. Ricci ne-a reamintit titlurile cu care a dominat competiția anul trecut, ”Eternitate” și ”Dentro un film”, cu un supliment gustat, ”Caruso” de Lucio Dalla. Chiar dacă a adus un alt gen muzical, mult mai apropiat de clasic (formația a fost de altfel completată cu suplimenți experimentați), adolescenta de 17 ani Laura Bretan a confirmat din plin, cu glasul ei excepțional, succesele anterioare, recitalul său atingînd culmile cu ”Nessun dorma” și cu melodia care de fapt ar fi trebuit să ne reprezinte la marea finală a Eurovision, la Tel-Aviv, ”Dear Father” de Mihai Alexandru. De altfel creațiile, în frunte cu ”Of, ce doare!”, și orchestrațiile lui Mihai Alexandru au figurat și în recitalul de zile mari al lui Aurelian Temișan, alături de propria sa formație. Frumosul, impunătorul, temperamentalul craiovean, în egală măsură în ultima vreme actor de teatru și vedetă TV, evident ”nu mai este cel de ieri”, cum glăsuiește un șlagăr al său, reluat în deschiderea show-ului după amuzantele proiecții retro. Temișan a conceput un adevărat spectacol TV, cu proiecții, omagii aduse unor artiști și compozitori dispăruți (Ion Cristinoiu, Dumitru Lupu, Dan Spătaru, Gil Dobrică, oltean ca și el), reverențe făcute muzicii de altădată (”Vrei să ne-ntîlnim sîmbătă seara?”, ”Iubesc femeia”, ”Zaraza”), două hit-uri marca verificată Connect-R, nemaivorbind de un ”La noi, la Brăila” ce a stîrnit ovații, fiind reluat cu entuziasm de toată sala.

 

 

Cît despre prestația Corinei Chiriac, ce am mai putea adăuga față de superlativele și elogiile din atîtea și atîtea alte articole? Interpreta, compozitoarea, textiera, actrița a ținut publicul în palmă, cum se spune, înlănțuind cîntece de succes mai vechi și mai noi, refrene gustate de mici și mari, mai ales că la festivalul de la Brăila există un public extraordinar, educat, muzical, cunoscător. Corina și-a lansat în foyer noile sale albume editate de casa de discuri Eurostar, precum și o carte proprie, fiind asaltată de sute de admiratori. De asemenea editura ProUniversitaria a lansat aici cărțile ”Marina Voica, drum către legendă” și ”Titus Munteanu, un lord al micului ecran”, precum și volumele consacrate unor Jolt Kerestely, Alexandru Jula, Cornel Constantiniu. Căldura cu care a fost înconjurată Corina la Brăila, precum și interesul pentru cărțile cu subiect muzical retrasînd istoria genului au dovedit că garda veche nu se predă, asta e clar și mai ales îmbucurător!

Ediția a 15-a a Festivalului internațional de muzică ușoară ”George Grigoriu” de la Brăila a însemnat un adevărat triumf al respectului față de muzica de calitate, față de compozitorii noștri de frunte, față de artiști și implicit față de publicul fidel al unui gen muzical pe nedrept marginalizat de mass-media. Dar spectatorii, din fericire, nu țin seama de asta și iau cu asalt sălile de concert, proclamînd autoritar: muzica ușoară românească n-a murit și nu va muri niciodată!

 

   Octavian URSULESCU

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.