Festivalul internațional ”George Grigoriu” – Dominație italiană

În primăvara anului 2005, la sugestia familiei acestuia, în speță poeta Andreea Andrei, fiică, și Ionel Tudor, ginere, se lansa la Brăila, orașul său natal, sub egida Consiliului județean, Festivalul de muzică ușoară purtând numele neuitatului compozitor George Grigoriu.

Primele două ediții, naționale, au fost câștigate de Elena Mândru (astăzi un nume în jazz-ul european) și Nicoleta Floroni, după care din 2007, la început mai timid, manifestarea a devenit internațională. Între cei care au triumfat: Pasha Parfeni (Republica Moldova), care a reprezentat de două ori muzica ușoară de peste Prut la Eurovision, inclusiv anul acesta (2009), Alexandra Nistor (actuala Raluka), în 2008, o altă victorie românească fiind aceea a Alexandrei Costache, în 2016.

În rest nu prea am strălucit, dovadă că, socotind și ediția din acest an, Italia a acumulat nu mai puțin de 7 victorii, la care se adaugă cele ale reprezentanților Republicii Moldova, de 4 ori, Elveției și Kazahstanului – câte o dată.

Până la un punct, Trofeul concursului era reprezentat de un automobil, dar și în prezent câștigătorii primesc 4000 de auro, sumă fără egal la competițiile de gen (nu ne referim la cele TV, care răsplătesc cu sume uriașe necunoscuți care cel mai adesea rămân în acest stadiu).

Practic, de când festivalul este internațional, soliștii din țara noastră n-au câștigat decât de 3 ori, ceea ce arată ca un vot de blam și spune multe despre școala autohtonă de gen, despre dascălii care se ocupă de tinerii soliști, fiind chemați să-i îndrume pe drumul performanței.

Dar să nu ne mirăm, școlile populare de artă nu mai sunt ce au fost pe vremea când acolo predau Florica Orăscu, Mihaela Runceanu, Viorela Filip, Marius Țeicu, Ionel Tudor sau George Natsis, fiind înlocuite de firme private unde nu se mai află ”la catedră” nume cu greutate, care să transmită tinerilor din experiența și din profesionalismul lor.

Mai mult, sunt profesori care interzic participarea elevilor lor la asemenea competiții de muzică ușoară, considerate ”neinteresante”, pregătindu-i și direcționându-i doar către concursurile TV unde nu se cântă muzică ușoară românească mai deloc și care n-au lansat, practic, nici o vedetă autentică a genului.

Considerațiile de mai sus se cuveneau poate a fi găzduite la final de cronică, dar amărăciunea a fost prea mare constatând discrepanța, jenantă uneori, între ce au arătat finaliștii străini și cei români, în ciuda strădaniei excelentei formații conduse de compozitorul Ionel Tudor, avându-l alături pe fiul său Andrei Tudor (ambii la claviaturi, dar și orchestratori) și un mănunchi de instrumentiști de clasă: Cătălin Milea – saxofoane, Liviu Negru, Ciprian Pop – chitare, Vlad Popescu – baterie, Eugen Tegu – chitară bas, Daniel Pirici – percuție. În condițiile în care tot mai multe manifestări culturale dispar, din lipsă de susținere, meritul organizatorilor este imens.

Este vorba de Consiliul județean, Primăria municipiului și Centrul județean pentru conservarea și promovarea culturii tradționale Brăila, acesta din urmă având în frunte un manager destoinic și implicat, Petronela-Alina Sulicu, coordonatoare a evenimentului.

Festivalul a fost transmis în direct, cu excepția recitalurilor, de Etno TV, cu calitate în imagine și sunet (la care a contribuit firma Global Stage), transmisiile fiind supervizate de cunoscutul cântăreț, realizator și prezentator Georgel Nucă. De asemenea festivalul a putut fi urmărit, integral, streaming live pe pagina de facebook a Centrului de Creație Brăila, numeroase fiind ecourile favorabile inclusiv de peste hotare. Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România a fost partener oficial, parteneri media fiind, înafară de Etno TV, revista ”Actualitatea Muzicală”, Radio România, cotidianul ”Ultima Oră”, Agerpres și numeroase reprezentante ale mass-media locale.

Au mai fost colaboratori care au dat o stare de bine numeroșilor spectatori care au umplut până la refuz Casa Tineretului – Stațiunea de cercetare Târgu-Bujor, Amway, ca să nu mai vorbim de tombola prin care în fiecare din cele trei seri 25 de spectatori au putut intra în posesia CD-urilor Johnny Răducanu oferite de UCMR. Pe lângă tombole, în pauze publicul a fost regalat gratuit cu licori alese, cafea, dulciuri, apă minerală – unde se mai întâmplă oare asta? Iar foyer-ul a găzduit în primele două zile lansări de carte ale unor scriitoare al căror talent indiscutabil a fost descoperit de mulți abia acum, ambele membre ale juriului.

Poeta Andreea Andrei a dat autografe pe cartea proaspăt ieșită de la tipar dedicată Trio Grigoriu, iar Corina Chiriac a dedicat numeroșilor amatori volumul autobiografic ”Minuni trăite” și cartea incluzând două piese de teatru scrise de ea cu ani în urmă.

În fine, pentru a întregi imaginea convingătoare de ansamblu, să nu uităm reușitul program de sală, expoziția foto George Grigoriu din foyer, precum și ecranul de proiecție de pe frontispiciul sălii, pe care trecătorii puteau urmări desfășurarea festivalului (în viitor cu siguranță și cu sunet).

Secțiunea de concurs a adus în fața publicului și a juriului 23 de finaliști, 13 români și 10 străini. Din juriul prezidat de Marius Țeicu au făcut parte Andreea Andrei, Adrian Romcescu (membri ai UCMR), Corina Chiriac, Tatiana Apanasenko din Ucraina și doi reprezentanți ai gazdelor – locotenent Raul Ionuț Badale, șef al Muzicilor Militare Brăila, și Cornel Cristei.

La parada ce a deschis festivalul, concurenții au tras cu un ochi la Trofeul aurit (realizat de artistul Mihai Hlihor) așezat pe un postament pe scenă și cu celălalt, plini de speranță, către loja juriului. Fiecare finalist a dat viață obligatoriu unei creații semnate George Grigoriu, ceea ce ne-a prilejuit audierea unor versiuni interesante, concurenții străini cântând în limba română!

În timp ce noi mai că am uitat să o facem în limba maternă, la TV, în concerte sau la Eurovision…Vom trece în revistă mai târziu titlurile alese de interpreți, deocamdată să derulăm palmaresul în ordine inversă. În vara anului 1968, la restaurantul Pescăruș din parcul Herăstrău, compozitorul George Grigoriu era naș la cununia tinerei și cunoscutei interprete Pompilia Stoian, care în numai câțiva ani devenise o autentică vedetă a genului. Stabilită de atunci în Germania, artista i-a purtat veșnică recunoștință și caldă amintire mentorului său, sperând să fie prezentă, în juriu și cu un mic recital, la ediția viitoare a festivalului.

Deocamdată a făcut organizatorilor surpriza de acorda în nume propriu o distincție cu greutate. Premiul special ”Pompilia Stoian” a fost adjudecat în premieră de mezinul competiției, Florin Ciobanu din Roșiori de Vede (jud. Teleorman).

La numai 16 ani acesta cântă la pian, chitară, compune, scrie versuri, este un elev eminent, cu mult bun-simț. La distincțiile cucerite până în prezent, între care un premiu I la Festivalul ”Florentin Delmar” de la Focșani, el și-a adăugat acest premiu important, declarând că din acest moment Pompilia Stoian îi este un neprețuit…”Prieten drag”!

La Gala laureaților a interpretat vibrant compoziția lui Florin Bogardo ”Tu ești primăvara mea”. Câștigat la precedentele ediții de Carla Boboc (de ce oare n-am mai întâlnit-o la alte festivaluri, inclusiv la acesta?) și de Theodor Andrei (reprezentantul nostru la Eurovision), prestigiosul premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor a răsplătit calitățile vocale de excepție ale unui solist cu un palmares impresionant, în care strălucesc trofee la cel puțin 5 competiții importante, în frunte cu cele de la Caracal (”Radu Șerban”), Amara, Deva, Corabia sau Alba Iulia.

Originar din Orăștie, jud. Hunedoara, Gabriel Cândea a absolvit secția de Muzică Religioasă a Facultății de Teologie Ortodoxă din Alba-Iulia, fiind în prezent ralizator radio la București. Cântând extraordinar celebra melodie a lui George Grigoriu, ”Eternitate”, Gabriel Cândea a dovedit că a meritat din plin distincția UCMR, înmânată lui de Adrian Romcescu.

Singura Mențiune din palmares a anunțat impresionanta paradă a vocilor pensinsulare. Sofia Fragile s-a născut în urmă cu 26 de ani la Milano și a absolvit Conservatorul de jazz la Londra, unde locuiește în prezent. Micuța și…fragila (a și avut probleme de sănătate) italiancă a interpretat impresionant ”Notturno”, piesă lansată de Mia Martini. Mulți o vedeau mai sus în ierarhia finală, asemeni compatrioatei sale Carol Mag (Carolina Magini pe numele real), a cărei pregătire muzicală este și mai impresionantă, fiind absolventă a celebrului Berklee College of Music din Boston, SUA.

Născută la Roma, este profesoară de canto și a impresionat prin versiunea conferită dificilei piese lansate de Giorgia, ”Come saprei”, cu versuri semnate de Eros Rammazotti. Premiul III i-a fost anunțat și înmânt de Andreea Andrei. Ambele laureate reprezintă casa de producție Divas Music Production, condusă de Gabriela Șerban. Cât de importantă este pregătirea muzicală la înalt nivel ne-a dovedit-o și următoarea laureată. La precedentele trei ediții reprezentanții Kazahstanului au cucerit un Trofeu, un premiu I și unul II, recidivând acum pe poziția secundă a podiumului de premiere. Deși cucerise multe premii acasă, (Akerke) Amalyat, 21 de ani, din Almatî, a concurat pentru prima oară dincolo de hotarele țării și, după câte știm, acolo statul îi sprijină pe tinerii talentați, inclusiv cu deplasări în străinătate. Amalyat studiază canto la Academia de arte ”Temirbek Jurghenov”, moștenind înzestrările muzicale de la tatăl său, instrumentist. În Gală, după ce Corina Chiriac i-a înmânat diploma, a cântat tulburător piesa proprie ”Chimai” (Nu vreau să te pierd). În culise, în acel moment, dintre cei opt anunțați că figurează în ierarhia finală mai rămăseseră doar trei artiști – un duet italian și o solistă din țara noastră, așa încât tensiunea atinsese cote maxime.

Pe cine va anunța oare președintele juriului, Marius Țeicu, drept câștigător al premiului I?

Popularul muzician a sporit suspansul, negrăbindu-se și oferind publicului ocazia de a cânta alături de el refrenele marilor sale șlagăre ”O portocală” (devenită, spre amuzamentul general, o…mandarină!) și ”Nu-mi lua iubirea”. După care am aflat că premiul I merge la solista de 17 ani Andreea Delia Constantin, elevă la Colegiul Național de Muzică ”George Enescu” din București, unde studiază canto muzică ușoară și jazz cu Dana Bartzer, ceea ce confirmă exact ceea ce am afirmat anterior despre necesitatea pregătirii cu profesori experimentați, a unui ”antrenament” aproape profesionist. Tânăra solistă apare în mod curent, la Ateneu sau la Operă, în musicaluri pentru copii inspirate din filmele Walt Disney. Laureata înclină evident către jazz, dovadă premiul I cucerit la festivalul de jazz de la Iași și un Premiu special la festivalul ”Johnny Răducanu”, chiar la Brăila. Ea a dat viață cu o sensibilitate rară splendidei compoziții a lui Andrei Tudor, ”Tu nu vezi cerul”. Dacă pentru fiecare laureat juriul a ales piesa pe care a apreciat-o că a cântat-o mai bine, în cazul câștigătoarelor Trofeului nu s-a mai pus problema, prin regulament la acest nivel se cântă ambele melodii. Deși emoțiile dispăruseră, din sală au izbucnit ovații atunci când președintele CJ Brăila, Francisk Iulian Chiriac, însoțit de reprezentantul sponsorului principal, AFAN, a anunțat destinația Marelui Premiu. Câștigătoare a premiului I anul trecut (când mulți au opinat că ar fi meritat mai mult), posesoare a unei vocei impresionante, italianca Marta Verrecchia, 21 de ani, a știut probabil că nu mai are dreptul să concureze și anul acesta, așa încât a conceput cu producătorul Rocco Palazzo de la ”Roxyl Music” (acesta i-a dirijat pe toți elevii săi) un plan perfect: un duet, căruia i-au spus Malice! Așa încât și-a alăturat-o pe altă solistă cu voce frumoasă, Alice Capaldi, tot 21 de ani, și a dat marea lovitură. Marta era cunoscută și de la ”X Factor România”, iar ambele aveau la activ câteva participări notabile și premii, inclusiv peste hotare (Belarus, Bulgaria). Deși Marta visează să cânte într-o bună zi cu Giorgia, cele două au ales o piesă a Laurei Pausini, ”La solitudine”, și ”Amurgul” de George Grigoriu, aplauzele publicului consfințind justețea deciziei juriului. Au fost și între cei nepremiați câțiva soliști valoroși, de perspectivă, din păcate cei mai promițători dintre ei n-au cântat la fel de bine ambele piese sau au dovedit lipsă de inspirație repertorială.

Între cei remarcați se înscrie Luana Toader, 18 de ani, din Pitești, cu premii peste hotare (Rusia, Lituania, Belarus, Republica Moldova), cu concerte la Barcelona și pe Coasta de Azur, cu colaborări cu Filarmonica din Pitești. Ea a transpus cuceritor celebrul vals al lui Eugen Doga ”Dulcea și tandra mea fiară”. S-a bucurat de un foarte mare succes de public kazahul Sadyk Abilay, care a dat viață cutremurător baladei ”Manmangher”, și el student la Academia de arte ”Temirbek Jurghenov” din Almatî. Așa cum specială a fost evoluția lui Alexandru Gabriel Tudor, care locuiește la Geneva, în Elveția, atât în piesa ”L amour” de George Popa, cât și în sprințara ”Mărunțica” de George Grigoriu, pe care a adus-o simpatic pe scenă, într-un peisaj fetivalier mai degrabă sobru.

Reiterăm propunerea de a se introduce în regulament un Premiu de popularitate, cât și unul recompensând ”Cea mai bună interpretare a unei creații a lui George Grigoriu”, cu atât mai mult cu cât în Gală s-au cântat, din păcate, doar 2 creații ale compozitorului omagiat. Noroc însă că pe parcursul primelor două seri am reascultat câteva dintre cele mai cunoscute șlagăre ale lui Grigoriu, alături de câteva surprize, piese cu circulație redusă, descoperite de protagoniști pe internet. Este vorba de titluri lansate de Gică Petrescu, Marina Voica, Angela Similea, Marina Florea, Adrian Daminescu, Gabriel Cotabiță, George Nicolescu, Mihaela Runceanu, Constantin Drăghici, Mihai Constantinescu, cele mai cântate fiind ”Amurgul”, ”Eternitate”, ”Niciodată, niciodată”, ”Cui îi pasă de mine?”, ”Speranțe vis, speranțe flori”, ”Nu se poate trăi fără dragoste”, cărora li s-au adăugat, așa cum am scris, ”Ia te uită ce mai fete!”, ”Nu suntem îngeri”, ”I-am spus inimii să cânte”, ”Așteptare”, ”O fată și-o chitară”, ”Ia-ți, mireasă, ziua bună!” sau ”Un semn de dragoste”. Fiind înainte de toate un festival al muzicii ușoare românești, a fost o încântare să reascultăm, în versiuni proaspete, și alte cântece memorabile ale genului, mai vechi sau mai noi, cum ar fi ”Te-așteaptă un om” (Ion Cristinoiu), ”Tudore” (Alexandru Mandy), ”Fântânile albastre” (Horia Moculescu),”Te aștept, sărută-mă!” (Dan Dimitriu), ”Dacă ai ști” (Constantin Crețu), ”Oprește-mă”, ”Dor de viață” (Aura Urziceanu), ”Te-am așteptat” (Valeriu Pașa), deși o mai amplă cunoaștere a tezaurului muzicii românești se impune la tinerii soliști, aici un rol decisiv urmând a-l juca profesorii lor.

În fiecare seară a fost câte un recital consistent, acestora adăugându-li-se două de numai câteva piese. Tonică a fost apariția ”The Rhine River Ramblers US Army Europe and Africa Band”, mic ansamblu militar american cu piese tradiționale, standard de jazz. După ce anul trecut a câștigat surprinzător Trofeul, Dominique Simionescu, 21 de ani, din Sibiu, și-a luat avânt, cu un premiu III la festivalul de jazz de la Iași, finalistă la cel tot de jazz ”Johnny Răducanu” de la Brăila și editarea unui album în colaborare cu Adrian Ordean, ”Vreau să-ți mulțumesc”.

Este studentă la Facultatea de teologie ortodoxă ”Andrei Șaguna” din Sibiu – specializarea muzică religioasă. Pe lângă cele două melodii cu care a convins juriul anul trecut, ”Ia-ți, mireasă, ziua bună!” de George Grigoriu și ”Câte ferestre, atâtea povești” de Ionel Tudor, ea a oferit compoziția proprie ”Prin Cișmigiu”. Elevă a lui Cornel Fugaru (Eurovision Junior) și Titus Munteanu (”Numai cu acordul minorilor”, la TVR), Alina Eremia s-a impus la ProTV, în ”LaLa Band”, ”Pariu cu viața”, ”O nouă viață”.

A lansat două albume, a obținut premii și și-a promovat aici cel mai recent succes, ”Ai fost”. Ne-am fi bucurat dacă ar fi spus câteva cuvinte despre compozitorul omagiat și eventual chiar să fi adaptat unul din refrenele acestuia în stilul ei…Impresionant ca de fiecare dată, profesionist impecabil, cu toate detaliile puse cu minuție la punct alături de Rock and Roll Band și de grupul vocal The 50 s, Ștefan Bănică a bătut recorduri de popularitate, cu o afluență uriașă de public. Iar despre Corina Chiriac, ce am mai putea spune? Absolventă a IATC, deci actriță cu diplomă, câștigătoare a Trofeului ”Steaua fără nume”, laureată la ”Cerbul de aur” în 1970,  carieră internațională impresionantă, compoziții proprii, scriitoare de reală vocație – adevărată legendă a muzicii ușoare românești, care ne-a purtat pe ”Strada Speranței” cu o nouă, originală formă de spectacol. În prima parte a difuzat pe ecran imagini cu istoria familiei ei (bunicul ei patern era brăilean!), cu casa bunicilor, fotografii cu aceștia, cu părinții, cu ea în copilărie și mai apoi adolescentă, vedetă…o întreagă ”saga” pe care a comentat-o cu umor, spre deliciul publicului.

După care, se înțelege, a înlănțuit câteva dintre cele mai cunoscute șlagăre ale ei, compuse de Ion Cristinoiu, Vasile Veselovschi, Horia Moculescu, Marius Țeicu, reluate în cor de întreaga sală, într-o impresionantă comuniune ce dovedește atașamentul publicului față de artiștii ”Generației de aur” și memoria ce însoțește bijuteriile muzicale ale genului.

Legat de recitaluri, de mebrii juriului, chiar în programul de sală sunt pomeniți câțiva dintre cei pregătiți și lansați de George Grigoriu: Margareta Pâslaru, George Nicolescu, Angela Similea, Cristian Popescu, Stela Enache, Mihaela Mihai, Luminița Dobrescu, Pompilia Stoian, George Enache, Paul Surugiu-Fuego, Marina Florea. Adăugați-i pe cei din repertoriul cărora concurenții au ales melodii semnate George Grigoriu (Marina Voica, Gabriel Cotabiță, Adrian Daminescu) și avem o listă impresionantă de vedete contemporane cu noi, care ar fi minunat să fie invitate la festival începând cu ediția viitoare. Pentru că timpul trece și pe urmă vom regreta că n-am profitat de existența lor, că nu i-am chemat sub stindardul pe care flutură efigia marelui compozitor…

Acesta ar fi singurul aspect perfectibil, pe care suntem siguri că organizatorii îl vor avea în vedere.

În rest am avut o ediție a 18-a fără fisuri, cu o prezentatoare încântătoare, Alexandra Velniciuc, cu cea mai valoroasă orchestră, transmisii de calitate la Etno TV, premii consistente, sunet, lumini și proiecții de top, sală arhiplină cu un public cunoscător, parteneri și sponsori merituoși, concurenți buni, două recitaluri excepționale și mai ales organizatori experimentați, care n-au lăsat nimic la voia întâmplării.

Producătorii festivalului de la Mamaia, ce se va relua în luna august, au anunțat că finalistul român cel mai bine clasat la ediția viitoare de la Brăila va fi calificat din oficiu la competiția de pe litoral, în ideea ca din 2024 să fie reluate și secțiunile de concurs.

Acum va fi doar o aniversare a celor 60 de ani scurși de la prima ediție, cu o bună parte din eroii celor 41 de ediții din acest răstimp. Ceea ce trebuie să facă (și o va face, cu siguranță) și singurul festival internațional de muzică ușoară din România, cinstind ”Generația de aur” a cântecului!

Octavian URSULESCU

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.