Festivalul internațional ”George Grigoriu” – Recordurile Brăilei

Titlul nu este nicidecum exagerat, fiindcă Brăila este de departe orașul cu cele mai multe manifestări muzicale naționale și internaționale, putându-se numi pe drept cuvânt ”oraș al muzicii”. Aceste manifestări acoperă aproape toate genurile (doar festival rock se pare că nu are, dar sunt destule în țară), de la muzica cultă (”Haricleea Darclee”) la jazz, folk, folclor, fanfară și muzică ușoară.

Practic, Festivalul de muzică ușoară ”George Grigoriu” este singura manifestare internațională a genului cu desfășurare permanentă, anuală, ”Cerbul de aur” de la Brașov ”reușind”, din 1968 până azi, să adune cam tot atâtea ediții cât numără remarcabilul eveniment brăilean, ajuns la ediția a 17-a!

Inițial o competiție națională, festivalul a căpătat de la ediția a 3-a, din 2007, anvergură internațională, la început mai timid și apoi atrăgând concurenți din îndepărtate colțuri ale lumii.

Ca o statistică, din cele 17 ediții reprezentanții Italiei au câștigat nu mai puțin de 6, celelalte victorii revenind României (tot 6), Republicii Moldova (3), Elveției și Kazahstanului (câte una). Și mai este ceva ce se cere subliniat apăsat: faptul că este cinstită cum se cuvine memoria acestui ilustru fiu al orașului, îndeosebi în condițiile în care puțini sunt compozitorii care se bucură de onoruri similare în orașele de baștină. Ajunge să parcurgeți remarcabila carte a lui Andrei Tudor ”Un secol de muzică ușoară românească” pentru a constata cât de puțin se află în atenția organelor județene și orășenești figurile de vază ale genului.

La Craiova au fost doar câteva ediții dedicate mentorului genului, Ion Vasilescu, apoi festivalul a dispărut, ca și cel de la Pitești închinat lui Vasile Veselovski. Festivalul ”Florin Bogardo” de la București n-a cunoscut decât o primă ediție, fiind evidentă lipsa de preocupare a actualei conduceri a Primăriei Capitalei pentru cultură. Rezistă, bravo lor, concursuri de tradiție, cum ar fi festivalurile ”Radu Șerban” de la Caracal sau ”Florentin Delmar” de la Focșani (să sperăm că acesta va fi sprijinit să revină la formatul inițial, am înțeles că ediția 2021 a durat doar o zi…), iar lui Jolt Kerestely i-a fost consacrat un festival de copii, în comuna Cornetu, dar și acesta n-a mai ajuns la ediția a doua…

Și interpreții de vază sunt uitați, înafară de Aurelian Andreescu (omagiat printr-o competiție pe scena Teatrului de revistă ”Constantin Tănase”, pe care l-a servit cu devoțiune) nu știm să existe alte manifestări prin care numele lor să fie amintite generațiilor de azi.

Dar câte străzi sau săli de spectacol ați văzut să poarte numele compozitorilor și interpreților emblematici ai muzicii ușoare românești? Tristă e situația în București, Capitala țării fiind cu mult în urma multora din orașele de provincie. Spuneam chiar pe scena festivalului de la Brăila că stadionul de fotbal cel mai mare din Capitala Macedoniei de Nord nu poată numele vreunui sportiv sau antrenor, ci al unui cântăreț de muzică ușoară de mare popularitate, Toșe Proeski (aromân!), dispărut în urma unui accident auto la numai 26 de ani.

În București găsiți pe undeva inscripționat numele vreunui compozitor sau interpret de muzică ușoară? Doar legendarul Gică Petrescu, pentru a da numai un exemplu, a avut în repertoriu zeci de cântece rămase în memoria bucureștenilor, aparținând compozitorilor de frunte…

Această introducere își are rostul ei pentru a înțelege mai bine eforturile, inclusiv financiare (doar premiile în bani au totalizat peste 9000 de euro), și realizările organizatorilor brăileni, îndeosebi în această perioadă deloc ușoară.

Un rol decisiv l-a jucat Consiliul județean Brăila, motor al acțiunii, președintele Francisk Iulian Chiriac anunțând public pe scenă, la Gala laureaților, susținerea necondiționată a tuturor manifestărilor muzicale din județ.

S-a implicat și Primăria municipiului, evident, iar colectivul Centrului județean pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale (cu un manager de nota 10, Petronela-Alina Sulicu, coordonatoare a festivalului) a fost și de această dată la înălțime.

La actuala ediție festivalul a revenit pe scena Casei Tineretului, locul unde de fapt a pornit la drum în 2005 – o sală mai încăpătoare și mai potrivită pentru acest gen, mai ales că sunt invitate și entități din afara muzicii ușoare, cum ar fi trupe pop-rock. Foyer-ul sălii a fost martorul, seară de seară, al ospitalității generoase a organizatorilor, care au oferit spectatorilor atât la intrare, cât și în pauză, degustări de vinuri (așa încât entuziasmul acestora a sporit progresiv!), dulciuri, cafea la discreție.

Tot în foyer publicul a primit, tot gratuit, frumosul program de sală, a putut admira expoziția foto consacrată lui George Grigoriu (cu noi exponate datorate familiei acestuia, în speță poetei Andreea Andrei, fiica sa) și a putut asista la lansarea cărții de care am amintit, când au vorbit Horia Moculescu, Marius Țeicu, Andreea Andrei (care la rândul ei pregătește o carte despre ”Trio Grigoriu”), Ionel Tudor, Petronela-Alina Sulicu și, evident emoționat, autorul, Andrei Tudor, care a acordat apoi autografe, cărțile epuizându-se rapid.

Alte surprize plăcute au constat în ecranul instalat pe frontispiciul sălii, pe care trecătorii puteau urmări ce se petrece pe scenă (pe viitor este însă nevoie nu numai de imagine, ci și de sunet, efectul ar fi altul), ca și în tradiționala plimbare cu vaporul pe Dunăre.

De această dată festivalul a fost transmis integral nu numai streaming live pe facebook-ul Centrului de creație Brăila, ci și pe TVR3, mica echipă venită de la București avându-l în frunte pe experimentatul Ștefan Stănescu, nelipsit de la festivaluri importante și cu antecedente remarcabile inclusiv la Brăila.

În fruntea partenerilor s-a aflat Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor, iar dintre partenerii media s-au detașat TVR3, Radio România, revista ”Actualitatea Muzicală”, cotidianul ”Ultima Oră”.

Nivelul unei manifestări muzicale de anvergură rezidă, pe de o parte, din valoarea orchestrei de acompaniament (decisiv), iar pe de alta din suportul tehnic, și de această dată cei de la Global Stage (sunet și lumini) dovedindu-și profesionalismul (iar de sunetul pentru TVR3 s-a ocupa Radu Bucura, soțul Paulei Seling).

Dar, se înțelege, nimic din ce s-a petrecut în cele trei seri de festival n-ar fi atins cote internaționale dacă pe scenă n-ar fi existat cea mai bună formație din țară, alcătuită din instrumentiști de clasă, mulți dintre ei componenți ai big-namd-ului Radio.

Să nu uităm că unii dintre finaliști nu cântaseră în viața lor alături de o orchestră, ci doar cu ”negative”! Toți, dar absolut toți, indiferent de naționalitate, s-au bucurat de înțelegere și căldură, s-a repetat cu ei până când totul a fost perfect pus la punct, nemaivorbind de aranjamentele orchestrale superbe semnate de compozitorii Ionel Tudor, conducătorul formației, și de Andrei Tudor.

Iată de ce îmi face o imensă plăcere să reamintesc aici numele componenților formației: Diana Suciu, saxofon tenor și sopran (ce solo-uri minunate!), Daniel Bouroșu (dezlănțuit în intervențiile rock care-i vin mănușă) și Liviu Negru – chitare, Vlad Popescu – baterie, Adrian Cojocaru – percuție (altminteri și un apreciat trombonist), Eugen Tegu – chitară-bas și, firește, cei doi admirabili pianiști și orchestratori, tată și fiu umăr lângă umăr, Ionel Tudor și Andrei Tudor. Așa cum se cade să nu-i uităm pe colaboratorii din umbră ai formației, Marius Văduva (cu multe premii de solist vocal cândva) și Romeo Balaban.

Încă din prima seară pe un piedestal a fost așezat Trofeul aurit al festivalului, realizat de artistul plastic Mihai Hlihor, spre el privind cu jind și speranță cei 21 de finaliști, dintre care 11 de peste hotare, pentru prima oară numărul acestora depășindu-l pe al românilor, ceea ce spune multe despre profesionalismul profesorilor de la școlile populare de artă și de la cele private, care cresc doar imitatori ai unor vedete străine (a se vedea și concursurile muzicale de la televiziuni).

Din fericire, au fost și câțiva cu studii muzicale serioase, inclusiv la facultăți de muzică. Culmea, soliștii străini se străduiesc să cânte în limba română, iar ai noștri își fac un titlu de glorie din a ocoli frumoasa limbă strămoșească (vezi între altele participările noastre jenante la Eurovision)…

După ce au sorbit din ochi trofeul, concurenții au ascultat cu speranță numele membrilor juriului, între care trei membri ai Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor: Horia Moculescu (singurul care a stat în primul rând, urmărind îndeaproape evoluția finaliștilor și a fostei sale partenere de prezentare la emisiunea ”Atenție, se cântă!”, Alexandra Velniciuc), Andreea Andrei și Marius Țeicu (președinte al juriului), alături de care au luat loc în loja juriului Marian Kataroski (Macedonia de Nord), Tatiana Apanasenko (Ucraina) și muzicianul local Cornel Cristei.

Surprinzător, Trofeul, înmânat de președintele Consiliului județean, Francisk Iulian Chiriac, a fost acordat tinerei de 20 de ani din Sibiu Dominique Simionescu, care a devansat soliste valoroase din Italia și Kazahstan.

Este studentă în anul II la Facultatea de Teologie ”Andrei Șaguna”, cu specializare Muzică religioasă, și iubește jazz-ul, pregătindu-se cu binecunoscuta Luiza Zan, dovadă că a ales versiunea Aurei Urziceanu la melodia lui George Grigoriu (toți finaliștii au cântat obligatoriu o creație a acestuia) ”Ia-ți mireasă, ziua bună!”.

Cea de-a doua piesă a fost ”Câte ferestre, atâtea povești” de Ionel Tudor. Tot 20 de ani are și italianca distinsă cu premiul I, Marta Verrecchia, către care mergeau multe sufragii înainte de Gală. Ea a impresionat îndeosebi cu interpretarea celebrului ”Adagio” de Albinoni, dar și prin versiunea conferită piesei lui George Grigoriu atât de cântate în festival, ”Eternitate”.

Premiul I a fost anunțat de Marius Țeicu, care a provocat publicul la o savuroasă ”colaborare” vocală pe melodia sa ”O portocală”.

O altă candidată autorizată la Trofeu, Sanghina Șaripova din Kazahstan, a fost recompensată cu premiul II, anunțat de Andreea Andrei, ea cucerind prin muzicalitatea cu care a dat viață unei piese tradiționale (și vestimentația a fost în ton), ”Arman-ai”, cu o introducere făcută la un instrument kazah, dombra.

Alte opțiuni o vizau mai sus în palmares (personal, cred că ordinea primelor patru locuri nu respectă întocmai evoluția concurentelor, dar să respectăm notele juriului…) pe foarte interesanta napolitană de 25 de ani Federica Raimo, care a oferit o vibrantă versiune celebrului șlagăr al lui Massimo Ranieri, ”Perdere l amore”.

Anul trecut, vă aduceți aminte, Horia Moculescu a înmânat Premiul U. C. M. R. frumoasei și foarte talentatei tinere de 16 ani din Craiova, Carla Boboc. Și de această dată distincția breslei profesioniștilor muzicii, anunțată de Andrei Tudor, a mers către un solist foarte tânăr, de 17 ani, Theodor Andrei, cu multe premii la activ. Este elev la Colegiul național de arte ”Dinu Lipatti”, și-a testat și înzestrările componistice, se pregătește cu compozitorul Dan Dimitriu la ”Music art academy” și a fost dezlănțuit în piesa lui George Grigoriu lansată în filmul ”În fiecare zi mi-e dor de tine”, ”Niciodată, niciodată”.

Același titlu a fost ales de italianul de 21 de ani distins cu Mențiune, Davide Cascini, dar pentru Gală juriul i-a indicat să cânte piesa ”Moriro da re”,a trupei ce a triumfat anul trecut la Eurovision, Maneskin. Cum în fiecare an sunt numeroși soliști talentați, poate că n-ar fi rău ca în regulament să se prevadă și alte distincții (Popularitate, Tinerețe), eventual mențiuni în plus și chiar împărțirea ”ex aequo” a premiilor atunci când notele sunt apropiate sau identice.

Unii dintre soliștii italieni au venit cu dirijori proprii, ca la Sanremo – Rocco Palazzo (simpatic prieten al brăilenilor) și Simone Baldini Tosi. Chiar dacă nu figurează în palmares, au avut evoluții bune studenții care vor îmbrățișa cariere legate de muzică: Ana Stănciulescu din Măgurele (studentă la UNMB, clasa de jazz Mircea Tiberian-Nadia Trohin), Nicolae Andrei Bucă (canto clasic la Liceul de muzică ”Tudor Ciortea” din Brașov), Andra Oproiu din Câmpulung-Muscel (compoziție jazz la UNMB), Andrei Stancu din Caracal (Facultatea de muzică din Brașov – prof. Anda Pop), Vasilia Stoicikova din Bulgaria (studentă la aceeași facultate – prof. Petre Vârlan, Valentin Muntean).

Sugestiile pe care îndrăznesc să le lansez în aceste pagini nu sunt multe, fiindcă a fost o ediție superlativă, luminată de frumoasa și talentata prezentatoare, actrița Alexandra Velniciuc. De pildă, n-ar fi rău ca de fiecare dată să fie invitat obligatoriu la Gală câștigătorul ediției precedente, pentru a putea face o evaluare, o comparație cu nivelul anterior.

De asemenea se cuvine lărgită aria de propuneri în ce privește creațiile lui George Grigoriu, pentru a se evita repetarea obsedantă a câtorva titluri.

Horia Moculescu, care susține în fiecare sâmbătă seară la Radio România Cultural o excepțională emisiune de istorie a muzicii ușoare românești, spunea că a detectat nu mai puțin de 600 de creații ale acestuia, între care unele mai bune decât parte din cele propuse.

Nu va fi de altfel nici o problemă pentru Andreea Andrei, Ionel Tudor și Andrei Tudor să aleagă și alte titluri, pentru că din păcate tinerii soliști nu cunosc mai nimic din creația compozitorilor noștri și măcar așa să aibă acces la bijuteriile genului.

La actuala ediție, înafara titlurilor deja amintite, din creația lui George Grigoriu s-au interpretat doar ”Cui îi pasă de mine?”, ”Hei, mare!”, ”Ana”, ”Amurgul”, ”Nu suntem îngeri”, ”Fetele cu ochi albaștri”, ”Nu se poate trăi fără dragoste”, ”Maria”, ”Speranțe vis, speranțe flori”, unele din ele repetate. Între melodiile cântate de finaliștii din țara noastră s-au mai numărat ”Fântânile albastre”, ”Ce mai vrei?” (ambele de Horia Moculescu), ”Chemarea dragostei” (Marius Țeicu), ”Dor de viață” (Aura Urziceanu), ”De dragul tău” (Andrei Tudor), ”Între ieri și azi” (Nicolae Caragia), ”Dacă noi ne iubim…” (Holograf), ”Mi-e frică” (Sfera). O ultimă – și reiterată sugestie, an de an – se referă la recitaluri.

Avem de-a face cu un festival de MUZICĂ UȘOARĂ, omagiind un celebru compozitor de muzică ușoară, deci e de dorit ca în micro sau macro-recitaluri să fie invitate vedete de muzică ușoară care l-au cunoscut, unele lansate chiar de el, deci pot depăna amintiri, întâmplări, colaborări…

Timpul trece, aceștia vor fi tot mai puțini, iar la Brăila nu se pune problema de audiență, biletele oricum se epuizează cu mult timp înainte. Nemaivorbind că și spectatorii, și finaliștii îi vor urmări cu admirație pe cei care au lansat chiar piese alese de ei, deci vor avea în față originalul.

Să profităm că suntem contemporani cu ei, că încă îi putem invita la festival pe Pompilia Stoian, Marina Voica, Luminița Dobrescu, Mihaela Mihai, Angela Similea, Stela Enache, Mirabela Dauer, Marina Florea, Gabriel Cotabiță, Adrian Daminescu, George Nicolescu, Paul Surugiu-Fuego!

Ce seară minunată de mari șlagăre ar ieși, ce emoții, ce nostalgie în compania acestei ”Generații de aur”! Pe cei mai tineri, care nici nu prea știu cine a fost George Grigoriu, vom avea tot timpul să-i invităm…

În cele trei recitaluri au fost aplaudați artiști de facturi diferite. Paula Seling și-a reconfirmat clasa, inclusiv talentul componistic, fiind absolventă a UNMB (Universitatea națională de muzică din București) și membră a UCMR.

Frumoasa băimăreancă ne încântă încă de la debutul său din 1995, cariera fiindu-i presărată cu trofee cucerite, rând pe rând, la festivalurile ”Aurelian Andreescu”, Mamaia, ”Cerbul de aur” și culminând cu cele două prezențe în finala Eurovision, una din ele aducându-ne clasarea remarcabilă pe locul 3. Pianistă și textieră, abordează cu egală măiestrie muzica cultă, jazz-ul, folk-ul sau colindele.

La Brăila sutele de spectatori entuziaști au reluat în cor refrenele unor șlagăre cum ar fi ”La radio se anunță ploi”, ”Ploaie în luna lui Marte”, hit-uri internaționale și altor compoziții semnate de ea sau de Nicu Alifantis.

O longevitate incredibilă pentru o trupă pop-rock manifestă Vunk, înființată de liderul Cornel Ilie (compozitor, textier, solist vocal) în 1994.

Cornel Ilie a vorbit frumos despre valorile muzicii ușoare românești, pe care o prețuiește în mod deosebit, dovadă colaborările sale spectaculoase cu Mirabela Dauer, Monica Anghel, Gabriel Dorobanțu sau versiunea proprie a șlagărului lui Ion Cristinoiu, ”N-am noroc”.

Este un personaj interesant, inteligent, generos, dovadă albumul său cu cântece pentru copii sau campaniile pe care le-a declanșat.

Din repertoriul ce a ridicat spectatorii în picioare, interpretat în originala formulă de trio, nu puteau lipsi titluri cum ar fi ”Pleacă!”, ”Așa, și?”, ”1000”, ”Artificii pe tavan”, ”Regele șoselelor”.

În ultima seară, însoțit de instrumentiștii săi, a invitat publicul la dans temperamentalul, popularul Pepe, pe numele adevărat Ionuț Nicolae Pascu. Actor, dansator compozitor, prezentator TV, membru în jurii, Pepe a adus pe scenă, cu pasiune fierbinte, atmosfera fierbinte flamenco și Gipsy Kings. Și el a fost racordat inițial la muzica ușoară, lansarea aducându-i-o în 1999 premiul I la concursul de la Amara, în cadrul trupei Latin Expres, cu o versiune a șlagărului lui Florin Bogardo ”Tu ești primăvara mea” (nu era rău deloc dacă l-ar fi cântat, aici, la un festival de muzică ușoară…).

S-a pregătit cu Camelia Dăscălescu și Ionel Tudor, după care cariera lui a devenit strălucită, înlănțuind hit după hit: ”E vara mea”, ”Cine știe?”, ”Numai iubirea”, ”Cred că m-am îndrăgostit”, ”Inimă nebună”, ”Fericire și tristețe”, totul adus la microfon cu…”Sentimente intense”. Iar după numai 2 zile, Pepe a devenit tată pentru a treia oară!

Pentru a înțelege succesul acestei ediții nu e nevoie de comentarii savante, nici măcar de ale noastre. Ajungea să-i privești pe spectatori la ieșirea din sală, cu chipuri fericite, comentând, fredonând și zăbovind încă minute bune în fața Casei Tineretului, de parcă ar fi dorit să prelungească momentele de bucurie.

Au venit cu buchete de flori, i-au asaltat pe artiști pentru fotografii și autografe, dar mai ales i-au încurajat pe concurenți, i-au aplaudat pe laureați și au cântat într-un glas cu vedetele, la recitaluri. La final, duminică seara, am parcurs foyer-ul spre ieșire și noi prezentatorii, regretând că orice lucru frumos are un sfârșit.

Gazdele noastre, în frunte cu Petronele-Alina Sulicu, erau toate acolo, punând la cale programul pentru a doua zi, cu plecări, avioane, aeroporturi, mașini, câte și mai câte. Și atunci mi-a venit în minte fraza de final, inspirată de un film celebru: am văzut organizatori fericiți!

Octavian URSULESCU

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.