Fostele colonii își revendică (fără succes) tezaurele aflate în muzeele occidentale

Faimoase piese de patrimoniu național „sechestrate” peste hotare așteaptă întoarcerea în țările de origine.

CNN a realizat o listă cu astfel de comori, întrucât muzeele occidentale sunt invadate, de ceva ani, de cereri de restituire a bunurilor furate – „moștenirea culturală a oamenilor jefuiți de armatele coloniale în secolul al XIX-lea sau luate pe nedrept prin intermediul misionarilor sau al ambasadorilor omnipotenți”.

Nu mai puțin de 90% din bunurile culturale africane se află în muzeele europene, potrivit unui raport comandat de președintele francez Emmanuel Macron, care a decis că o mare parte din acestea trebuie returnate. Dar este una dintre puținele reacții ale unui oficial occidental de rang foarte înalt.

Muzeul Metropolitan, din New York, Getty, Luvru, British Museum sau Humboldt, din Berlin, au închis în vitrinele proprii, fără drept de apel, moștenirea altor țări, luată în războaie de agresiune, prin furt sau duplicitate.

Au respins cererile de returnare, deși multe au fost luate de armatele coloniale în cursul unor acțiuni istorice care astăzi ar putea fi catalogate drept crime împotriva umanității.

Cu toții susțin că sunt îndreptățiți să păstreze „prada de război” – deși doctrina respectivă este acum respinsă de dreptul internațional – sau invocă o practică de curtea școlii, cine a găsit ceva păstrează ce a găsit”.

Lord Elgin, de pildă, nici măcar nu s-a oferit niciodată să plătească pentru marmura pe care a sustras-o din Grecia, pentru că știa că otomanii, ocupanți ai Atenei la acea vreme, nu vor vinde așa ceva pe față niciodată, așa că a mituit generos oficialii locali să închidă ochii în timp ce muncitorii săi smulgeau bucăți întregi de pe zidurile templului.

Acum, British Museum susține că Elgin a acționat legal și refuză ca jumătățile unei mari minuni a lumii antice să fie reunite în Muzeul Acropolis, din Grecia, notează CNN.

Legile „păstrătorilor” vs. legile statelor

În 2017, președintele Macron a declarat că „patrimoniul cultural african nu mai poate rămâne prizonierul muzeelor europene” și chiar a trimis înapoi în Nigeria câteva dintre bronzurile din Benin, cumpărate de francezi după ce au fost confiscate de către armata… britanică, în 1897.

Dar British Museum, care deține multe altele, refuză chiar să discute despre returnarea acestor dovezi a unei civilizații africane avansate din secolul al XVI-lea.

Muzeul Victoria&Albert (foto), din Londra, are aceleași practici: a expus o parte din „prada” rezultată din bătălia de la Magdala, din 1868, din Abisinia, inclusiv coroana de aur a regelui și afișează toate aceste capturi cu etichete pretențioase, evitând în același timp critice la adresa ale modului în care au fost „confiscate”.

Principiul conform căruia proprietățile achiziționate pe nedrept ar trebui returnate a fost recunoscut de instanțele din Anglia, Irlanda și SUA, care au decis că statele naționale „au suveranitate asupra obiectelor care constituie moștenirea lor”.

Tratatele privind drepturile omului susțin aceste afirmații ca fiind un „drept la cultură”, în timp ce o Declarație a ONU privind drepturile indigenilor le dă dreptul la returnarea bunurilor „luate fără consimțământul lor liber, prealabil și informat”.

Legile celor mai avansate țări impun returnarea obiectelor de preț confiscate de naziști, de pildă, dar nu și bunurile culturale furate de armata japoneză din multe țări asiatice.

Dar problema este complicată la nesfârșit de legile „păstrătorilor” din Marea Britanie și din alte țări europene, care împiedică muzeele naționale să se despartă de bunurile lor, chiar dacă sunt furate sau obținute cu forța armelor.

În prezent, în Marea Britanie, de exemplu, aceste persoane sunt în mare parte multimilionari numiți de guvern.

Pe de altă parte, un raportaj realizat de France24 la cinci ani de la izbucnirea războiului civil din Siria punea în evidență o tragedie: multe artefacte siriene sunt trecute peste graniță Turcia și vândute colecționarilor internaționali.

În ciuda faptului că UNESCO a dat semnalul de alarmă în legătură cu exportul de antichități siriene jefuite, comerțul ilegal continuă.

Sirienii șomeri caută necontenit monede din epoca romană, lămpi cu ulei, statui din aur sau alte artefacte datând uneori de mai bine de 3.000 de ani, de o valoare neprețuită, apoi iau legătura cu traficanții din Turcia, trec ilegal frontiera și livrează marfa în schimbul câtorva dolari.

Traficanții foarte bine organizați au câștiguri imense din revânzarea obiectelor rezultate din jefuirea patrimoniului cultural al Siriei.

Roxana Istudor

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.