Franța. Alte situații excepționale
Fără imami detașați
Franţa nu mai acceptă de la 1 ianuarie 2024 imami pregătiți și „detaşaţi” din alte ţări, a anunţat ministrul francez al Afacerilor interne, Gerald Darmanin, într-o scrisoare adresată ţărilor vizate (https://cursdeguvernare.ro/franta-nu-primi-imami-detasati-incepand-1-ianuarie.html).
O măsură similară a luat și Germania, dar ea se referă doar la imamii care au urmat cursurile în Turcia, țară de unde provin mulți dintre cetățenii cu descendență străină din această țară.
După 1 aprilie 2024, imamii detaşaţi, încă prezenţi pe teritoriul Franţei nu vor putea rămâne în această ţară, „sub acest statut”, a adăugat Darmanin.
De la începutul lui 2020, Emmanuel Macron şi-a anunţat hotărârea de a pune capăt primirii celor circa 300 de imami trimişi de diverse ţări (Algeria, Turcia, Maroc etc.) şi de a creşte în paralel numărul de imami formaţi în Franţa.
„Lucrăm pentru a pune capăt în 2024 practicii de imami detaşaţi”, a precizat ministrul de interne francez de la acea dată, Christophe Castaner.
Amintind de acest „preaviz” de trei ani, pentru a lăsa moscheilor şi statelor timpul de a se organiza, Gerald Darmanin a insistat asupra calendarului: decizia „se aplică efectiv începând cu 1 ianuarie 2024”.
Aceasta înseamnă concret că începând de la această dată Franţa „nu mai acceptă noi imami detaşaţi”. În ceea ce priveşte imamii care se află deja în Franţa, va fi schimbat statutul lor: începând din 1 aprilie 2024, un „cadru specific” va fi pus în aplicare pentru a le permite asociaţiilor ce gestionează locurile de cult să recruteze ele însele imami, pe care ele îi vor plăti direct.
Islamismul a scăpat de sub control în școli
În lunile septembrie și octombrie 2023, în școlile din Franța s-au înregistrat 16 incidete de natură religioasă (https://cursdeguvernare.ro/islamismul-scapat-de-sub-control-scoli-franceze.html, postat pe 19 decembrie 2023): în octombrie 2023, Franța a fost scandalizată de omorârea prin înjunghiere, la Arras, a profesorului Dominique Bernard, de către un cecen, fost elev al școlii.
Omorul a redeșteptat mânia francezilor față de o realitate tot mai evidentă: eșecul integrării unor comunități închistate, care până recent aveau o tradiție a asimilării fără probleme.
O variantă extrem de rigidă a islamului, derivată din wahhabism (fundamentalism sunnit, popular mai ales în Arabia Saudită și Qatar – n.n.), a fost diseminată deliberat de organizații islamice extremiste precum Al-Qaeda și Frăția Musulmană, începând cu sfârșitul anilor ’70, alterând tradițiile comunității musulmane din Franța, dar și pe cele din țările de origine ale wahhabismului.
Pascal Blanchard, istoric al perioadei coloniale a Franței și unul dintre creierele mulțumită cărora există la Paris, Musée de l’Immigration, a lucrat extrem de mult cu documente contemporane și a observat cât de ușor s-a integrat în comunitățile mixte din zonele cu locuințe sociale primul val de muncitori magrebieni, care a reconstruit Franța postbelică în anii ’50 și ’60 ai secolului trecut.
Luptătorii pentru independența Algeriei erau la fel de seculari ca aliații lor francezi, comuniștii: apoi, în anii ’80 și ‘90, același regim algerian a purtat un război civil sângeros contra teroriștilor islamiști, soldat cu peste 200.000 de morți.
În ultimele trei luni ale anului 2023, televiziunea de știri Al-Jazeera din Qatar și canalul pe model TikTok destinat tineretului, AJ+, a prezentat de multe ori așa-zisul „rasism” al francezilor, subliniind că dușmanii lor de moarte sunt secularismul francez și libertatea de alegere pe care o asigură, lucruri pe care islamicii nu le înțeleg.
Francezii au promovat, ca și englezii sintagma că integrarea nu este „oprimare”, ci, un cadou oferit populațiilor care au ales să trăiască în societățile noastre; o promisiune a succesului și fericirii în cadrul acelui sistem economic și politic care face posibilă respectiva promisiune…
Legea privind imigrația
Pe 19 decembrie 2023, proiectul de Lege privind controlul imigrației a trecut prin Adunarea Națională într-o formă mult mai dură decât cea elaborată de executivul francez (https://cursdeguvernare.ro/franta-legea-imigratiei-scindeaza-guvernul-macron.html): proiectul de lege a fost inițial menit să arate că guvernul poate lua măsuri dure cu privire la migrație, menținând în același timp Franța deschisă lucrătorilor străini, de care economia franceză are mare nevoie pentru deficitul de forță de muncă care se extinde în aproape toate domeniile.
Mediul de afaceri atrage atenția că Franța, ca toată Europa îmbătrânită, are nevoie de imigranți.
Este timpul ca Franța să adopte o „politică de imigrare economică, selectivă și atentă”, a declarat Patrick Martin, președintele celui mai important patronat din Franța, Medef. „Nu liderii de afaceri vor forță de muncă străină, economia este cea care o cere” – a spus el.
Partidul Centrist, de guvernământ, este divizat din cauza acestei controversate legi a imigrației care conține măsuri atât de dure, încât Marine Le Pen, liderul formațiunii de extremă dreaptă, Reuniunea Națională (RN), a declarat că legea marchează o „victorie ideologică” a platformei sale.
Ministrul de Interne, Gérald Darmanin, a explicat că Executivul trebuie să ia măsuri dure în privința imigrației pentru a opri ascensiunea partidului RN, al lui Marine Le Pen, care este acum cel mai mare partid de opoziție în Parlament și, conform sondajelor, se plasează pe prima poziție înaintea alegerilor europene din 2024.
După ce partidele de opoziție au refuzat să dezbată proiectul la jumătatea lunii decembrie 2023, un text de compromis, mult mai radical, a fost elaborat rapid de o comisie parlamentară specială.
Cele mai controversate măsuri din lege au fost: a) reducerea drastică a accesului la ajutoarele sociale pentru străini; b) înăsprirea regulilor de azil pentru studenții străini; c) introducerea unor cote de migrație; d) acordarea mult mai greu a cetățeniei franceze pentru copii născuți pe teritoriul Franței de cetățeni străini; e) persoanele cu dublă cetățenie, condamnate pentru infracțiuni grave pierd cetățenia franceză; f) unele ajutoare sociale, acordate străinilor, sunt condiționate de șederea în Franța timp de cel puțin cinci ani sau 30 de luni în cazul celor care au un loc de muncă.
Ex-prim ministrul Franței, Elisabeth Borne a scris pe platform X că este „o lege necesară, utilă”, pe care francezii și-au dorit-o și a descris legea drept „eficientă și conformă cu valorile” Republicii, concluzionând că legea a câștigat „interesul general”.
Proiectul de lege a fost adoptat de parlamentarii Partidului Centrist al lui Macron împreună cu Republicanii, de dreapta.
Au votat pentru lege și cei din RN, însă guvernul întrunea oricum necesarul de voturi. Politicienii de opoziția de stânga le-au amintit parlamentarilor din Partidul Centrist că, atunci când Macron a fost reales pentru un al doilea mandat, în 2022, el a recunoscut că mulți alegători l-au ales nu pentru propriile idei, ci, pentru a ține departe ideile de extremă dreapta ale adversarei sale, Marine Le Pen. Cyrielle Chatelain, deputată a Verzilor, a declarat că nutrește un sentiment de „rușine și trădare” pentru că Macron promovează ideile extremei drepte în acest proiect de lege.
Este timpul ca Franța să adopte o „politică de imigrare economică, selectivă și atentă”, pe măsură ce deficitul de forță de muncă avansează în întreaga UE, a declarat Patrick Martin, președintele organizației patronale Medef, care reprezintă companii cu aproximativ 10 milioane de angajați.
Comentariile sale au fost făcute cu doar o zi înainte ca Executivul să reușească să treacă în Adunarea Națională controversatul proiect de lege privind imigrația, după ce textul a fost ajustat cu ușile închise printr-o procedură parlamentară care permite lucrul acesta: „Este foarte frustrant că nu ne-am pus întrebarea esențială: vom avea nevoie de forță de muncă migrantă pentru a răspunde tuturor locurilor de muncă vacante în următorii câțiva ani? Până în 2030, ar trebui ocupate 800.000 de locuri de muncă, în condițiile în care companiile se confruntă deja cu presiuni semnificative de recrutare”.
În opinia lui Patrick Martin, Franța și Uniunea sunt silite să se bazeze cel puțin parțial pe o forță de muncă din alte părți ale lumii.
Potrivit unui raport al Comisiei Europene, publicat în iulie 2023, „se preconizează că deficitele de forță de muncă vor persista, atât în ocupațiile cu competențe înalte, cât și în ocupațiile cu competențe slabe”, din cauza nevoii de a înlocui persoanele care se pensionează.
Contrar narațiunii dreptei și a extremei drepte, care susține că trebuie selectați imigranții cu aport economic ridicat, studiile arată că regularizarea migranților care lucrează aduce câștiguri economice net pozitive. Aceste câștiguri pot fi semnificative, potrivit cercetătorului Pierre Cahuc, de la think-thank-ul Sciences Po.
Imigrația este un element crucial de luat în considerare într-un context marcat de creșterea economică redusă și îmbătrânirea populației.
Din punct de vedere fiscal, regularizarea imigranților se traduce într-un câștig net pozitiv, întrucât munca declarată aduce mai multe venituri pentru stat. Mai larg, studiile au constatat că, în medie, regularizarea migranților are consecințe fiscale și macroeconomice pozitive în toate țările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.
Este nevoie urgentă de o dezbatere „motivată” asupra imigrației economice, a concluzionat Patrick Martin: „Nu liderii de afaceri vor forță de muncă străină; economia este cea care o cere”.
În cadrul grupării centriste a președintelui Macron, zeci de parlamentari au votat împotriva proiectului de lege ori s-au abținut, dezvăluind diviziunile profunde din interiorul formațiunii.
Opoziția îl acuză că Macron că a copiat angajamentul controversat al extremei conduse de Jean-Marie Le Pen și, ulterior, de fiica sa, Marine Le Pen: noțiunea de „preferință națională”, astfel încât beneficiile și locuințele să fie „în primul rând pentru francezi”.
Elsa Faucillon, deputat comunist, reclamă că Executivul folosește aceleași cuvinte și idei ca și extrema dreaptă și merge mai departe decât Giorgia Meloni în Italia.
Este „cea mai regresivă lege din ultimii 40 de ani pentru drepturile și condițiile de viață ale străinilor, inclusiv ale celor care sunt de mult timp în Franța”, au declarat aproximativ 50 de ONG-uri, inclusiv Liga Franceză pentru Drepturile Omului, într-o declarație comună.
Edith Mihaela Dobrescu
Emilian M. Dobrescu
Foto: pixabay.com