Guvernul cheamă armata în lanuri, păduri și cotețele cu porci
Un prieten, cu funcții în profesia cu pușca, mi-a transmis matinal că Guvernul ia în calcul scoaterea armatei pentru nimicirea inamicului porcin. Pesta porcină se adaugă neliniștilor guvernamentale legate de extrădarea doamnei Kovesi, iar numirea unui procuror șef la DNA tulbură concediul domnului Tudorel Toader, adus la birou pe targa unei îngrijorări, spre a ține cuvântări în fața ziariștilor.
Cu pesta porcină africană, intrată – vorba ministrului Daia – pe unica ușă a unei mari crescătorii de râmători din Tulcea se petrece la fel. Cad pe rând toate celelalte subiecte și vioiciunea guvernamentală se manifestă călare pe mătură ca o vrăjitoare. Cum să scoți armata în lanurile de porumb și-n mărăcinișuri pentru a omorî pesta cuibătiră în porci? În primul rând, cum îmi spune prietenul meu Vasile Americanu, din Urlați, soldații sunt antrenați nu pentru pânda la mistreți. Ei au priceperea de a nimeri alte ținte. Apoi acest război de gherilă e o imposibilitate și un nonsens. Cine a strecurat sub buclele doamnelor din Guvern, viermele acestei nenorociri mai mari decât pesta?
Între timp țara este informată că războiul cu porcii ia amploare, omorârea bieților râmâtori petrecându-se în cotețe. Firește, 99 la sută sunt porci sănătoși, iar băbuțele plâng ca după mort, după ce îi e asasinat animalul scărpinat drăgăstos pe burtă și alintat cu tărâțe. Preventiv, orice porc – domestic sau sălbatic – găsit în zona presupusă cu pestă trebuie musai stârpit în numele microbului inexistent în el, dar depistat la vecini. Această judecată cu sentință rapidă, redactată de magistrați veterinari, face să curgă râuri de lacrimi în gospodăriile sărace, unde porcul este limuzina, belșugul, nivelul de trai, siguranța zilei de mâine. Îmi amintesc copilăria mea de la Sângeru, unde bunicul de mamă era vizitat uneori de un prieten care la despărțire făcea urarea ”Să-ți trăiască, Mihai, porcul și copiii!” Pleca lăsând în spate o nedumerire pe care am încercat s-o dezleg. De ce, mi-am întrebat bunicul, zice ăsta să-ți trăiască întâi porcul și apoi copiii? Copil eram doar eu. Pentru că, mi-a răspuns bătrânul, dacă îți trăiește porcul, au și copiii ce mânca. Moare porcul, vine foamea și bucata de carne pusă la păstrat în untură, pe care bunică-ta ți-o dă uneori, nu mai e!
Omorârea, cu sau fără armată, a porcilor seamănă cu asasinarea în masă a găinilor. Deosebirea constă în metoda de luare a vieții. Păsările erau îndesare vii în niște containere sau în saci de plastic unde mureau asfixiate. Porcii – mai ales cei din păduri – trebuie depistați în crucea lunetei și nimeriți în fugă. Armata noastră trebuie să facă față acestui al treilea război mondial care vine spre Capitală dinspre Bulgaria, iar acum se duc lupte grele în periferiile Brăilei. Poate biruie porcii, singurii nevinovați în acest război vinovat prin interese și obârșii. Vioiciunea de vin spumant, de regiune superior, a Guvernului, e pe metereze și așteptăm noi imagini grăitoare despre nemărginita-i înțelepciune patriotică. Armata de luptători antitero va fi, cred, o vreme retrasă din Kandahar și suită în pădurile patriei unde râmă pesta. Deviza, că tot se împlinesc 101 ani de la bătăliile de la Mărășești, unde a luptat și bunicul de tată, ar trebui să fie, cu impietățile asumate, ”Pe aici nu se trece!”. Aviz pestei porcine, că aia omenească se strecoară prin toate cancelariile, făcând nenumărate porcării.