ICCJ a dispus rejudecarea dosarului "Transferurilor"
Completul de 3 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a decis trimiterea spre rejudecare a dosarului “Transferurilor”, pe motiv că inculpaţii nu au avut parte de un proces echitabil la CAB.
Completul de 3 judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie format din judecatoarele Lucia Tatiana Rog, Corina Jijiie si Lavinia Lefterache a decis trimiterea spre rejudecare a dosarului “Transferurilor”, intrucat judecatorii Viorica Costiniu si Luchian Constantinescu de la Curtea de Apel Bucuresti, care au dispus in apel condamnarea la inchisoare a opt dintre cei mai importanti oameni din fotbalul romanesc a inculpatilor, nu i-au audiat pe inculpati, desi erau obligati sa faca acest lucru. Pentru trimiterea la spre rejudecare s-au pronuntat judecatoarele Lucia Tatiana Rog si Corina Jijiie, in timp ce Lavinia Lefterache a facut opinie separata.
Judecatoarele Lucia Tatiana Rog si Corina Jijiie au constatat incalcarea articolului 378, alin.1, indice 1, din Codul de procedura penala, care prevede ca instanta de apel este obligata sa audieze inculpatul. De asemenea, cele doua judecatoare sustin ca decizia Curtii de Apel Bucuresti s-a fundamentat pe aceleasi probe care au determinat Tribunalul Bucuresti sa ii achite pe fratii Ioan si Victor Becali, Cristian Borcea, George Copos, Mihai Stoica, Gigi Netoiu, Jean Padureanu si Gica Popescu. De asemenea, in decizia nr. 1687 din 20 mai 2013 a ICCJ, se precizeaza si ca instanta de apel a hotarat condamnarea inculpatilor pe baza depozitiilor unor martori care nu au fost ascultati insa in conditii de contradictorialitate, dar si ca inculpatii nu au avut parte de un proces echitabil.
In final, ICCJ a stabilit ca, la rejudecare, Curtea de Apel va proceda la ascultarea inculpatilor, la audierea martorilor si va administra probe “pe care le va aprecia utile in raport de criticile ce se aduc hotararii de achitare, urmand a valorifica si probele administrate in recurs”.
Iata fragmente din decizia ICCJ prin care s-a dispus trimiterea spre rejudecare a “Dosarului Transferurilor”:
“Se constata asadar ca, in pofida caracterului devolutiv integral al caii de atac, prevazut de dispozitiile art.371 alin.2 C.proc.pen., si, desi era obligata sa procedeze la audierea inculpatilor achitati, Curtea s-a limitat in mod total nejustificat in a consemna in incheiere pozitia procesuala a acestora, dupa care, fara a administra nicio alta proba, respingand toate cererile formulate in acest sens de catre aparare, cu exceptia inscrisurilor in circumstantiere, a constatat vinovatia inculpatilor, statuand asupra unor aspecte cu profund caracter faptic, printr-o alta interpretare a probatoriului administrat in cursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti.
In primul rand, in cauza s-au incalcat dispozitiile art. 378 alin. 1 (indice 1) C.proc.pen. potrivit carora, cu ocazia judecarii apelului, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent potrivit dispozitiilor cuprinse in partea speciala Titlul II, Capitolul II, atunci cand nu a fost ascultat la instanta de fond, precum si atunci cand instanta de fond nu a pronuntat impotriva inculpatului o hotarare de condamnare”.
“In al doilea rand, Inalta Curte constata ca, intr-adevar, instanta de apel si-a fundamentat decizia pe o noua interpretare data probatoriului, inclusiv declaratiilor martorilor, inculpatii fiind gasiti vinovati pe baza aceleasi probe ce au au condus la pronuntarea, de catre prima instanta, a unei solutii de achitare intemeiata pe dispozitiile art. 10 lit.a C.proc.pen.
Este adevarat ca, potrivit dispozitiilor art.378 alin.1 si 2 C.proc.pen., instanta verifica hotararea atacata, pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, precum si a oricaror probe noi, avand posibilitatea de a da o noua apreciere probelor administrate in fata primei instante. Dar aceste reglementari interne, care permit instantei de apel sa dea o noua apreciere materialului probator, nu pot fi interpretate decat prin corelare cu prevederile art. 6 din Conventie si cu jurisprudenta instantei europene in aceasta materie, ce are aplicatie directa in ordinea juridica a statelor contractante. (…)
Imprejurarea ca, data fiind solutia de achitare pronuntata de catre prima instanta, nu s-au formulat cereri de administrare de probe, este apreciata de Curte lipsita de relevanta, obligatiile ce ii incumba instantei de control judiciar in temeiul art.6 din Conventie impunandu-i sa ia masuri pozitive pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil (cauza Constantin si Stoian contra Romaniei)
(…) Concluzionand, in raport de jurisprudenta constata a Curtii de la Strasbourg, jurisprudenta ce face parte din ordinea juridica interna, Inalta Curte retine ca dreptul instantei de apel de reapreciere a probelor, cu referire expresa la probele testimoniale, prevazut ca atare de dispozitiile art.378 C.proc.pen, este subsumat obligatiei acesteia de a asigura respectarea art.6 parag. 1 si 3 lit.d din Conventie, ceea ce impune administrarea lor nemijlocita.
In prezenta cauza probatoriul este reprezentat in mare parte de inscrisurile ce au stat la baza incheierii contractelor de transfer, rapoarte de constatare tehnico-stiintifica, documente financiar bancare, informatii provenind de la Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, dar si de declaratii de martori care au caracter esential pentru stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei inculpatilor sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune, cea mai grava dintre acuzatiile aduse inculpatilor. De asemenea, existenta sau nu a acestei infractiuni are posibile consecinte si in ceea ce priveste celelalte infractiuni pentru care s-a dispus trimiterea in judecata”.
“Imprejurarea ca parchetul nu a solicitat readministrarea probatoriului testimonial la care a facut referire expresa in motivarea apelului este total lipsita de relevanta in raport de sarcinile ce ii reveneau instantei din perspectiva caracterului devolutiv integral al caii de atac, aceasta avand obligatia de a lua masuri pozitive care sa conduca la respectarea exigentelor art.6 parag.1 si 3 lit.d din Conventie. Ca atare, din oficiu, Curtea de apel trebuia sa dispuna citarea in vederea ascultarii a martorilor ale caror depozitii erau esentiale in cauza (…). Mai mult, se constata ca martorii Sica Puscoci, Stoenescu Mircea, Gonzalo Anton San Juan si John Versluis nici macar nu au fost audiati in fata instantei de fond, ci doar in cursul urmaririi penale, ultimii doi prin comisie rogatorie, inainte de inceperea urmaririi penale in personam, astfel ca era necesar sa se acorde inculpatilor posibilitatea de a le adresa intrebari si de a le contesta credibilitatea, mai ales ca depozitiile acestora au fost avute in vedere pentru retinerea vinovatiei. (…) Sica Puscoci si Stoenescu Mircea, fata de care s-a dispus o solutie de scoatere de sub urmarire penala, au fost implicati direct in cauza prin intermedierea transferurilor fotbalistilor Dulca Cristian si Arhire Iulian (Sica Puscoci) sau semnarea memorandumurilor din partea Clubului Dinamo Bucuresti cu firma Phoenix BV Rotteram (Stoenescu Mircea), astfel ca trebuiau ascultati in mod nemijlocit de catre instanta de apel, cu atat mai mult cu cat aceasta a inteles sa foloseasca depozitiile celor doi date in cursul urmaririi penale in sustinerea solutiei de condamnare.
Ca atare, sub aspectul analizat se constata intemeiate criticile formulate, decizia recurata fundamentandu-se pe acelasi probe ce au determinat tribunalul sa dispuna achitarea inculpatilor intrucat faptele nu exista si pe depozitiile unor martori care nu au fost niciodata ascultati in conditii de contradictorialitate, Curtea de apel ignorand obligatiile ce revin instantei de control judiciar atunci cand devolueaza cauza in fapt si in drept, mai ales cand controlul vizeaza o solutie de achitare”.
“Cu ocazia rejudecarii, Curtea va proceda la ascultarea inculpatilor, cu respectarea dispozitiilor art.378 alin 1 (indice 1) rap. la art.323, 324 C.proc.pen, precum si la audierea martorilor (…) Instanta de apel va administra si orice alte probe pe care le va aprecia utile in raport de criticile ce se aduc hotararii de achitare, urmand a valorifica si probele administrate in recurs. Totodata aceasta va avea in vedere si celelalte critici, formulate de catre recurenti, a caror analiza nu se mai impune a fi facuta in raport de solutia ce urmeaza a fi pronuntata”.
Sursă:http://www.luju.ro/