Irina Polivanova: „VĂD UNIVERSUL OPEREI DE ASTĂZI CA O PIAȚĂ INTERNAȚIONALĂ CU O MULȚIME DE BUNURI DIN TOATĂ LUMEA”
Soprana Irina Polivanova este deja o prezență cunoscută pe scenele din România, unde a fost invitată să cânte chiar din vremea în care era studentă la Conservatorul din Moscova. Cariera ei muzicală a început… întâmplător, dar, de îndată de a descoperit universul operei, profesia i-a devenit și cea mai mare pasiune. Am întrebat-o dacă frumusețea îi este înlesnire sau piedică și cum se vede peisajul internațional al muzicii de operă prin ochii ei frumoși, albaștri.
– Ești o femeie foarte frumoasă. Pentru cariera ta, este un avantaj sau un dezavantaj?
Îți mulțumesc pentru compliment! Astăzi, tehnologia are o influență covârșitoare în toate sferele vieții noastre. Deci și în operă. În prezent, cei mai mulți dintre cei care decid pentru distribuțiile spectacolelor așteaptă nu doar o voce bună, dar și o prezență anume, tocmai pentru ca solistul să se potriească cu rolul pe care îl interpretează. Cu toate acestea, vocea primează!
– Cât de dificil a fost să ajungi la nivelul pe care îl ai astăzi în acest domeniu?
Continui să lucrez în fiecare zi la aptitudinile mele și la felul în care interpretez fiecare rol pe care îl cânt. Din această perspectivă, a fost întotdeauna greu să progresez. Dar când iubești ceea ce faci, totul devine mai plăcut!
– Te-ai născut în Ucraina. Ce amintiri ai din copilăria petrecută acolo? Crezi că aceste origini ți-au oferit șansa unei cariere în operă?
Am cele mai frumoase amintiri! Iubesc Ucraina. Îmi amintesc de reuniunile noastre de acasă, cu mâncarea tradițională, cu cântecele din folclor. Cumva, reușeam să fim împreună cu toții, chiar dacă în vacanțe stăteam, în mod egal, în Ucraina și Rusia. Familia este destul de numeroasă! Mama mea este din Ucraina, iar tatăl meu este din Rusia, deci m-am bucurat de amândouă perspectivele. Ucraina este faimoasă pentru vocile sale și pentru cântecele tradiționale foarte melodioase. Deci, ori de câte ori întâlnești pe cineva din Ucraina, poți fi sigur că în adâncul său este un cântăreț talentat. Oricum, partea profesonistă a talentului meu muzical am desprins-o la Conservatorul din Moscova.
– Cum ai decis să urmezi această carieră?
A fost întâmplător! Universitatea la care urmam studiile la Facultatea de Științe Economice organiza un concurs de Miss, o dată pe an. Când eram în anul al treilea, am decis să particip și eu la acest concurs. Una dintre probe presupunea să arătăm dacă avem vreun talent. Eu am ales să cânt. Am cântat o piesă a lui Francesco Sartori – „Time to say goodbye” și m-am descurcat bine, de vreme ce, după acea competiție, am fost recomandată pentru o audiție la Conservatorul Lviv. După prima audiție, am fost acceptată la clasa doamnei Vladimira Chaika, Artist al Poporului din Ucraina. Cred că acela a fost un moment decisiv pentru mine. Am absolvit universitatea și am făcut acest prim pas în muzică.
– Cine a fost prima persoană care te-a inspirat în muzică?
Prima persoană a fost profesoara mea de canto de la Leopolis Conservatory. A fost o persoană minunată! M-a învățat nu doar tehnica vocală, dar m-a și inspirat să mă documentez despre muzica clasică. M-a introdus în lumea teatrelor de operă și mi-a arătat o mulțime de înregistrări valoroase. A fost prima persoană care a crezut în talentul meu.
– Ai studiat la Conservatorul din Moscova. Cum a fost timpul pe care l-ai petrecut acolo?
Cred că este important să spun că acela a fost un loc foarte special. La Conservatorul din Moscova au studiat și au predat muzicieni importanți precum Rubinstein, Tchaikovsky, Scryabin, Rachmaninov, Rostrapovich, Kisin. Cumva, doar știind aceasta, deja se formează în mintea ta o imagine specială despre acest loc. De cum am pășit în Conservatorul din Moscova am simțit energia sa unică, o stare care cred că li se datorează acestor mari muzicieni ai istoriei dar și celor care în prezent studiază acolo.
Citește mai mult: evelinepauna.ro