Lumină și poveste – Rodica Toth Poiată în simeza virtuală a Universității Hyperion
O imagine spune o poveste.
Inovația imaginii, la această artistă a formelor austere, paradoxal carnale, inundate de o lumină difuză ce amintește de impresioniști celebri, proiectează receptorii în lumea surrealistă a unui narator vizual.
Grafician excelent, nu doar pictor avangardist, combinând tușele dure, moderniste, cubiste, cu luxurianța unei imaginații baroce, artistul Rodica Toth Poiată filtrează discret povestea de factură existențialistă, abstractă, în semioza culorilor spectrale.
Transpoziția imagine-narațiune este si “nodul“ acestui cerebral type, o estetică mai apropiată de impresionism, decât de postmodernism, cum a fost “încadrată” stilistic. Dar o definiție a genurilor artistice obiectivă, strictă, nici nu există. “Realitatea” artistică (o metanarațiune atât de personală) înseamnă doar un je ne sais quoi, identificabil doar în context. Indeterminare sau…inefabil. Sincretism.
Dacă există un „coeficient semantic” în artă, acesta este foarte înalt pe scala indeterminării. Sinestezia joacă un rol important în acest transfer semantic (între genuri, între regnuri). „Să auzi” culorile. Avangardiștii trăiau într-un continuu tramping.
Între figurativ și abstracție, în arta contemporană a secolului 20, să ne amintim de gruparea „Cobra” (“CoBrA”- inițialele unor capitale europene de unde proveneau fondatorii ), cu o viziune ce combina fantasticul, instinctualul, primitivul fiziologic, în forme similare, între abstract modernist și figurativ.
Rodica Toth Poiată nu deconstruiește și nu își conduce însă arta în instalații-experiment, nici în Minimal Art sau Hyperrealism. Este vorba și aici (în colecția Parcurs gestual) de o artă conceptuală, un New Realism regenerant, într-o explozie sălbatică a expresiei, dar în ciuda unei corporalizări violente a personajelor sale, ea este un „fiziologist” destul de distant, cu o aură ironică, ușor cinică, a materialului uman folosit. Ceea ce atrage și șochează plăcut.
Portretele rămân în ceață, fără trăsături, în aceeași lumină albă, metalizată. Este o proiecție clară, filosofică, a intenției pictoriței de a figura indefinitul, informalul. Paradoxul artistic este superb reprezentat și semiotizat. “We think only in signs”, scria declarativ Derrida, și această diseminare a semnului în scriitură (text sau imagine) înseamnă aceeași derogare, prin artă, de la limitele realului.
Dacă lumina, în tablourile Rodicăi Toth Poiată, are o poveste, și un loc al poveștii, într-un spațiu suspendat, atemporal, la fel ca superbul Argenteuil, unde pictau și își trăiau povestea toți impresioniștii, acest topos imprimând sugestia, amprenta, sexualitatea rămâne decât o reprezentare de nivel secundar. Crochiurile pictoriței sunt, poate, aluzii ale genezei artei moderne, referind la Picasso, cu trupurile sale deformate prin stilizare din Domnișoarele din Avignon, tabloul fiind prima operă cubistă. Același fragmentarism, dezarticulare a corpului.
Modernism, dublat de impresionism (ca dominantă cromatică), cred, sunt caracteristicile sale picturale.
Renunțând la obiectivitatea realismului, impresioniștii au ales din natură un singur element: lumina. Regăsim în tablourile artistei tonuri pastelate, culori deschise, invazia luminii, solarul spectral, lumină albă, metalică, toate antitetice bogăției cromatice a genurilor tradiționale.
Atmosfera eterată a trupurilor contorsionate sfidează realismul îmbâcsit, tradiționalist, oferind conotații exclusiviste, pronunțat conceptuale.
Arta sa înseamnă, evident, defulare, nu descripție.
Impresionistul Renoir își reprima suferința folosind culori intense, prefera roșul, de la sidefiul roz al cărnii, până la roșul aprins al trandafirilor.
Acest fluid impresionist al culorii dominînd atmosfera, cred eu, este un sigiliu al artistei. Noblețea artistei Rodica Toth Poiată denotă un narcisism pronunțat al ideii, semnificație a artistului autentic. Incitantă și irizată, lumina umple spațiul. Un izomorfism mental al trupurilor lascive ridică din concret în abstract și utopie carnea și dragostea.
În semn de prețuire a operei Rodicăi Toth Poiată, echipa studențească HypTv a Universității Hyperion a realizat în decursul timpului mai multe materiale video de la vernisajele expozițiilor acestei artiste, pentru a promova în rândul tinerilor arta românească de mare valoare. (https://www.youtube.com/watch?v=oDmhzjCR0N)
dr.Grațiela POPESCU
critic literar