Magistrat la magistrat nu-și anulează decizia

V-ați așteptat cumva ca, joi, magistrații de la Judecătoria sectorului 1 să infirme decizia Biroului Electoral al sectorului prin care Clotilde Armand a fost declarată câștigătoare a alegerilor din 27 septembrie și este noul primar al acestui arondisment al Capitalei scumpei noastre patrii?

Să fim serioși! Asta înseamnă că nici până acum nu ați învățat ce este și cum funcționează sistemul justiției române, cel ultra-reformat și supra-depolitizat de Monica Macovei în vremea mandatului său ministerial. Sistem între ale cărui precepte-bineînțeles, nedivulgate nouă, marelui public- se află și acela care consfințește că magistrat la magistrat nu își anulează decizia.

Precept care ne poate duce cu gândul la o zicală pe care nu o voi cita pentru a nu fi acuzat că întinez obrazul împărțitorilor de dreptate făcând o analogie cu o anumită pasăre neagră și ochii alteia de aceeași culoare.

Iar, pentru a nu fi bănuit că lansez scenarii tendențioase și că instig onor publicul cititor la neîncredere în imparțialitatea actului de justiție, vă invit să vedem, pas cu pas, despre ce este vorba în propoziție. Așadar, Daniel Tudorache, contracandidatul Clotildei Armand declarat învins la alegerile din 27 septembrie anul curent, s-a adresat, prin avocatul său, judecătoriei sectorului 1, aducând mai multe dovezi cu care demonstrează că la Biroul Electoral de sector s-au petrecut fapte de o mare gravitate.

Fapte care pun sub semnul întrebării corectitudinea păstrării secretului voturilor și a numărării cinstite a lor. Fiind răsștiut și îndelung comentat filmulețul cu sacii cu voturi de la o anumită secție de votare din sector, saci în care niște persoane aparținătoare partidului USR-PLUS au umblat mai ceva ca vodă prin lobodă.

Cu sau fără aprobarea șefului Biroului Electoral al Sectorului 1, procurorul Nicolae Sprîncu, asta rămâne încă de stabilit. Fapt este că din toată povestea se poate avansa suspiciunea foarte rezonabilă că rezultatul alegerilor a fost grav afectat, așa încât Daniel Tudorache a solicitat repetarea lor. Repetare și nu renumărare a voturilor, fiindcă nu prea mai era ce voturi să se mai numere.

Decizie pe care urma să o ia Judecătoria sectorului 1 și care a venit azi, joi, 15 octombrie, adică după ce magistrații au cerut, ieri, o păsuire de o zi, anume pentru a aprofunda analiza. Care analiză, aprofundată fiind, s-a finalizat prin decizia că scorul comunicat de Biroul Electoral al Sectorului1 rămâne valabil, iar Clotilde Armand este primarul sectorului 1.

În aceste împrejurări, ar fi interesant de cunoscut, zic eu, care este motivarea acestei decizii. Adică, dacă au fost luate în considerare faptele surprinse în filmulețul despre care am vorbit. De unde derivă și două întrebări scurte și la obiect: 1. Dacă au fost luate în considerare cele ce se văd în filmuleț pe ce motive și cu ce argumente au fost ele ignorate sau chiar respinse. 2. Dacă nu au fost nici măcar luate în discuție, căror motive se datorează acest fapt?

Întrebări la care, sincer vorbind, nu cred că li se va răspunde, motivul mult mai simplu de bănuit fiind efectiv cel despre care am vorbit mai înainte, adică preceptul care susține uzanța: magistrat la magistrat nu –și anulează decizia. Sau, dacă vreți, o mână spală pe alta și, bineînțeles amândouă, spală obrazul justiției independente.

Ceea ce, însă, nu ne poate face pe noi, cei care încă ne încăpățânăm să credem că presa are un cuvânt de spus în apărarea și promovarea unei justiții care respectă adevărul faptelor, să readucem în discuție câteva întrebări care au circulat în spațiul public imediat ce s-au declanșat controversele în jurul scorului alegerilor de la sectorul 1.

Dar, după cum se cunoaște, nu numai de acolo. Una dintre întrebări fiind: de ce tocmai un procuror a fost desemnat președinte al BES? La care s-a răspuns foarte simplu: pentru că fiind procuror este magistrat. Dar plecând de aici, ajungem la o altă întrebare: de când și până când fac parte procurorii din corpul magistraților?

Foarte simplu, de când, în calitate de ministru al justiției, fosta procuroare cu state solide în ultimii ani ai regimului căzut în decembrie 1989, Monica Macovei, i-a impus în corpul magistraților.

Așa a debutat și așa s-a întronat ceea ce oameni cu temeinică pregătire și cu bun simț din lumea justiției au denumit „dictatura procurorilor”. Dictatură a procurorilor care amintește de odioasa perioadă stalinistă, în care s-au comis și în România, atâtea și atâtea victime.

Dacă am înțeles eu bine, cel direct vizat și defavorizat de decizia de azi a Judecătoriei sectorului 1, Daniel Tudorache, are la dispoziție un termen pentru a o contesta.

Care va fi decizia finală, asta îmi e greu să spun, dar, date fiind antecedentele, dați-mi voie să am categorice rezerve.

Cât privește faptul că suspiciunile – repet și întăresc, rezonabile – de fraudă la alegerile din sectorul 1 și, punctual, cele care îl vizează pe șeful Biroului Electoral de Sector, procurorul Nicolae Sprîncu, se află în atenția Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, asta nu poate decât să mă bucure.

Dar, și de data aceasta, îmi permit să rămân (măcar) rezervat. Nu de alta, dar știm cu toții ce stă scris în Raportul Comisiei Europene pe 2020 privind statul de drept. Și anume că, în România, „persistă temerea că secția (SIIJ – n.n) ar putea fi folosită ca instrument prin care să se exercite presiuni asupra magistraților”.

Premisă de la care, plecând și operand cu mecanismele deducției logice, reiese că, dacă SIIJ cercetează modul în care procurorul Nicolae Sprîncu și-a îndeplinit atribuțiile de șef al BES 1, atunci se poate spune că asupra acestuia se exercită presiuni. Pun, cu asta, punct discuției, nu însă înainte de a vă invita ca atunci când citiți și recitiți preceptul „magistrat la magistrat nu-și anulează decizia” să vă amintiți, neapărat, dictonul/dictatul Tătucului Stalin: „Nu contează cine votează, contează cine numără voturile”.

Iar, dacă nu e cu bănat, vă sfătuiesc să mai căutați și alte maxime ale Comandantului Popoarelor, fiindcă după cum se arată a merge lucrurile aici, pe plaiurile Mioriței, teamă îmi este că vom avea mare nevoie de ele.

Cu atât mai mult cu cât presiunea din ce în ce mai pe care o pune Klaus Iohannis ca alegerile parlamentare să aibă loc neapărat în luna decembrie, deși prognozele privind creșterea amenințării Covid-19 sunt îngrijorătoare, reprezintă cel mai clar indiciu că se dorește să ajungem acolo.

Am folosit în mod intenționat impersonalul „se dorește”, amintindu-mi că un reputat critic al stalinismului, Dominique Desanti, a analizat rațiunile folosirii sale în faimoasa „limbă de lemn”.

Punând în evidență faptul că, în acest fel, se dorea ocultarea identității persoanei și a cercului de putere, recte de interese, care deținea comanda și putea să manipuleze. Identitate care, firește, nu trebuie să fie cunoscută maselor largi, populare, comandate și manipulate.

Șerban CIONOFF

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.