Maraton. Dansul zăpezii de martie (Exclusivitate)
„Când am pus denumirea The Motans formației, nu m-am gândit că ar fi vorba despre visele mele pe care le aveam mereu cu pisici. Pisica este animalul meu preferat” (Denis Roabeș, solist The Motans)
Aurora :
Îți imaginezi cum este să alergi un maraton?
Dacă ești alergător profesionist, da, însă dacă ești doar un amator, traseul de parcurs până la linia de sosire ți se va părea o veșnicie.
Ai nevoie de multe ore de antrenament, dar mai ales de o voință de oțel.
Pe trup ți se va scurge multă sudoare, genunchii nu-i vei mai simți la un moment dat, gura îți va fi uscată, numai gândul te va ține în ritmul pas după pas, imaginea cu tine primind medalia de la finalul cursei e tot ce-ți dă putere. În iubire, această „cursă” e un mister împăienjenit, te poate prinde.
Fac sport de performanță, sunt maratonistă. De-asta, pentru mine „maraton” nu este o metaforă, și nu m-am convins dacă muzicienii mei preferați o folosesc veleitar (trupa din Chișinău, The Motans, Maraton), pentru că sună bine, atletic, pentru că dă forță textului (versificației), sau solistului, dacă că e o simplă metonimie, când subtitui un sentiment unei acțiuni.
Dar nici nu contează. Atunci muzica te duce spre empatie – nu cu soliștii, nu cu starurile, de fapt, ea intră în tine, și nu tu „faci publicul” vreunui artist, așa că, mai degrabă…personificare, animism, etc.; sunt stările tale de bucurie sau de relaxare, fresh air!
Versurile unui cântec pot fi reprezentative fenomenului pop-culture, mai mult decât viețile edulcorate ale muzicienilor, romanțate prin tabloide.
The Motans – Maraton | Videoclip Oficial – YouTube
“Am privirea ta în buclă
Mă apropii de bucluc,
Gândul c-am avut vreo șansă
Nu-mi dă șansa să te uit.
Am să cad din piesă în piesă
Dacă asta ne-a fost scris,
Tu iartă-mă că mi-am permis să fiu un pic mai indecis.
Am lăsat ușa deschisă,
Cu tot cu chei în ea
Nu am salutat vecinii așa cum obișnuiam
Cu sufletul la gură,
Grăbit ca niciodată,
Alerg spre tine, cu inima mea șchioapă.
Cu inima mea șchioapă,
Cu inima mea șchioapă,
Cu inima mea șchioapă.
Să mai încerc odată,
Cu inima mea șchioapă,
Să te iubesc până la capăt,
Cu inima mea șchioapă.
Cu inima mea șchioapă,
Cu inima mea șchioapă.
Dragostea nu e la modă,
Nu iubesc după sezon
Ai țintit perfect în piept,
Și m-ai înscris la maraton.
Pe un traseu necunoscut,
Grăbit ca niciodată,
Alerg spre tine
Cu inima mea…”
(Maraton, The Motans)
Aurora: locuiesc într-un hotel cu multe uși și ferestre prin care privesc departe, am senzația de frică a eșecului.
Maraton… Găsește picătura de apă cu care-ai mai supraviețui o vreme, cu atătea gânduri. „Cu inima mea șchioapă”…
Aurora Grigore
Jurnalism Hyperion, Masterat