Mare pacoste s-a abătut pe capul României
Într-adevăr, o mare pacoste. Anul acesta, producţia de grâu a întrecut toate aşteptările, depăşind 7 milioane tone. Aur curat, s-ar zice, o şansă nesperată pentru economia naţională, care a mers din declin în declin în ultimii ani.
O posibilitate de a ne reface rezervele interne, de a redresa zootehnia, de a disponibiliza mari cantităţi la export, mai ales că în alte părţi producţiile au fost slabe, preţul grâului urcând vertiginos la marile burse de cereale. o conjunctură extrem de favorabilă pentru România.
Pe care însă o boicotează, pe faţă, cine credeţi? Chiar Guvernul României, Ministerul Finanţelor, băncile care trebuie să finanţeze preluarea recoltei.
Până la această dată, pentru preluarea cantităţii prevăzute, de 2,7 milioane tone, trebuia să se plătească, prin Romcereal, suma de 590 miliarde lei. După mari insistenţe, după repetate intervenţii, după adevărate scandaluri între reprezentanţii agricultorilor şi cei ai băncilor şi finanţelor, abia de s-au achitat 220 de miliarde.
Şi este vorba de sume aprobate de Guvern, de credite garantate. Dar băncile îşi au propria politică. Ministerul Finanţelor îşi are şi el propria politică. Sub tot felul de pretexte – că unele societăţi n-ar fi solvabile, că grâul nu este tot de calitate „extra”, că FMI-ul stă cu ochii pe noi şi ar interpreta acordarea unor fonduri mai mari drept o subvenţionare a societăţilor cu capital de stat, că, în fine, avem blocaj financiar – recolta de grâu este lăsată pe câmp.
Să o strice ploaia, să o mănânce gărgăriţele şi şoarecii. Întocmai ca în basmul cu drobul de sare, dl. Văcăroiu se uită şi se vaită că se prăpădeşte producţia. Dar nu rezolvă nimic. Nici el, nici ceilalţi responsabili ai economiei ţării. Au fost luaţi pe nepregătite. Este pentru ei o situaţie fără precedent. dacă ar fi vorba de bani pentru importuri, de valută, săreau cu toţii.
Imediat se găseau credite şi creditori, se apela la celebrul COFACE, se semnau acreditivele peste noapte, se deplasau prin străinătăţuri comisii după comisii guvernamentale, interministeriale, de experţi şi treaba se rezolva. Aşa cum s-a întâmplat ani la rând. Comisioanele curgeau gârlă, pe lângă marii angrosişti având de câştigat şi partidele ai căror oameni facilitau prin poziţia lor marile importuri.
Acum? Ei bine, şi acum boicotarea producţiei interne are acelaşi scop: îmbogăţirea marilor angrosişti, care au şi anunţat că vor prelua cantităţi nelimitate de la ţărani. Dar la un preţ cu mult sub cel acordat de stat, şi acesta din urmă cu mult sub cel practicat pe piaţa internaţională. Printr-un ordin al Ministerului Agriculturii, în funcţie de greutatea hectolitrică şi corpurile străine, grâul ar trebui să fie preluat începând de la 200 de lei kilogramul, la care se adaugă o primă de 40 de lei.
Dar suma aceasta este rareori plătită. Spre a se păcăli ţăranul, s-a declanşat şi o adevărată campanie prin care să se acrediteze ideea că grâul românesc este slab calitativ, sărac în gluten, atacat de mălură şi ploşniţe, că ar fi un grâu furajer.
În realitate, sunt puţine zonele astfel afectate. În cea mai mare parte a ţării, grâul este panificabil, comparabil şi chiar mai bun decât cel importat în mari cantităţi cu ani în urmă.
Avem grâu şi orz cât nu se spera, avem capacităţi de păstrare, avem piaţă pentru export şi noi stăm şi ne uităm la el cum se strică. Cum este posibil? Ale cui jocuri se fac? Cine-i plăteşte pe cei care tolerează o asemenea maşinaţiune împotriva intereselor ţării?
O diversiune ieftină se arată a fi şi strecurarea opiniei că FMI-ul ori Piaţa Comună n-ar privi cu ochi buni finanţarea preluării producţiei. Dincolo de faptul că în toate ţările dezvoltate subvenţionarea agriculturii este politică de stat, în cazul particular al recoltei de grâu de anul acesta, când s-a înregistrat o creştere spectaculoasă a preţului cerealelor tocmai datorită penuriei din multe zone, abandonarea producţiei pe câmp este o „soluţie” indigenă ce nu se explică decât prin incompetenţă şi rea-credinţă.
Aceasta fiind, de fapt, adevărata nenorocire abătută pe capul ţării.
(20 iulie 1995)
