Mariana Stănescu – Fapte de bine, dăltuite în formă de slujire
Un singur praf se ridică în urma alergării omului prin viaţă: praful de marmură din care se dăltuiesc în formă de slujire propriile-i fapte de bine! Ele lucesc în corp ca o rază de nimb şi fac luminos omul care, pe unde răzbate, lasă un nor de amintiri.
După cum în urma pădurii tăiate se ridică altă pădure, în urma faptelor de bine se ridică norul acesta de amintiri. El este agoniseala de bunăstare dintr-o viaţă, a fiecăruia.
Făptuitoare a cântecului, ca interpretă de muzică folclorică bihoreană şi redactor de radio, artista Mariana Stănescu are toate motivele din lume de a fi asigurată de o împlinire interioară, pentru că a presărat pe brazdele discului strălucitor de soare al melosului un nor de cântece bihorene din care încolţesc flori spirituale.
„Când treci bade pângă noi”, „Jelui-m-aș și n-am cui”, „Pân codru verde mărsăi”, „Vergelul”, „Astă lume nu-i dă mine”, „Joi sara de s-o-nsăra”, „Omu’ cât trăiește-n lume”, „Cât dă mândru-i ardeleanu”, „Faină ninge-n Apuseni”, „Codrule bătut de ploi”, „Viața noastră-i un drum sfânt”, „Du-mă Doamne-n Rai”, „Măi, bădiță, măi Tândală”, „Todieraș cu lăibăraș”, „Asta-i hora secerii”, „Mă cunosc că-s din Bihor”, „Sapă, sapa me ce nouă”, „Asta-i vatra noastră, vatră bătrânească”, „Asta-i sâmbăta cea mare”, „În vârfuțu codrului”, „Nu te lăuda bogate”, „Horire-aș, horile-mi plac”, „Ni-o lăsat tata avere”, „Balada soarelui”, „Faină-s sărbătorile”, „La margine de pădure”, „Lume cine ți-o pus nume”, „Omul rău, da și urâtu”…, sunt câteva din cele peste optzeci de cântece înregistrate de Mariana Stănescu, adunate cu zel în repertoriul ei, spre a fi nu doar azi, ci mai cu seamă mâine, rodul unei râvne neîncetate şi-al unui har avut şi înmulţit!
„«O mână de om»”…, scrie în prezentarea pe care o face artistei, realizatorul radio – Radio România –, Marina Pătrănoiu, „mică la trup dar mare la suflet, gata să-şi ofere ajutorul, să dea un sfat bun oricui are nevoie, veselă şi inimoasă…, aşa am cunoscut-o prima dată pe Mariana Stănescu. Am aflat apoi că face parte din breasla radiofoniştilor şi, mai mult, e pasionată de folclor. Pasiunea ei cuprinde şi latura artistică, aduce aproape de inima omului minunatul cântec bihorean din ţinutul natal. L-a purtat ani de-a rândul acasă, în Bihor şi îi este, ca şi sufletul, deschis, limpede şi curat ca un izvor de munte.
Mariana trece cu multă uşurinţă şi sinceritate prin diverse stări emoţionale pe care le transmite pe scenă sau prin înregistrări. Şi-a îmbogăţit de curând lada de zestre cu un album în care îşi etalează experienţa acumulată în ani, preferinţa pentru melodia de joc sau pentru cea satirică. I-am admirat textele proprii, inspirate, în dialectul specific zonei de obârşie… fiecare cântec are o poveste spusă de bunici, de părinţi sau de bătrânii rapsozi ai satului bihorean. Imaginile sunt captivante… dorul de casă, hora satului, tradiţia şezătorii sau a secerişului, pitorescul portului popular, obiceiuri de nuntă, sentimentul dragostei îmbinat deseori cu texte umoristice, ritmuri viguroase de joc, urări, petrecere şi bună dispoziţie. Cu toţii avem nevoie de clipe de destindere, de bucurie, iar cântecele Marianei Stănescu creează această stare, o oază de speranţă în credinţa că folclorul adevărat va dăinui peste vreme. Şi să ştiţi că acesta este doar un alt început căci Mariana ne pregăteşte multe alte surprize muzicale. Pentru drumul ei artistic m-am oprit la două cuvinte: respect şi preţuire, fără a uita succesul, de care are atâta nevoie.”
Cele mai multe cântece ale interpretei Mariana Stănescu sunt de iubire. Ascultate, nu doar auzite, ele ivesc dor de iubire, căci pare că vremile de-acum plasează omul în cursă cu sine, iar sublimitatea iubirii începe să piară, cum sub voia noastră se tulbură ordinea naturii şi pier neîncetat specii şi habitaturi, iar lumea viitoare ne va judeca pentru faptul că am lăsat să se întâmple aceasta, cum se degradează cu nepăsarea noastră poezia cântecului şi nu se ştie dacă va mai fi mâine cine să ne dea o sentinţă critică pentru aceasta…
Dacă atâtea lucruri nu mai sunt azi la locul lor, nici iubirea nu mai e ce-a fost! De aceea, unora le este dor de iubire. Iar pentru că şi dorul de iubire poate să ardă scrum iubirea, sunt pe lume cântece ca ale Marianei Stănescu, ce sting jarurile! În braţele mângâietoare ale acestor cântece se însoţesc gândurile de faţă, alcătuite dintr-o conversaţie peste măsură de agreabilă, dat fiind faptul că artista Mariana Stănescu iveşte o plăcere de discuţie din cuvinte alese şi afective, când este vorba de iubirea ei dintâi: muzica!
Privighetorile, odată ce crapă cu pliscul coaja oului, ivindu-se prima oară în cuibul cald, dau trilului libertate să erupă, avându-l în zămislire şi menire. Când se poate spune cert că glasul Marianei Stănescu a zburat cu melosul la cuibul lui de aur, scena ce fascinează pe mulţi, dar se lasă foarte greu cucerită?
În 1975, în urma unui concurs pe plan local, devin interpretă de muzică populară în Ansamblul Tineretului „Lioara” din Oradea.
Până la pragul acesta glasul ţi-a fost, aşadar, vesel ciripit…, de-acum se va preschimba măiastru tril! Ce etape au urmat în devenirea ta ca artistă consacrată?
În 1979 am absolvit studiile liceale la Oradea, profilul Filologie – Istorie. Începând din 1980 am păşit pe calea pe care am râvnit-o şi ale cărei asperităţi, deşi nu îmi erau cunoscute, le-am intuit. Dar am perseverat, am acumulat ştiinţă, am deprins tehnică vocală, am studiat modele, am muncit, am participat la festivaluri și concursuri folclorice și de artă tradițională populară…
Am fost foarte sârguincioasă, lucrând cu migală podoabe țărănești bihorene create de mine şi am câştigat numeroase premii pe parcursul timpului la diverse manifestări artistice, precum: „Mândru-i cântecu-n Bihor” – Oradea, „Pe deal la Teleormănel” – Alexandria, „Floare de pe Bărăgan” – Amara, Ialomița, „Cântec nou în Mehedinți” – Turnu-Severin, „Mărțișorul” – Piatra Neamț, Festivalul cântecului păstoresc „Miorița” – Toplița, Festivalul Național ,,Cântarea României”, la care am cucerit locul întîi şi medalia de aur, „Voci tinere” – Costești, Hunedoara, Festivalul Concurs „Aurelia Fătu – Răduțu”, „Sub Arcuri de Lumini” – Simeria, Hunedoara, „Voci tinere” – Costești, Hunedoara, „Toamnă culturală bacăuană” – Bacău, „Rădăcinile Eternității” – Bistrița-Năsăud, „Corabia de Aur” – Corabia, Olt, „Permanențele Coziei” – Călimănești, Vâlcea, multe alte premii și distincții.
Nu ai precizat date ce privesc debutul tău ca interpretă cu certă anvergură.
Am debutat în cadrul emisiunii ,,Tezaur Folcloric”, altături de câteva din colegele de cântec, într-un grup folcloric numit ,,Lioara” Bihorului.
Se poate spune că în familia ta există un filon ereditar de aptitudini muzicale?
Sunt mândră că am moștenit talentul de la mama mea și de la bunica din partea mamei, atât în ce priveşte glasul cât și îndemânarea şi pasiunea pentru arta tradițională.
Studii cu specific strict muzical ai efectuat?
Da. În 1982 am absolvit Școala Populară de Artă din Oradea, clasa prof. Silvia Pop D. Popa, un nume de referință în descoperirea și promovarea tinerei generații de interpreți de cântec popular bihorean, iar în 1996 am absolvit Facultatea de Artă, secția Etnomuzicologie și Folclor, din cadrul Universității „Hyperion” din București.
Timpul dedicat formării tale ca profesionistă în ramura muzicală are consecinţe faptice în ocuparea unei profesii corespunzătoare? Această întrebare se constituie ca necesară în condiţiile în care timpul actual este timpul modei acumulării de diplome şcolare încheiate cu doctorate în serie, fără corespondenţă în pricepere, inteligenţă sau utilitate…
Concluzia îţi va aparţine. Eu nu voi face decât să îţi prezint ocupaţiile pe care le-am avut ori le am azi. În 1996 am devenit membră a Asociației Creatorilor Populari din Balcani. În prezent sunt redactor muzical la Radio Antena Satelor.
În legătură cu înregistrările muzicale efectuate ce poţi prezenta?
În anul 1985 am realizat primele înregistrării radio, alături de ,,Orchestra Populară Radio”, condusă de prof. Sorin Miescu, iar în 1992 am realizat alte înregistrări radio cu o formulă tradiționala din Oradea, sub bagheta prof. Marcu Leţ. În anul 2006 am realizat primul album de cântec popular bihorean ,,Lumea me, lumea me”, iar de atunci până în prezent am realizat nenumărate înregistrări alături de Orchestra Națională Radio condusă de Adrian Grigoraș. Tot în această perioadă au mai fost editate câteva compilații pe care apar cu câteva melodii, cum ar fi: ,,Trece-un dor peste Ardeal”, „Iată vin de sărbători, cete de colindători”, „Să trăiască cine ascultă”, „Dragu mi-i cu neamul meu” și altele…
Ce genuri, domenii, teme… abordezi în repertoriul tău?
Am încercat să abordez un repertoriu variat, de la doină, baladă, colindă, cântece de joc și voie bună, cu diferite teme. Repertoriul meu este realizat de mine, atât melodiile cât și textele.
Care sunt apariţiile tale notabile în televiziune, radio şi spectacole cu public, de până azi?
În toți aceșt ani am cântat pe nenumărate scene în nenumărate concerte și spectacole, alături de mari artiști, dar am fost pezentă de nenumărate ori pe micile ecrane precum TVR, Inedit TV, TTSV, Hora TV, Ethno TV, Favorit TV, 6 TV, Antena 1… și am colaborat cu nenumărați realizatori de emisiuni folclorice printre care Theodora Popescu, Marioara Murărescu, Elise Stan, Petre Rusu, Eugen Gal, Gheorghe Palcu, Alexandru Fabian, Cătălin Maximiuc, iar din radio cu Victoria Turcitu, Angela Marinescu, Vasilica Ghiță Ene etc…
Cu ce contribuţii personale se conturează participarea ta la programele radio?
Din 2002 fac parte din colectivul postului de la Radio România, Antena Satelor. Aici am realizat multe emisiuni precum ,,Bună seara oameni buni”, „Dedicații muzicale”, „Lada de zestre”, „Muzica românilor”, „Cu inima deschisă”, „Chef de vorbă”, „Târg și muzică”, și multe alte programe muzicale pentru diferite emisiuni.
Nu te-au ocolit condeile gazetarilor, nici ale scriitorilor. Ce poţi preciza despre aceasta?
S-au scris despre mine o seamă de articole în diferite publicații, ziare reviste, precum și câteva gânduri, în volumul ,,Fratele grâu”, scris de Titus Vâjeu, și volumul „Cântec de după cântec”, editat de Ioan Degău și Miron Blaga, de asemenea, melodia „De-aș fi păsărică-n zbor” apre în lung metrajul ,,Aurora”, film realizat de Cristi Puiu şi prezentat la Cannes. Albumul meu ,,Lumea me, lumea me” a fost prefațat de Marioara Murărescu, realizator Tezaur Folcloric la TVR, Marina Pătrănoiu, realizator la Radio România Internațional, Cătălin Maximiuc, realizator la Radio România Internațional, Vasilica Ghiță Ene, realizator la Radio Romania Antena Satelor.
Aurel V. ZGHERAN