Mircea Drăgan

Mircea Drăgan este unul dintre puţinii muzicieni (ne referim aici şi la ipostaza de instrumentist şi orchestrator) care s-au afirmat la nivel înalt atât în muzica uşoară, cât şi în rock. Nelipsit în ultima vreme de la toate evenimentele importante ale genului, el ne tot “ameninţa” că va începe să graveze pe suport magnetic numeroasele sale creaţii, din ambele genuri.

Şi iată că, tocmai când ne pierdusem speranţa că vom vedea materializată această promisiune, casa de discuri Eurostar ne-a invitat la o dublă lansare de CD-uri marca Mircea Drăgan. Tradiţionala sală de la primul nivel al magazinului “Muzica” de pe Calea Victoriei s-a dovedit neîncăpătoare, ca de obicei, semn că muzica veteranilor stârneşte în continuare interes, mai ales în condiţiile în care alternativa actuală se dovedeşte a fi în cel mai bun caz palidă, dacă nu dezamăgitoare, aşa încât melomanii se întorc, nu neapărat nostalgici, la realizările consistente ale “epocii de aur” din muzica pop, cea din deceniile opt, nouă sau zece din secolul trecut.

Cum protagonistul a avut inspirata idee de a reaminti celor prezenţi fiecare melodie printr-un fragment difuzat şi comentat, publicul a putut constata extraordinarele înzestrări ale acestui muzician deloc răsfăţat de jurii, chiar şi atunci când creaţiile sale meritau, indiscutabil, lauri importanţi.

Dar, cum am mai spus-o, nu premiile dau măsura unei cariere, mai ales a uneia prodigioase, cum este cazul aici. În textul din booklet se face un mic istoric al fiecărei piese, deci n-are rost să revenim, dar nu ne putem împiedica să regretăm faptul că solişti care îi datorează imens compozitorului, care le-a încredinţat melodii excepţionale, nu şi-au făcut timp câteva ore să fie alături de el la acest eveniment unic. Fiindcă spectatorii erau convinşi că se vor reîntâlni, aşa cum ar fi fost normal, şi cu Mirabela Dauer, Monica Anghel, Loredana Groza, Daniel Iordăchioae. În aceste condiţii mai putem vorbi de solidaritate în cazul breslei muzicii uşoare româneşti? Din acest motiv, ar fi cazul ca soliştii să nu se mai plângă de marginalizare, persecuţii, discriminare, când ei înşişi nu-şi strâng rândurile nici măcar la asemenea ocazii speciale…

Este motivul pentru care ne scoatem pălăria în faţa celor două artiste care au ţinut să onoreze invitaţia, cântând melodii de pe albumul “Timpul şlagărelor”. Este vorba de Silvia Dumitrescu, cu “Născută pentru dans” (ce lucrare modernă, din toate punctele de vedere, pentru anul 1985!), pe care a adus-o la microfon cu aceeaşi fervoare ca în urmă cu mai bine de trei decenii (ea mai figurează cu piesa care deschide albumul, “Finally”, cântată în duet cu Elena Cîrstea).

Iar Carmen Trandafir (cum putem oare ignora o asemenea voce?) ne-a reamintit piesa din 1994 “Nopţi de foc”, pe versurile aceluia pentru care ne rugăm acum, când scriem aceste rânduri, Mihai Constantinescu. Dacă soliştii au uitat cât îi datorează compozitorului, în schimb greutatea dublei lansări a fost dată de prezenţa decanilor de vârstă ai muzicii noastre uşoare, compozitorii Jolt Kerestely şi Horia Moculescu, care, iată, la peste 80 de ani fiecare, n-au pregetat să fie alături de colegul lor, cu amintiri, întâmplări savuroase, aprecieri, pentru că au fost alături de el cinci decenii strălucite, pe scenă, la televiziune, în studiouri (Jolt Kerestely făcând referire şi la calităţile de maestru de sunet ale lui Mircea Drăgan, ei doi înfiinţând primele studiouri private profesioniste de înregistrări muzicale după 1990).

Şi cum toate imprimările Savoy au fost realizate în studiourile acestora, “Midi Sound”, respectiv “Drăgan Music”, au fost primiţi cu aplauze soţii Dorina Paraschiv şi Marian Nistor (Mircea Drăgan i-a şi cununat, fiind folosit în cazul său apelativul “naşule”!), cei patru refăcând cvartetul de excepţie despre care am scris în cazul celor două albume Savoy lansate tot de Eurostar cu câteva luni în urmă. Dacă unii dintre colaboratori nu şi-au făcut timp pentru a fi prezenţi, au făcut-o două distinse doamne, Adina Storin şi Maria Rotaru, văduvele reputaţilor poeţi care semnează versurile unor mari şlagăre de pe acest disc. Este vorba de Aurel Storin (“Doar tu vei fi”), respectiv Eugen Rotaru (“Păcat că vremea…”, “Stai lângă fruntea mea”).

Trecerea în revistă, o adevărată paradă emoţionantă, a creaţiilor lui Mircea Drăgan din intervalul 1985-2001 ne-a prilejuit aduceri aminte legate de concursurile ce se aflau atunci în lină glorie – Mamaia, “Melodii”, “Şlagăre în devenire”, “Concursul muzicii de dans pentru tineret” şi altele. “Timpul şlagărelor” este cu adevărat un album de autor, Mircea Drăgan fiind compozitor, aranjor, pianist, maestru de sunet şi producător!

Cel de-al doilea album propus melomanilor cu acest prilej a fost “Formaţia Romanticii – Best of 3”, cu piese din intervalul 1972-1989, în care grupul a cunoscut cinci variante. Din acest motiv, întâlnim pe album, înafara compoziţiilor lui Mircea Drăgan, evident majoritare, şi piese semnate de Doru Tufiş, Doru Căplescu, Ilie Vorvoreanu. Acesta din urmă a făcut de altfel la eveniment legătura dintre cele două CD-uri: pe cel dintâi cântă într-o piesă la chitară-bas, iar regretata sa soţie Cornelia Vorvoreanu interpretează melodia “O rază de soare”, iar pe cel de-al doilea este component într-una din formulele Romanticii şi semnează piesa din 1987 “Apă de izvor”.

Între semnatarii versurilor figurează şi aici Gina Teodorescu (mama lui Mircea Drăgan), Aurel Storin, Eugen Rotaru, dar şi poeţi clasici, “Crăiasa din poveşti”, “O, rămâi” (Mihai Eminescu) sau “Rondelul cupei de Murano” (Alexandru Macedonski) rămânând peste timp mari succese ale grupului. O altă piesă clasică de-acum este “Soare şi foc”, din 1976; de altfel toate cele 19 titluri se înscriu la loc de cinste în cartea de onoare a muzicii noastre pop-rock, pe care din păcate posturile de radio n-o mai deschid deloc…

Dintre camarazii din acei ani de neuitat şi-au revăzut colegul, înafara lui Ilie Vorvoreanu (maestru de sunet la TVR, la un moment dat), Doru Tufiş, compozitor, chitarist, solist vocal (cu amintiri amuzante, gustate de toţi cei prezenţi) şi Nady Constantin, în timp ce Radu Ghencea, în prezent artist al Teatrului de revistă “Constantin Tănase”, a marcat epoca reînvierii formaţiei legendare Mondial, în care Mircea Drăgan a fost de asemenea direct implicat (pe când şi un “Best of” Mondial, chiar aşa?).

Doru Ionescu, “arhivarul-şef” de la TVR, a filmat de zor, în timp ce de la Radio România a venit tot vechea gardă, Lucia Popescu Moraru, Titus Andrei, Camelia Banţa, redactorii mai tineri nefiind interesaţi, după cum se vede, de muzica unei epoci care nu-i interesează, pentru că n-o cunosc defel. Trist este faptul că la un asemenea eveniment unic nici un post de televiziune sau de radio nu şi-a trimis reprezentanţi… Normal, am zice, aici nu aveam nici un scandal, divorţ, siliconate, botoxate, ci doar MUZICĂ, ori pe cine mai interesează asta la ora actuală?

Octavian URSULESCU

Comments

comments