Modestia unei artiste de excepție

Și albumul de față face parte din ceea ce aș numi ”catalogul Eurostar al istoriei muzicii ușoare românești”, o colecție în care au apărut mai toți interpreții și compozitorii importanți ai genului, ale căror nume, iată, nu sînt încă epuizate. Dovadă CD-ul pe care-l țineți acum în mînă și pe care vă invit să-l ascultați cu atenție, fiindcă veți avea o revelație, descoperind, mă refer la cei mai tineri, un glas superb, de o muzicalitate rară. Mircea Nicolau, un pasionat ”arhivar” constănțean al genului, afirmă că am caracterizat-o cîndva pe Alexandra Canareica drept ”vocea de aur a Deltei”; nu mă dezic, din contră, mai ales după ce mi s-a întărit certitudinea, audiind cele 18 titluri, că ne aflăm în fața unei personalități artistice puternice, ajunse la maturitate, solista fiind indiscutabil o reprezentantă autorizată a ”celor mai frumoși ani” ai muzicii ușoare românești.

Sînt foarte legat de Tulcea, dar nu prin prisma profesiunii (am prezentat puțin în acest oraș liniștit, patriarhal), ci pentru că de aici pornesc întotdeauna expedițiile mele pescărești, prin care am colindat Delta Dunării de sute de ori. Niciodată nu mi-aș fi închipuit că voi prezenta cîndva pe marile scene și, iată, pe acest disc remarcabil, o interpretă de top născută pe meleaguri tulcene…

Deloc întîmplător, dată fiind feminitatea și delicatețea sa, s-a născut pe…8 martie. A studiat vioara acasă, la Tulcea, apoi la Galați, în acest oraș avînd și prima apariție scenică pe tărîmul muzicii ușoare, cu un trio vocal împreună cu două colege, într-un concert alături de formația Cristal, din care făcea parte pe atunci regretatul Doru Căplescu; peste ani, acesta îi va încredința piesa ”Viața pentru toți”. După distincții la concursuri importante în epocă, la Amara și Constanța, debutează la TVR în vara lui 1985, an presărat cu multe împliniri, moment din care putem vorbi despre începutul unei luminoase cariere profesioniste.

Apare în emisiunile celor mai importanți realizatori TV, iar compozitorii nu ratează ocazia de a-și lega numele de acela al unei stele în devenire (cîteva din titluri figurează și pe acest CD) și veți vedea că nu întîmplător am numit-o ”stea”. În acea perioadă două erau competițiile de muzică ușoară care puteau valida talentul unui cîntăreț, festivalurile de la Mamaia și de la Amara (la acesta din urmă a fost invitată să susțină un micro-recital la cea de-a 50-a ediție, jubiliară, în 2017). A figura în palmares la unul dintre acestea era deja mare lucru, dar Alexandra Canareica a reușit o performanță cu care nu știu să se poată mîndri mulți: a fost laureată la ambele manifestări și încă de două ori la fiecare! Inevitabil, organizatorii o includ, începînd din 1988, pe afișul celor mai importante turnee, în țară sau pe litoral, în sezonul estival, numele său figurînd pe afișe alături de toate celebritățile divertismentului autohton.

 

Am amintit de festivalurile de la Mamaia și de la Amara; a treia bornă decisivă în cariera artistei – și cea mai strălucitoare, avînd și o semnificație, se va vedea, aparte – este legată de faimosul concurs al televiziunii, ”Steaua fără nume”. Pentru cei tineri, care-și închipuie probabil că ”Vocea României” sau ”X Factor”, formate importate, cumpărate de peste hotare și avînd foarte vagi legături cu muzica ușoară românească, sînt ”buricul pămîntului” și că înaintea lor a fost un vid, precizez că timp de două decenii au devenit ”Stele cu nume” interpreți adevărați, nu imitatori, al căror nume a intrat în istoria genului. Este suficient să amintim pe Corina Chiriac, Cornel Constantiniu, Doina Spătaru, Oana Sîrbu, Loredana Groza, Alina Mavrodin, Angela Ciochină, Jeanina Matei, Carmen Rădulescu, Mihaela Runceanu și lista ar putea continua.

Alexandra Canareica a promovat lejer prima etapă a concursului în mai 1986, iar cea de-a doua în decembrie 1987. În aceasta din urmă a trecut cu ovații în etapa a treia, ultima, alături de Alina Mavrodin, care în vara acelui an triumfase la festivalul de la Mamaia. Pentru a înțelege complexitatea acestei competiții, spre deosebire de concursurile TV de care am amintit, unde doar se cîntă niște piese străine și cam atît, iată probele din etapa a II-a a ”Stelei fără nume” (proiect datorat regretaților Simona Patraulea și Sorin Grigorescu): probe de dicție, de dans, recitarea unei poezii, interpretarea alături de orchestra Radio a unei piese cunoscute, dar și a uneia în primă audiție, precum și un duet între cele două candidate, ambele promovînd fără dificultate în ultima etapă.

Și iată că pe 27 martie 1989 a venit ziua cea mare, de care îmi aduc foarte bine aminte, ca prezentator. S-au înfruntat două tinere soliste frumoase și foarte talentate, Alexandra Canareica din Tulcea și Ramona Bădescu din Craiova, laureate deja la diverse concursuri, inclusiv la Mamaia, dar aflate înaintea consacrării supreme, ce urma să fie decisă de un juriu alcătuit din mari profesioniști ai muzicii: compozitorii Camelia Dăscălescu, Cornel Fugaru, Dan Ardelean, cîntăreața legendară Dorina Drăghici, criticul muzical Smaranda Oțeanu-Bunea, realizatorul Radio-TV Dumitru Moroșanu. Asemenea jurați nu puteau greși, ei nu acționau pe criteriul ”îmi place”, ”e la modă”, ”reproduce perfect”, ci pe unul ținînd strict de valoarea artistică și de plurivalența talentului.

Înșiruirea probelor pe care le-au parcurs cele două viitoare stele este absolut grăitoare, ele nu se regăsesc la concursurile din ziua de azi: în acompaniamentul orchestrei Radio-TV dirijate de Cornel Popescu și al grupului vocal Choralis condus de Voicu Enăchescu, interpretarea a patru melodii – una proprie (deci trebuia să ai deja așa ceva), a alteia în primă audiție, a uneia de referință din repertoriul românesc de gen și, în sfîrșit, a unui cîntec lansat la una din competițiile majore ale muzicii noastre ușoare (pe atunci erau destule…).  La care s-au adăugat proba de cultură muzicală din domeniul muzicii culte, precum și o alta a preocupărilor cultural-artistice, nu neapărat muzicale, la care Alexandra Canareica a impresionat cîntînd la vioară o lucrare mozartiană.

Ambele interprete au ridicat în acea seară deasupra capului Trofeul ”Steaua fără nume”, dar semnificația aparte de care aminteam rezidă din faptul că a fost pentru ultima oară cînd s-au acordat aceste trofee mult-rîvnite, Alexandra Canareica și Ramona Bădescu rămînînd în istoria genului drept cele care au încheiat o listă ilustră de laureați ai unui concurs fără pereche, pe care din păcate TVR l-a ”îngropat” după 1990.

 

În deceniile din urmă, în condițiile în care muzica ușoară tradițională a fost total marginalizată, interpreta a dat curs unor contracte de lungă durată în Orientul Apropiat, cîntînd cu succes în Egipt, Siria, Iordania, Liban. La revenirea în țară a absolvit Conservatorul (în prezent predă canto la Școala de arte din cadrul Centrului cultural ”Jean Bart” din Tulcea) și a reintrat în circuitul evenimentelor importante. Unul din acestea a fost festivalul național de romanțe ”Te-aștept pe-același drum” de la Zlatna (membră în juriu și recital). Un capitol important este includerea ei permanentă în zecile de concerte ”Alexandru Jula, ultimul romantic”, organizate de regretatul mare interpret în toată țara și desfășurate mereu cu sala plină. Un timp a făcut parte din colectivul prestigiosului Ansamblu artistic ”Rapsodia Română” din București.

Jumătate din piesele acestui album au fost lansate de protagonistă în ultimii ani ai deceniului 9 al secolului trecut (ce ciudat îmi vine să scriu asta…). Numele care apar cel mai frecvent sînt ale regretaților compozitori Petre Gălușanu și Gh. E. Marian (acesta din urmă, în egală măsură reputat realizator TV, ne-a părăsit în 2019). Cum solista a fost o răsfățată a emisiunilor TV din acea perioadă, pe genericul cîtorva melodii apar personalități ale postului public, cum ar fi Dani Constantin, Ovidiu Dumitru, Eugen Dumitru. Dan Dimitriu, cu un șlagăr din 1986, face parte din generația de mijloc a creatorilor de gen, în timp ce piesa titulară, din 1987, aparține unui compozitor care ne-a părăsit în plină forță creatoare, Dinu Giurgiu.

Alexandra Canareica are în repertoriu multe piese din repertoriul de dincolo de Prut, dintre ele oprindu-se aici la două, celebra ”Romantică”, pe versurile marelui poet Grigore Vieru, și ”Primăvară, primăvară”, a cantautorului Mihai Dolgan. Emoționantă și plină de respect este reverența pe care artista o face marilor  noștri compozitori și unor șlagăre nemuritoare ale muzicii ușoare românești, pe care le tălmăcește absolut impecabil. Este vorba de ”Să cîntăm, chitara mea!” de Temistocle Popa (lansată de Dan Spătaru în filmul ”Cîntecele mării”), ”Ploaia și noi” de Vasile V. Vasilache, ”Of, inimioară!” de Edmond Deda (cu care Luminița Dobrescu a adus țării noastre primul ”Cerb de aur” în 1969), ”Luna” de Vasile Veselovschi, ”Fericirea are chipul tău” de Marcel Dragomir, ”De-ar fi să vii” de Alexandru Wilmanyi, precum și de o melodie și mai veche, aparținînd marelui Ion Vasilescu, ”Habar n-ai tu”.

Cu aceste cîntece dintr-o epocă într-adevăr de aur (să nu ne ferim de aprecieri), interpretate magistral de Alexandra Canareica, catalogul istoric al Casei de discuri Eurostar înscrie încă o pagină memorabilă. Să sperăm că vor asculta cu atenție acest disc nu numai elevii de la Tulcea ai Alexandrei Canareica (între care s-a numărat anul trecut o reprezentată a României la ”Cerbul de aur”!), ci toți tinerii aspiranți la gloria muzicii ușoare, pentru că avem de-a face cu o adevărată lecție de interpretare pe tărîmul muzicii ușoare românești. Și în egală măsură cu una de modestie, într-o perioadă cînd mass-media cultivă numai non-valori.

 

     Octavian URSULESCU

 

 

 

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.