Muzica în pandemie: Artistă în linia întâi

În această perioadă dramatică, în care viețile noastre au fost total date peste cap, și artiștii au ținut uneori prima pagină a ziarelor, într-un fel sau altul.

Unii, culmea, dintre cei mai înstăriți, au trimis o epistolă ministrului Culturii (greu de înțeles de ce a dispărut din titulatura ministerului sintagma ”Identitate Națională”…) în care cereau să se majoreze cantitatea de muzică românească difuzată, plîngîndu-se de scăderea veniturilor în perioada stării de urgență – explicăm într-un articol separat de ce demersul, altminteri normal, nu vine cînd și mai ales din partea cui trebuie.

Alții sînt ”exilați” în vile de lux prin Bali, dar cei mai mulți au acceptat cu demnitate situația, deși niciunuia nu îi este deloc ușor  (festivaluri, concerte, evenimente, lansări de discuri anulate sau amînate).

Altora izolarea le-a priit: Jolt Kerestely a definivat al doilea album de muzică instrumentală, Marian Nistor a compus cîteva zeci de melodii și a terminat al doilea volum de versuri, dar cu siguranță sînt mulți cei care au profitat creator de această claustrare.

La loc de cinste se înscriu inițiativele lui Andrei Tudor, cu acele lucrări muzicale filmate de acasă, în care a implicat un număr uriaș de artiști – și despre asta scriem separat.

În rîndurile de față omagiem curajul și spiritul de sacrificiu al unei cantautoare ale cărei realizări artistice au fost nu o dată consemnate în paginile noastre.

Corina Elena Badea are la activ zeci de compoziții, parte din ele gravate pe patru albume discografice editate de casa de discuri Eurostar. A susținut numeroase concerte, este poetă laureată la festivaluri internaționale și talentată pictoriță.

A studiat pianul la școala de muzică, mînuiește cu talent și chitara (de altfel formația ei este de tip folk, una din melodiile sale cele mai cunoscute fiind ”Hai-hui prin sufletul folkului”), iar în 1992 s-a impus cu prima sa compoziție, ”Prota vreari” (Prima dragoste), pentru că trebuie subliniat faptul că este o artistă reprezentativă a minorității armâne.

Dincolo însă de susținuta activitate muzicală, Corina Elena Badea este și o personalitate medicală în Tulcea, medic primar de medicină internă (șef de secție la Spitalul județean din oraș), ca și mama ei, aceeași profesiune îmbrățișînd-o și fiica sa de 26 de ani.

După ce ani la rînd am asistat la o campanie nedreaptă de demonizare a medicilor, inclusiv a unor personalități în domeniu, iată că acum recunoaștem că ei sînt adevărați eroi, riscîndu-și sănătatea și chiar viața pentru noi în această luptă adesea inegală cu pandemia de Covid 19.

Dr. Corina Elena Badea ne oferă cel mai bun exemplu de pasiune și de respectare a jurămîntului lui Hipocrat, fiind gata, așa cum declară, să plece oricînd în Italia sau la orice spital din țară în caz că este solicitată.

În urmă cu cîțiva ani o melodie a sa, ”Artist de România”, a devenit virală pe internet, fiind urmată acum de o alta, pe cale de a fi înregistrată, ”Medic de România”: ”Doctore, ești iar de gardă!/Vei avea iar noapte albă!/Doar să nu ai o zi neagră/Mâine…/Ani de nopți în meserie/Sunt ani lipsă în familie…/Să n-aștepți să-ți ducă dorul/ Nimeni…/Eu nu sunt actor, sunt medic!/Nu sunt demnitar, să predic/Vreau să strig în ultim ceas/ Și sincer/Că refuz cu disperare/Ropote de palme goale/Ce aplaudă-n final/Un ”înger”…”.

O adevărată profesiune de credință, pentru că, atunci cînd toți fug de pericol, cu demisii sau concedii medicale, artista s-a înscris voluntar la secția de boli infecțioase din Tulcea, acolo unde riscurile sînt imense, pentru că, spune ea, ”Nu putem lăsa oamenii în restriște, trebuie să fim alături de ei”.

Corina Elena Badea pleacă la spital dimineața împreună cu fiica ei și, atunci cînd nu este de gardă, se întorc împreună acasă. În puținele ore libere, furînd din timpul de odihnă, trece la pian sau la chitară și pune pe muzică poezii inspirate din vremurile pe care le trăim, neuitîndu-i pe colegii ei medici, ca în cîntecul intitulat ”Dopo festival…”: ”Cînd voi lua și Doctoratul/Astăzi, programat de Zei/Voi picta o uniformă/Pentru toți colegii mei!/La guler voi pune perle/Ce-au curs pe obrazul cald/Picături îndurerate/Cu sclipiri de diamant/La mâinile lor de aur/Briliante voi picta!/Nu știu dacă răsplăti-vor/Sufletul și inima!/Și la poale o cunună/Doar din porumbei în zbor/Pentru a-i așeza pe-un soclu/Pentru tot efortul lor!/Să-i cunoască-ntreaga lume/Și mereu să țină minte/Să-și aducă aminte după:/Sunt tot ei! Cei dinainte!/Cu halatul alb pe brațe/Care m-a înnobilat/Dau de știre omenirii:/Noi suntem!/Nu ne-am schimbat!”.

După această pandemie multe nu vor mai fi ca înainte, viața ni se va schimba, dar măcar lecția aceasta, a respectului față de cadrele medicale, s-o păstrăm în suflete…

      Octavian URSULESCU

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.