Muzică și poezie

Actorul, cântărețul și compozitorul Sergiu Cioiu nu încetează a ne uimi, la cei 82 de ani ai săi, tânăr, ferice și plin de vitalitate, oferindu-ne un exemplu pe care n-ar fi deloc rău dacă l-ar urma și alți artiști, prin implicarea sa continuă întru cinstirea valorilor naționale.

Astfel, a susținut la Bistrița, în fața unei săli arhipline, un minunat recital de muzică și poezie, acompaniat de pianistul Liuben Gordievschi.

Organizator a fost Centrul județean de cultură Bistrița-Năsăud, al cărui manager, cunoscutul interpret de folclor Alexandru Pugna (fost secretar de stat la Ministerul Culturii), l-a introdus emoționant în scenă pe artist:

”După mai bine de 50 de ani, Sergiu Cioiu revine la Bistrița cu un recital extraordinar de muzică și poezie, prin care aduce un omagiu valorilor inestimabile ale patrimoniului literaturii române, sărbătorind împreună cu noi Ziua Culturii Naționale”.

Recitalul a inclus în bună parte compoziții proprii pe versurile închinate de poeți lui Mihai Eminescu, ”Sfântul prea curat al versului românesc”, cum l-a numit Tudor Arghezi. Este vorba de Nichita Stănescu (”Tu n-ai murit”), Marin Sorescu (”Trebuiau să poarte un nume”) sau Miron Manega (”Baladă fără sfârșit”), cărora li s-au adăugat alte creații, de această dată pe versuri eminesciene – ”Revedere”, ”Ce te legeni?”, ”Din cugetările sărmanului Dionis”.

A fost prima parte a concertului, cu un fond muzical inspirat creat de pianist, un melos cu armonii românești – doină, vals, romanță – după care Sergiu Cioiu a reamintit publicului câteva din melodiile scrise în urmă cu cinci decenii de Alexandru Mandy, compozitorul care s-a identificat cu arta actorului-cântăreț.

Este vorba de piese nicicând uitate, dovadă reacția publicului: ”Cântecul vântului” (”Vântule, vânt nebun…”), ”Glasul tău” (închinat Mariei Tănase), ”Îți mulțumesc”, ”Poarta sărutului” (închinat firește lui Constantin Brâncuși), ”Venise vremea”.

Iar finalul a fost de-a dreptul electrizant prin ritm, umor și dezlănțuire actoricească, cu cele mai frumoase compoziții incluse pe cel mai recent album editat la Casa de discuri Eurostar.

Ne referim la ”În fiecare zi”, ”Destin”, ”Telefon”, ”Nevasta mincinoasă”, ”Carul mare”, ”Decalog”, dar mai ales la ”Trec fetele”, ”Rică” sau ”Terente și Titina”, care efectiv au ridicat sala în picioare, strârnind adevărate ovații. Este greu de înțeles de ce organizatorii de spectacole ocolesc un asemenea artist plurivalent, dar nu ne mai miră nimic, în condițiile degradării continue a gustului public, ”hrănit” cu osârdie de așa-zișii ”producători” din audio-vizual.

Din fericire, Sergiu Cioiu își urmează neabătat drumul artistic, dovadă că la puține zile după spectacolul de la Bistrița a susținut unul similar pe scena Teatrului Dramaturgilor Români, ce ține de Muzeul Literaturii Române.

O sală mică și cochetă, aflată în inima Capitalei, cu o foarte bună instalație de sunet și lumini, pe scena căreia interpretul s-a simțit în largul său, mai ales că de această dată alături de Liuben Gordievschi (pian, baian) a revenit tradiționalul colaborator al protagonistului, excelentul chitarist Vlad Crețu, care de această dată a dovedit și reale înzestrări de cântăreț și…recitator.

Se mai cântă muzică ușoară româneasca, în limba română, în țara noastră? Relativ rar, din păcate, dar la acest capitol Sergiu Cioiu se situează, spre cinstea lui, pe un loc fruntaș.

Octavian URSULESCU

Comments

comments