Nou la Teatrul Naţional din Bucureşti: scenă mobilă şi săli transformabile
Lucrările de modernizare a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale“ din Bucureşti (TNB), începute în 2011, se apropie de final. Costurile totale se ridică la 70 de milioane de euro, iar după ce şantierul va fi gata, Capitala se va putea lăuda cu unul dintre cele mai moderne teatre europene.
În jur de 500 de muncitori lucrează la foc continuu pentru a finaliza ultimele două săli ale Teatrului Naţional din Bucureşti: Sala Mare şi Amfiteatrul în aer liber. În total, după ce noua clădire va fi gata, la sfârşitul anului 2014, TNB va dispune de şapte săli, faţă de trei, câte avea până acum.
Potrivit lui Ion Cramitru, directorul TNB, lucrările la cele două săli vor fi terminate în luna decembrie a anului viitor, iar costurile totale pentru modernizarea şi renovarea teatrului se ridică la 70 de milioane de euro. Cea mai mare parte din bani vine dintr-un împrumut de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, în timp ce restul este suportat de Guvern.
Sala Studio, unică în lume
Una dintre cele mai atractive încăperi ale teatrului este Sala Studio care se transformă în funcţie de tipul piesei de teatru. Înainte de modernizare sala era folosită de Teatrul de Operetă. „Este unică în lume tocmai pentru că se transformă în aspect finit fără să-ţi dai seama că, de fapt, poate arăta şi altfel“, explică Romeo Belea, arhitectul TNB-ului.
Scaunele se trag, pereţii se mişcă, iar scena ajunge în mijlocul sălii, acolo unde în mod normal stau aşezate pe câteva rânduri scaunele. „Această transformare poartă numele de arenă“, precizează Cristian Stan, şeful de şantier. Totodată, sala se mai poate transforma în alte două moduri: italian şi elisabetean.
Cel italian presupune o dispunere obişnuită, cu scaunele aşezate în faţa scenei, în timp ce a doua formă de organizare constă într-o combinaţie mai puţin întâlnită. „În acest caz, se mişcă doar o gradenă mobilă, în timp ce un perete e tras“, spune Stan. Sala Studio are o capacitate maximă de circa 600 de locuri.
Sala Mare e mai mică
Cea mai încăpătoare sală a TNB este în acest moment un morman de schele în care muncitorii lucrează intens. Încăperea avea înainte de lucrări 1.115 locuri, urmând ca iarna viitoare, după închiderea şantierului, să poată găzdui puţin peste 900 de persoane.
„Existau locuri din care nu se vedea foarte bine“, explică Ion Caramitru reducerea locurilor din Sala Mare. Pe lângă aceasta, Amfiteatrul în aer liber va fi un alt motiv de mândrie pentru TNB. Aceasta va fi amenajat pe acoperişul clădirii şi va deveni neîncăpător în timpul sezonului cald. „Ar fi indicat să existe şi un acoperiş retractabil“, susţine şeful de şantier.
După ce lucrările se vor încheia, TNB-ul îşi va recăpăta o parte din aerul de odinioară. Pentru ca acest lucru să se realizeze, şeful de şantier spune că pe terasa clădirii va fi redeschisă „Lăptăria lui Enache“, care în acest moment e doar o schelă ce aşteaptă să fie căptuşită cu geam.
Sala Mică, fost depozit
Sala Mică din Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ este una dintre încăperile noi care au apărut în clădire în timpul lucrărilor. Aceasta a prins viaţă într-un fost depozit de 12 metri înălţime. „Aici a fost depozitul de decoraţiuni, sala asta practic nu exista. Este făcută acum, e nou-nouţă“, spun reprezentanţii TNB.
Totodată, şi această sală este transformabilă, lucru asigurat de un pachet de gradene cu scaune compacte, de un sistem de ştăngi destinat reflectoarelor sau elementelor de agăţat, dar şi de mai multe elemente care fac ca suprafaţa scenei să fie aşezată diferit.
La spectacolele organizate în Sala Mică pot lua parte circa 250 de persoane, iar numărul de locuri se poate modifica în funcţie de spectacol. Sala este mărginită de câţiva pseudopereţi dotaţi cu băncuţe menite să suplimenteze numărul de locuri.
Patru săli noi
Printre cele şapte săli care vor funcţiona după finalizarea lucrărilor, patru dintre aceste au prins contur în timpul lucrărilor de renovare şi modernizare. Pe lângă Sala Mică au fost făcute Sala Pictură, Sala Multimedia, urmând ca până în luna decembrie a anului viitor să fie gata şi Amfiteatrul în aer liber şi Sala Mare.
Pe de saltă parte, Sala Atelier este una dintre încăperile care existau în clădirea Teatrului, dar aceasta a fost renovată. „Scaunele de aici existau, unele dotări nu au încăput în valoarea investiţiei. S-a lucrat şi la acustică aici“, precizează administratorul TNB.
A treia faţă a teatrului din Piaţa Universităţii
Prima clădire a Teatrului Naţional din Bucureşti a fost pe Calea Victoriei, acolo unde acum se află Hotel Novotel. Acesta a fost inaugurat în 1852, însă a fost distrus după bombardamentele din 1944. Deşi putea fi refăcută clădirea, Teatrul Naţional a fost mutat în actuala Piaţă a Universităţii.
În 1973 a fost inaugurată Sala Mare din actuală clădire. „Studiile au început în 1963, iar şantierul a fost deschis în 1965-1966“, precizează Romeo Belea, arhitectul care a conceput clădirea din Piaţa Universităţii.
Prima modernizare a acestei clădiri a avut loc în 1978, când un incendiu a mistuit Sala Mare şi a fost nevoie de o renovare atât interioară, cât şi exterioară.
La începutul anilor ’80, soţii Ceauşescu s-au declarat nemulţumiţi de Sala Mare. „Mi-au cerut 1.500 de locuri, dar le-am spus că nu prea se mai putea vorbi despre o sală de teatru. E important să vezi faţa actorului şi să auzi şoapta“, spune arhitectul, care a fost concediat atunci.
Astfel, în anii 1982-1984, arhitectul Cezar Lăzărescu a reconfigurat interiorul şi faţadele faţadele care s-au păstrat până în 2011, când a fost deschis noul şantier. Acesta readuce o parte din arhitectura iniţială a teatrului.