O NOUĂ FAZĂ A COMUNICĂRII ONLINE ȘI CONTROLULUI INFORMAȚIEI –  GIGANȚII TEHNOLOGICI

 

Astăzi, în lume există numeroase companii care au drept activitate dezvoltarea produselor de comunicare online și accesarea informațiilor, precum motoarele de căutare Google, Mozilla, Explorer, şi care au față de Facebook o abordare diferită.

În publicația ”Business Insider”[1], vicepreședintele Intercom, Paul Adams, care a lucrat inițial în poziții de conducere, atât pentru Google, cât și pentru Facebook, afirma că: ”din punctul meu de vedere, cea mai importantă diferență este aceea că Google se axează mai mult pe partea tehnologică, pe când Facebook are o abordare mai umană. E mai mult o companie de psihologie socială care încearcă să construiască mai multe căi de comunicare între oameni”[2].

Această abordare este extrem de interesantă pentru înțelegerea filosofiei rețelelor sociale care nu au devenit întâmplător vehicule de comunicare între oamenii din diverse comunități, ci au fost gândite astfel de la început.

Același cercetător afirmă că: ”ne gândim des la orașele sau comunitățile de acum 100 de ani când acestea erau foarte mici și bârfele circulau foarte repede, toată lumea cunoștea pe toată lumea și nimeni nu încuia ușile noaptea. Facebook încearcă să înțeleagă această mentalitate și încearcă să creeze această conștiință a comunității folosind tehnologia”[3].

Aceste precizări, venite din partea unui specialist care cunoaște foarte bine concepția ce domină cele două mari companii, vin să sublinieze observații empirice care conduc la același rezultat, dar este cât se poate de utilă aprecierea că mesageria și rețelele sociale au fost în ADN-ul companiei Facebook, pe când pentru Google aceasta reprezintă o inițiativă separată, pornind de la ideea că pentru Google, socialul nu este un lucru de care să se ocupe, spre deosebire de Facebook pentru care comunicarea interumană este esențială, ”toate acestea derivând din schimbarea esențială a paradigmelor psihologiei comunicării”[4] în media.

Este un mod indirect de a spune că ambii giganți aflați într-o coordonare aproape directă a Statelor Unite ale Americii se axează pe controlul comunicării în mod diferit, împărțindu-și cele două laturi, Google pe partea tehnologică, urmărind diseminarea informației în corelație directă cu fluxul principal (mainstream), în vreme ce Facebook este o companie de psihologie socială[5], ceea ce dovedește că nimic nu este întâmplător, totul este cât se poate de bine structurat, având ca scop, dacă nu direct, cel puțin mediat, asigurarea securității globale și societale, în vreme ce în privința securității naționale fiecare stat acționează în mod distinct.

Totuși, noile algoritmuri pe care Facebook[6] le-a inițiat sunt considerate un pas înapoi în posibilitatea accederii la fluxul de informații. Deși utilizatorii au un număr mare de prieteni, ei nu pot interacționa decât cu un număr restrâns, și aceasta pentru că a fost creată o nouă aplicație denumită Facebook Messenger și  care nu figurează și în News Feed[7], acesta devenind un spațiu destinat mai mult brandurilor.

Departe de a trage o concluzie privind evoluția Facebook, se poate afirma că acesta se ocupă mai puțin de socializare și mai mult de a prezenta brandurile favorite.

Fără îndoială, cel mai discutabil lucru este modul în care pe rețelele de socializare, dar și pe rețele, precum Wiki[8] se pun în circulație informații neautorizate, neverificate și scoase din contextul reglementărilor legale, așa cum se întâmplă în cazul mass-media.

            Mediul online este calea ideală prin care mesajele și informațiile ajung la publicul țintă, comunicarea fiind esențială pentru dezvoltarea unei afaceri și consolidarea imaginii acesteia.

            Indiferent că se dorește promovarea unei idei, a unei informații, a unui produs sau a unui serviciu, promovarea companiei sau promovarea site-ului acesteia, comunicarea în mediul online este esențială pentru reușita demersului nostru, în funcție de strategiile și de tehnicile folosite reușind să atragem atenția unui număr variabil de utilizatori de internet[9].

            Odată atrasă și captată atenția asupra site-ului companiei, utilizatorul online nu trebuie neglijat, situație în care acesta își va focaliza atenția asupra unui alt domeniu al internetului.

            O relație constantă, corectă și cât mai profesională cu utilizatorii ce sunt interesați de afacerea sau site-ul, pe care le promovăm nu ne poate aduce decât beneficii, comunicarea cu aceștia reflectându-se în cele din urmă asupra imaginii, vânzărilor și veniturilor companiei noastre.  Mulți sunt cei care greșesc, considerând că este suficientă prezența lor în mediul online, fără alte demersuri menite să le asigure utilizatori fideli, atrași de serviciile, produsele ori imaginea lor.

            Comunicarea online nu se limitează nici la celebrele newsletter, o metodă folosită, dar mult prea puțin eficientă. A comunica eficient online înseamnă a transmite periodic mesaje și informații de interes pentru publicul tău țintă, mesaje menite să le mențină trează atenția  utilizatorilor deja interesați de tine, dar care să-i și atragă pe potențialii clienți[10].

            O comunicare online eficientă implică deseori și un schimb de replici bilateral, indiferent că acestea sunt simple aprecieri, sau comentarii ori răspunsuri, de bun sau rău augur pentru afacerea ta. În acest fel, pe lângă faptul că utilizatorul de internet dovedește un interes constant pentru afacere, ai posibilitatea să descoperi și părerile acestuia despre business-ul tău (cu puncte forte sau dimpotrivă), despre imaginea, produsele și serviciile promovate, despre modul în care ești perceput, o modalitate ideală și gratuită prin care îți poți schimba strategiile, adaptându-le și aliniindu-se la tendințele pieței[11]. Importantă în comunicarea pe web este și menținerea contactului cu utilizatorii, aceștia apreciind mesajele periodice[12], cu un conținut concis, bine structurat.

            Comunicarea online poate fi eficientizată prin planificări strategice[13] – în situația în care se optează pentru multi channel communication (comunicare pe mai multe canale), comunicarea online trebuie să fie adaptată pentru fiecare mijloc folosit (pe un blog sunt recomandate articolele detaliate, cu conținut mai elaborat, in vreme ce pe rețelele de socializare este preferabil un mesaj scurt, bine structurat și elaborat, care să conducă spre un eventual site web).

O atenție deosebită se acordă frecvenței mesajelor, acestea fiind redactate mai ales pentru publicul țintă vizat[14]: comunicare cât mai transparentă, mai deschisă –  sunt recomandate forum-urile și blog-urile de impact, active, cu un număr mare de vizualizări. În plus, la orice comentariu, întrebare, solicitare, este indicat să se răspundă în cel mai scurt timp,  în termeni adecvați, monitorizarea social media – mediile online de comunicare sunt un bun reper pentru poziționarea unei afaceri, principalele motoare de căutare oferindu-ne posibilitatea să ne verificăm periodic eficiența sau ineficiența comunicării derulate în mediul online. Este de preferat ca înainte de orice comunicare online mai importantă să dispunem de toate informațiile necesare privind tendința pieței și preferințele consumatorilor, un contact permanent cu clienții oferindu-ne un real sprijin în acest sens.

Specialiștii recomandă ca lansarea unui produs sau a unui serviciu să fie bine pregătită și promovată, reacțiile și efectele produse asupra utilizatorilor de internet trebuind de asemenea monitorizate cât mai atent. Ideal ar fi ca săptămânal să se realizeze o monitorizare a brand-ului, pe principalele motoare de căutare, pe blog-uri, pe rețelele de socializare, pe forum-uri etc., în acest fel putând fi preîntâmpinate și evitate eventualele eșecuri pe piața online[15]: eficiența și importanța mesajului comunicat online – mesajele lungi, lipsite de substanță și de informație îi distrag atenția utilizatorului de internet care se plictisește și își îndreaptă atenția spre alte lucruri mai relevante, mai de atracție. Tocmai de aceea este ideal ca informațiile distribuite în mediul online să fie bine structurate, să aibă un substrat emoțional, să-l impresioneze pe utilizator, care să-și focalizeze atenția și să rețină exact ceea ce îți dorești tu, comunicare constantă – comunicarea în mediul online trebuie să fie periodică, utilizatorul trebuie să fie menținut în actualitate cu informații noi, de interes pentru el. Fiecare utilizator web poate fi un potențial client dacă s-a abonat la RSS sau la newsletter, dacă s-a înscris pe site-ul companiei ori în grupul de pe o rețea de socializare, cu condiția să-i fie menținut treaz interesul, prin mesaje specifice, atent elaborate[16].

            În domeniul efectelor pe care mediatizarea le poate avea asupra vieții politice, se remarcă îndeosebi influența așa-numitei „noi comunicări” politice, care se reflectă la mai multe nivele[17], respectiv, la nivelul guvernanților, ca și a complexului personalului politic, ce trebuie să aibă în vedere numeroasele modificări survenite în ultimele decenii în arta comunicării, la nivelul guvernaților, respectiv a alegătorilor – în ultima perioadă s-a remarcat sensibilizarea deosebită a acestora la mediatizarea realizată asupra vieții politice, la nivelul spațiului public – privit prin prisma locului de exprimare și schimb dedicat faptului public, în cadrul căruia intervin, pe lângă politicieni și alegătorii – cetățeni, și jurnaliștii, prin examinarea succesivă a acestor nivele de funcționare a democrației contemporane se reușește evaluarea ponderii pe care mass-media o are în cadrul vieții politice actuale[18].

Efectele mediatizării asupra guvernanților și a guvernaților. Revoluția mediatică remarcată îndeosebi la nivelul ultimilor ani a determinat apariția pe scena publică a unor noi personaje, dintre care merită amintiți consilierii în problemele de comunicare, experții în diversele sondaje din viața politică.

Prin urmare, s-a remarcat o modificare substanțială la nivelul profesiei politice, în paralel cu antrenarea unor noi practici de către guvernanți, aceștia reușind să asimileze în mod ideal arta de a profita din plin de mass-media, cu precădere de televiziune[19].

            Activitatea guvernanților din societatea contemporană a suferit în ultimii ani transformări profunde, știut fiind faptul că o bună guvernare nu implică doar deliberarea, procesul deciziei și procesul acțiunii, în funcție de diverșii factori politici, sociali și economici, ce au obișnuința de a înscrie în timp acțiunea în vederea fundamentării așa numitor „acte cu greutate” (respectiv actele politice cu o rezonanță deosebit de puternică și de dezirabilă pe parcursul întregii cariere), ci și grija pentru maximizarea vizibilității acțiunilor, grijă pentru care este consacrată o perioadă apreciabilă comunicării[20].

            În ultimii ani, s-au remarcat noi constrângeri la care se supun oamenii politici, acestea fiind analizate cu atenție de către Michel Rocard în lucrarea sa, ”Le Cœur a l`ouvrage”.

            În opinia autorului, citat de Remy Rieffel[21], aceste constrângeri pot fi delimitate astfel: transparența – respectiv obligația nedisimulării, știut fiind faptul că mass-media impune adoptarea limbajului ce pare la prima vedere sincer; instantaneitatea – respectiv necesitatea acționării imediate în cadrul unor evenimente, de a răspunde în mod spontan, chiar și în condițiile unei detașări insuficiente; redundanța – respectiv datoria intervenției asupra aceluiași subiect, prin intermediul unor mijloace de informare multiple; simbolizarea – respectiv căutarea emoției, în vederea dramatizării discursului.

            Constrângerile la care se supun oamenii politici sunt considerate a reprezenta riscuri deloc neglijabile, cel mai bun exemplu reprezentându-l schematizarea excesivă a diverselor declarații, ori chiar exemplul goanei după un anumit scop, respectiv goana după „lovitura de presă”.  În plus, aceste constrângeri cresc și gradul de dificultate al luării măsurilor ce sunt lipsite de popularitate și asta deoarece oamenii politici sunt din ce în ce mai dependenți, nu doar de sondaje, ci și de comentarii. Constrângerile enunțate îi încurajează pe oamenii politici să ia diverse decizii spectaculoase, multe dintre acestea fiind în detrimentul unor imperative de conducere ce sunt mai puțin scoase în evidență[22].

            Rolul pe care mass-media îl joacă la nivelul vieții politice generează în aceeași măsură și o modificare a diverselor condiții privind recrutarea oamenilor politici[23]. Se remarcă faptul că impactul pe care mediatizarea îl are asupra guvernanților este cu mult mai redus în comparație cu efectul generat la nivelul guvernaților, respectiv al cetățenilor.

            Numeroasele studii ce au fost realizate în domeniu au reușit să evidențieze faptul că, urmare a difuzării în mass-media (indiferent de forma acesteia de reprezentare) a diverselor informații ce privesc viața politică, se remarcă o dezvoltare deosebită a nivelului de cunoștințe pe care publicul larg îl deține în materia politicii[24]. Astfel, un grad puternic de expunere în mass-media are capacitatea de a furniza cu exactitate, perceperea pozițiilor diverse ce sunt deținute de anumiți candidați, ce se confruntă în perioada diverselor alegeri, în acest fel reușindu-se stimularea dezbaterilor democratice[25].

            Prin prisma aceasta, folosirea excesivă a mass-media poate fi considerată a fi un aspect deosebit de bun, deoarece, după cum remarcă și Roland Cayrol, televiziunea, ce este considerată ca fiind, în actuala societate, prima sursă de informații, reprezintă un mijloc de realizare a campaniilor de tip „inter-clasist, inter-generațional, universal”[26], aceasta permițând adresarea diverselor mesaje pentru categorii diferite de public, fie aceștia simpatizanți, adversari sau alegători încă indeciși. De asemenea, acest nou mod de comunicare politică are, în opinia unor sociologi (printre care îl amintim pe Dominique Wolton) capacitatea de a favoriza o verificare permanentă la nivelul legitimității diverșilor oameni politici, ca și dezvoltarea agorei[27].

            Prin intermediul diverselor dezbateri televizate, a anchetelor și chiar a sondajelor, aceste tehnici de comunicare moderne au rolul de a contribui în mod esențial la instaurarea așa numitei democrații directe[28], democrație ce poate fi considerată ca fiind echivalentă cu sufragiu instantaneu, și asta datorită faptului că alegătorul-telespectator sau cititorul de presă are capacitatea să-și formeze opinia politică privind diversele evenimente politice ale momentului doar apăsând pe butonul telecomenzii sau accesând online diversele publicații de impact la nivelul mediului politic.

            În noua sa manieră, comunicarea politică permite identificarea mult mai facilă a diverselor noi probleme contemporane, ca și dezbaterile în spațiul public, oamenii politici prezentând sub ochii tuturor telespectatorilor diversele soluții pe care ei le consideră ideale pentru a fi adoptate[29]. În acest fel, comunicarea politică reușește să evite o închidere a dezbaterilor politice în ea însăși, oferindu-le cetățenilor alegători posibilitatea de a-și manifesta atât opoziția, cât și dezaprobarea[30].

            Cu toate acestea, se sesizează pericolul imposibilității realizării unei distincții între perioadele dedicate campaniilor electorale și cele în afara acestora, și asta deoarece mass-media, prin specificul său actual, reușește să „sufoce” publicul cu informații noi și foarte diverse, publicând constant nu doar sondaje politice, ci și diversele cote de popularitate. În acest fel, așa numitele „perioade de supraîncălzire simbolică” par a fi de la o zi la alta mai numeroase[31].

            Importanța pe care o are la nivelul mediului politic mass-media se reflectă în mod deosebit și în cadrul domeniului dedicat explicării votului, știut fiind faptul că modificările de opinie se evidențiază în mod deosebit la nivelul alegătorilor indeciși.

Efectele mediatizării asupra spațiului public. În topul consecințelor majore pe care mediatizarea le are la nivelul spațiului public se poziționează contribuția deosebită pe care o are mass-media în cadrul procesului de elaborare a agendei politice[32].

            În mod incontestabil, mass-media deține rolul legitimării ordinii de zi, ea reușind constant să o facă mult mai vizibilă în ochii cetățenilor-alegători. Astfel, mass-media nu mai reprezintă numai „oglinda actualității”, ci chiar „actorul”  prezent întotdeauna la nivelul vieții politice moderne[33]. Este bine cunoscut faptul că în alcătuirea agendei politice o importanță deosebită este acordată „formatelor” diverselor emisiuni politice, ca și modurilor în care diverșii oameni politici înțeleg să intervină[34].

            Participarea oamenilor politici în cadrul jurnalelor TV, în dezbaterile electorale, în diversele conferințe de presă sau chiar și simpla acordare a interviurilor în mass-media, generează multiple efecte similare la nivelul publicului[35].

            Numeroasele exemple ce pot fi remarcate reprezintă dovada că de-a lungul timpului viața politică a evoluat în mod deosebit atât ca formă, cât ca și conținut, toate aceste modificări fiind realizate sub presiunea constantă a mass-media.

            În societatea contemporană, numeroasele analize ale cercetătorilor au în vedere evaluarea diverselor interacțiuni dintre principalii „actori” ai scenei politice, respectiv politicienii, jurnaliștii și realizatorii sondajelor politice[36].

            Relația dintre cei trei „actori” se dovedește a fi una de o complexitate deosebită, ea fiind dominată de mediatorii specializați (jurnaliști și specialiștii în sondaje), ce au reușit să îi detroneze pe oamenii politici (într-o oarecare măsură), ei devenind astfel unicii „judecători” în materia excelenței prestației publice.

            Prin prisma aceasta, atât politologii și specialiștii în sondaje (prin intermediul comentariilor ce vizează studiile de opinie), cât și jurnaliștii (prin intermediul evaluării șanselor diverșilor candidați politici) reușesc să modifice substanțial chiar conținutul întregii activități politice, aceasta fiind deplasată înspre domeniul dedicat publicității politice[37].

            Mulți sunt specialiștii care apreciază că această „dominație” a mediatorului nu ar fi una de tip sistematic, ea variind în funcție de diversele conjuncturi (naționale ori internaționale) ale momentului[38]. În acest fel, raportul de forțe dintre politicieni, jurnaliști și realizatorii de sondaje se transformă într-unul de tip instabil, mass-media fiind considerată ca dominantă prin prisma asigurării circulației informațiilor, dar și a discursurilor[39].

             Comunicarea politică actuală are capacitatea de a interveni pozitiv în cadrul unor dezbateri, în același raport cu influențele negative potențiale. În vederea menținerii virtuților aferente democrației, se impune ca actuala comunicare politică să nu mai fie privită drept scop în sine (politica neimplicând doar strategii de comunicare bune), ci mijlocul ce este pus în serviciul valorilor și al idealurilor ce se impun a fi apărate permanent.

 

[1]http://www.businessinsider.com/.

[2] http://www.businessinsider.com/the-biggest-difference-between-google-and-facebook-2015-4.

[3] Ibidem.

[4] Ţuţu Pişleag, George Antoniu Pişleag, George Onofrei, Psihologia comunicării mediatice, Editura Sitech, Craiova, 2012, p. 78-82.

[5]http://www.nytimes.com/2016/06/30/technology/facebook-to-change-news-feed-to-focus-on-friends-and-family.html?_r=0.

[6] https://www.postplanner.com/the-facebook-algorithm-changes-again/.

[7]News Feed is the constantly updating list of stories in the middle of your home page. News Feed includes status updates, photos, videos, links, app activity and likes from people, Pages and groups that you follow on Facebook. The order of stories in your News Feed is influenced by who posted the story, the number of comments and likes it received, and what kind of story it is (ex: photo, video, status update). This helps you to see the most interesting stories from the friends you interact with the most.

[8]http://en.wikipedia.org/wiki/Wiki. The term comes from the word „wikiwiki,” which means „fast” in the Hawaiian language.

[9] Gerhard Vowe, Philipp Henn, Political Communication in the Online World: Theoretical Approaches and Research Designs, Routledge, 2015, p. 121-127.

 

[10] Gerhard Vowe, Philipp Henn, Political Communication in the Online World: Theoretical Approaches and Research Designs, Routledge, 2015, p. 121-125.

[11] Ibidem, p. 132-133.

[12] Hakim Khalid Mehraj,Akhtar Neyaz Bhat , Hakeem Rameez Mehraj, Impacts OF Media on Society: A Sociological Perspective, International Journal of Humanities and Social Science Invention, 2014, http://www.ijhssi.org/papers/v3(6)/Version-4/L0364056064.pdf.

[13] https://www.kitchener.ca/en/insidecityhall/resources/online_communications_strategy.pdf.

[14] https://www.kitchener.ca/en/insidecityhall/resources/online_communications_strategy.pdf.

[15] http://www.cyberalert.com/downloads/media_monitoring_whitepaper.pdf.

[16] https://www.kitchener.ca/en/insidecityhall/resources/online_communications_strategy.pdf.

[17] Remy Rieffel, Sociologia mass-media, Editura Polirom, Iași, 2008, p.42-43.

[18] Ibidem, p. 45-47.

[19] John Brian O’Day, Political Campaign Planning Manual, a step by step guide to winning elections, http://iknowpolitics.org/sites/default/files/political20campaign20planning20manual.pdf.

[20] Remy Rieffel, Sociologia mass-media, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 48-49.

[21] Ibidem, pp.61-62.

[22] Remy Rieffel, Sociologia mass-media, Editura Polirom, Iași, 2008, p.65-66.

[23] J. Brian O’Day, Political Campaign Planning Manual, a step by step guide to winning elections, http://iknowpolitics.org/sites/default/files/political20campaign20planning20manual.pdf.

[24] Remy Rieffel, Sociologia mass-media, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 73-74.

[25] John Brian O’Day, Political Campaign Planning Manual, a step by step guide to winning elections, disponibil la http://iknowpolitics.org/sites/default/files/political20campaign20planning20manual.pdf.

[26] Ibidem.

[27] Ibidem.

[28] Ibidem.

[29] Gerhard Vowe, Philipp Henn, Political Communication in the Online World: Theoretical Approaches and Research Designs, Routledge, 2015, https://www.kitchener.ca/en/insidecityhall/resources/online_communications_strategy.pdf.

[30] Remy Rieffel, Sociologia mass-media, Editura Polirom, Iași, 2008, p.78-79.

[31] Ibidem p. 80-81.

[32] J. Brian O’Day, Political Campaign Planning Manual, a step by step guide to winning elections, http://iknowpolitics.org/sites/default/files/political20campaign20planning20manual.pdf.

[33] Remy Rieffel, Sociologia mass-media, Editura Polirom, Iași, 2008, p.78-79.

[34] Ibidem.

[35] Ibidem p.85.

[36] Marius Ghilezan, Cum să reuşeşti în viaţa politică. Manual de campanie electorală, Editura Active Vision, Bucureşti, 2000, p.98-99.

[37] Ibidem.

[38] Remy Rieffel, Sociologia mass-media, Editura Polirom, Iași, 2008, p.85-87.

[39] Remy Rieffel, Sociologia mass-media, Editura Polirom, Iași, 2008, p.88.

Teodora MARIN

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.