O poveste de viață!
25 mai 1986 – apare pe lume Mihai Căldăraru.
Amintirile lui din copilărie sunt legate exclusiv de casa de copii, orfelinat, cum vreţi să-i spuneţi, în cazul de faţă şcoala specială nr 6 din Capitală. Mihai Căldăraru este un om credincios.
„Doamne ajută”, este formula lui de salut şi Dumnezeu un personaj permanent al discuţiilor pe care le poartă. Ortografiază suprinzător de bine, comparabil cu scrisul unor demnitari, aleşi sau puşi în funcţie.
Tânărul care schimbă lumea prin BINE!
Să învățăm să apreciem. Apoi, să ne uitam în jur și să observăm că poate avem mai multe decat si-ar putea altii macar sa viseze.
”Alții”, copiii orfani, mame si tati uitati de pruncii lor in case darapanate, familii pentru care banii sunt prea putini pentru bomboanele.
De fapt, sunt prea putini ca micutii lor sa aiba un brad, unul adevarat, nu desenat cu batul pe pamantul din odaia in care traiesc 10-12 suflete.
Pentru acesti ”alții” isi dedica viata Mihai Căldararu, un tânăr jurnalist care dăruiește. Zâmbete, speranță și pâine. Dăruiește și jucării, si chicoteli si vise implinite, acolo unde, la prima vedere, am spune ca Dumnezeu nu mai e, insa, ascultandu-l pe Mihai intelegem ca Dumnezeu lucreaza prin oameni si e prezent in fiecare dintre noi, cei care alegem sa facem o fapta buna.
Chinurile prin care a trecut la orfelinat, bataile si abuzurile sexuale l-au incurajat pe tanarul Mihai sa-si indeplineasca visul: de a ajuta copiii care au trecut prin aceleasi suferinte asemenea lui. La prima vedere, pare a fi povestea obisnuita a unui copil ce a crescut prin centre de plasament. Si asa si este, in fond.
La vârsta de trei luni, Mihai a ajuns intr-un orfelinat, unde, mai tarziu, i se aplicau batai „sora cu moartea”.
Cu siguranta, acesta este un caz dintre alte sute de cazuri petrecute in Romania. Insa ceea ce impresioneaza cel mai mult este faptul ca Mihai Caldararu si-a depasit atit conditia de orfan, cit si conditia de sarac, tinind cu tot dinadinsul sa reuseasca in viata. Este bolnav, iar crizele dese de epilepsie din lipsa medicamentelor pe care nu si le permite il dau inapoi cu multi pasi atunci cand doreste un loc de munca.
Lipsit de dragostea materna si inconjurat de straini, Mihaita lupta zilnic cu propriul destin. Stie ca, din pricina bolii de care sufera, angajatorii evita sa-i ofere un loc de munca. Mihai nu a stat niciodata din momentul in care a fost nevoit sa paraseasca centrul de plasament, la varsta de 18 ani.
Împlinesc vârsta de 35 ani. Din păcate, pot sa va spun mult prea bine ce înseamnă să crești prin orfelinate, pe stradă, sau sa ai un start dificil, dupa vârsta de 18 ani, când ieși din sistem. Dar cum știți și voi, fiecare creștem și ne propunem niște obiective, bine organizate, în viața sa. Asta am făcut și eu!
Vreau să vă spun că alături de oamenii pe care i-am cunoscut treptat în viața mea, i-am întâlnit și mi-au intrat la suflet și pe cei de la Asociația Europeană a Drepturilor Omului și Protecției Sociale au fost și sunt oamenii cu care mă sfătuiesc, le-am cerut sprijinul pentru lucrurile care mi-se păreau” complicate/ dificile”, sau pentru oamenii care i-am avut în echipa și ei au fost sprijiniți pregătiți, cum să-și facă treaba mai bine, prin echipa Direcției Generale de Asistență Socială și Persoane cu Dizabilități AEDOPS ROMÂNIA.
Știți, ca fiecare pas pe care-l parcurg este să-i ajut pe alți copii, bătrâni și Persoane cu Dizabilități să aibă o viață mai frumoasă. Acum, urmează să fie ziua mea de naștere și strâng dulciuri, alimente și produse igienico sanitare, pentru copiii, bătrâni și persoane cu Dizabilități este bine primită!
Vrei o schimbare? Vrei ca noi tinerii ce vin din urmă noastră, de fapt care sunt viitorul nostru, sa fie mai responsabili, mai stabili, vrei sa diminua probleme din comunitatea noastră?
Atunci, vă invit să vă implicați și voi! Donează! Vă mulțumesc anticipat! Am încredere in sprijinul vostru.