O zi mare pentru justiţie

Copleşiţi de valul de corupţie, dezvăluit zilnic de presă şi  binecunoscut de fiecare, mulţi dintre noi şi-au pierdut încrederea că se va mai putea face ceva pentru soluţionarea relaţiilor economice şi sociale din această ţară, pentru însănătoşirea moravurilor unei clase politice baricadate în spatele paravanului numit tranziţie.

Comisiile anticorupţie şi prozele lor inutile, înaintate sub formă de rapoarte către „organe”, prestaţiile de circ ale unor justiţiari mai corupţi decât cei pe care-i acuzau, instituirea fraudei de masă legalizate, gen Caritas, i-au făcut pe beneficiarii unui asemenea climat să creadă, că-i vremea lor.

Că pot fura de acum pe faţă, fără să-l mai întrebe nimeni vreodată.

Că pot căsăpi patrimoniul public fără să li se ceară un act justificativ, că pot lua mită de milioane, ca şi cum ar fi un lucru de la sine înţeles, că se pot afişa cu automobile de zeci de milioane, deşi salariul lor nu le-ar permite nici pe departe un asemenea huzur, că -şi pot ridica vile ca din pământ şi pot ocupa apartamente cu acte false, cu aerul cel mai firesc.

Că pot trafica, escroca, jefui ca într-o ţară a nimănui. Fărădelegea a devenit agresivă, sfidătoare. Autorii au tupeul să creadă că pericolul social îl reprezintă cei care îi stânjenesc în activitatea lor, chipurile, binefăcătoare schimbărilor, reformei chiar.

Şi iată că într-o asemenea colcăială, într-o asemenea expansiune a verminei şi putregaiului moral, în faţa agresivităţii cărora mai toţi ne-am gândit la resemnare, intervine acest bisturiu de care aproape uitasem – justiţia, procuratura.

Şi incizează fără avertisment în chiar buba neagră a corupţiei dintotdeauna: mafia bancară. Arestarea unui vicepreşedinte de bancă, de o asemenea anvergură, este oriunde un eveniment care zguduie nu doar lumea finanţelor. Cad cursuri, cad cotaţii la bursă, cad acţiuni şi, câteodată, cad capete politice.

La noi, B.R.C.E.-ul este cotată drept banca comercială fanion, cea mai apreciată de către bancherii din afară, cu tranzacţii garantate în foarte multe situaţii de către guvern. Dar tot acolo, suspiciunile au început să alimenteze, mai cu seamă de când fostul preşedinte, schimbat într-o manieră cam stranie, a început să acuze că s-au făcut presiuni guvernamentale ca banca să crediteze marile importuri de grâu şi petrol.

Rămâne curiozitatea că tocmai acum şi-au adus aminte de aceste importuri, care au înrobit ţara timp de 3-4 ani prin miliardele de dolari acumulate ca datorie externă, dar, deocamdată, să ne oprim asupra semnalărilor că tocmai aici s-au scurs comisioane de milioane de dolari, tocmai de aici s-au făcut averi fabuloase peste noapte, tocmai de aici s-au prelins bani negri în finanţări electorale.

S-a creat în felul acesta o reţea mafiotă financiar-bancară cu puternică susţinere politică, cu piloni în structurile guvernamentale şi ministeriale, care au zăgăzuit orice tentativă de a se urma unor asemenea afaceri veroase, de a se face lumină, asupra lor, aşa cum doar presa a mai rămas să ceară, fără prea mare ecou dinspre partea puterii.

Din contră, până azi au avut câştig de cauză magnaţii grâului şi păcurii importate, pe care-i denunţă astăzi cel ce le-a semnat la vreme acreditivele, în timp ce populaţia are acum a plăti o imensă datorie publică, la care guvernul domnului Văcăroiu s-a gândit să adiţioneze şi pierderile de sute de miliarde de lei datorate unor asemenea tunuri.

Descâlcirea acestor palpitante încrengături va lua mult tip şi fiecare mutare va fi, probabil, însoţită de căderea altor pioni, până la piesele de bază. Parchetul General pare să nu se afle doar în faţa unei lovituri întâmplătoare şi nici a unei tresăriri de orgoliu, oricum benefică şi cam de mult aşteptată. Căci, poate, nu există cineva să se simtă mai vexat în faţa impertinenţei şi aroganţei infractorului protejat de un sistem corupt decât omul legii profsionist şi cinstit.

Ziua deconturilor unor înalte feţe de la Banca Română de Comerţ Exterior, venită după altele care au prefigurat o asemenea radicalizare a acţiunilor Parchetului – cazul „Petromin” detaşându-se, până acum – este o zi mare pentru justiţie. Şi mai cu seamă pentru speranţa omului de rând că mai există undeva un reazem pentru dreptate şi adevăr.

(16-17 aprilie 1994)

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.