Odă Versului (Ode for poetry) by Remus CERNAT (33)
EXCLUSIVITATE
“Poezia nu este numai artă, poezia este însăși viața, este însuși sufletul vieții, fără poezie omul nu s-ar mai distinge de neant. Poezia este singura avuție de care omul nu a fost jefuit încă!”
(Nichita Stănescu)
Ce searbădă ar fi viața fără vers! Să ne imaginăm o zi din viața noastră fără poezie, fără epitete, comparații, hiperbole, alegorii și restul figurilor de stil:
Sună nenorocitul ăla de ceas, întotdeauna prea dimineață, îmi curmă nemilos puțina odihnă după o noapte de beție și singurul moment intim plăcut din viața mea patetică – visul- în care strâng în brațe un înger de fată, tânără, frumoasă, suplă și disponibilă… și deodată sună ceasul ca un ciocan în cap, care mă trimite la serviciu; merg la baie să arunc șobolanul ăla mort din gură, un singur lucru pute mai rău, closetul, c-am uitat să trag apa azi noapte, îmbrăcat, pachet, ambuteiaj, parchez mașina, iau metroul, sardine, ajung, probleme cu cardul de acces, nu a fost actualizat, întârzii, avertismente, același șef cretin, aceeași muncă plictisitoare, aceiași colegi enervanți, lipsiți de umor, educație, cultură, aceleași elefănțele îmi zâmbesc amabil și pline de speranțe că parcă nu-mi ajunge balena de-acasă, se termină calvarul, toată lumea pleacă, eu mai rămân să termin munca șefului care decolează mâine spre Roma în concediu, nu comentez, am întârziat,…nu-mi ia mult, în 3 ore plec, grevă la metrou, ajung cu greu pe jos la mașină, pană la roțile din față, parcasem în fața unui garaj… ajung acasă, cad lat pe canapea, nevastă-mea mă ceartă ca de obicei, că nu mă descalț la intrare, că adorm îmbrăcat, bla-bla, nu mai aud nimic, dacă aveam bani de un glonte mă predam de bună voie în China, da’ n-am, că mi-i ia pe toți cașalotul ca să umple frigiderul cu mâncare, mănâncă tot asta, am avut doi copii, i-a mâncat și pe ăia, sau cred că i-am trimis la bunici ca să-i salvez, mi-e frică s-adorm lângă fiară, cine știe ce mi se poate întâmpla într-un acces de furie … sper să m-anestezieze înainte !
Și o zi din viața noastră ca o poezie :
O boare pe marginea feții/Cum este roua dimineții/O definiție-a fineții/ Mmm, s-adune cineva castraveții/ Să ne bucurăm și noi ca băieții/Ooh, e Grivei cu-ale lui secreții /Iubirea lui își pune iar peceții / Soarele a răsărit / vesel din pat am sărit / m-am spălat, m-am bărbierit / În costum m-am azvârlit / Spre chicinet-am pornit / Nevastă-mea a-nflorit / Douăjde grame-a slăbit / Îmi dă sandwich-ul dorit / Și sărutul mult râvnit / …Francez, adânc, favorit / Gata sunt de plugărit / Spre serviciu m-am zorit ! / Afară ploua! Plouă cu spume /Ilie are chef de glume / Se blochează circulația/ Se-ntețește copulația / Se-nmulțește populația /Dar eu iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile / Ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei / …Poate Ana, de fapt eu iubesc doar spumele și nu de la ploaie / Apucam-ai tu … vioaie / De umeri către tramvaie/ Nebunie, veselie / Vatmanu’ are chelie / Și c-o moacă durdulie / E pus pe paranghelie / Cântă ca o ciocârlie / Tramvaiu e în depou / Eu, în sfârșit, la birou / Și la timp ca un erou !/ Liniște de Bolerou / Secretara-nghite-un ou / O banană și-un rulou / Micul dejun de barou / Se încep instanțele / Se expun tendințele/ Se-ascut conștiințele / Se plătesc restanțele /Se-mplântă speranțele/ Se culeg semințele / Încă o zi ploioasă de vară / În care m-așteaptă – o mașină la scară / De veghe-n lanul de secară / Un ștab își făcea șefii de ocară / Pentru conflictul ce-l provocară/ Și-un greu colet îmi dedicară ! Uneori viața nu-i amară! C-ar fi banal când timpul zboară / Să fie tot timpul ușoară!
Și ce legătură are asta cu Don Quijote și cele 3 cucoane? Are toate legăturile! Legături de sânge, legături sentimentale, legături primejdioase, legături marinărești durabile, pentru o viață! Ce simbol mai nimerit al luptei pentru Bine, Frumos, Adevăr și Poezie decât Don Quijote ?! … Poate doar Eminescu, dar pentru domnia sa am o treabă mult mai grea!…
Așadar versul seduce, în orice împrejurare indiferent de rasă, vârstă, poziție socială sau sexuală, versul înnobilează (“Ioaneee, scoală măă și te du la muncă!” față de “Alteța voastră regală s-a trezit? / Un mic dejun la pat ar fi nimerit?”) versul îndulcește (“Bagă-n tine ca scroafa, și de Crăciun te vând !” față de “Frumoasă rubensiană / Cea mai dulce curtezană / Născută pentru banană!”) versul înmiresmează și născocește (“mă duc să iau niște bere, vrei ceva? O ceară de mustață, o înghețată mică la roabă? Hai sictir, bețiv impotent!” față de “Splendoarea mea în iarbă /în afară de esența de rubarbă / tampoane care să m-absoarbă/, zarzavat pentru ciorbă /și-o coroniță din flori de nalbă/ Cu ce să mai vin în tolbă? – Iubitule ia-mi niște dilatatoare, că m-ai rupt aseară, pfuu ești atât de mare, abia aștept să sufăr iar). Nu te amăgi, iese pe-acolo un copil cât capul tău, Cât de mare crezi c-ai fost!? Este ea fată fină și îți face un compliment! Deci, să iubim versul căci lui îi datorăm existența!
(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)
Remus CERNAT – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!
Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art.
De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!
De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!
Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!
Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.
… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?
Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI! Amin!
