„Oscar” pentru divorţ şi fostul manechin al anilor ’70, din nou pe scena jongleriilor
Descoperit şi promovat de creatoarea de modă Zina Dumitrescu pe vremea cînd era elev la Liceul „Sfântul Sava” din Bucureşti, fostul manechin al anilor ’70 pentru revista „Modern” (cea mai în vogă revistă de modă socialistă), marele pasionat de maşini şi femei se reîntoarce pe scena jonglerilor politice. Un exemplu paradoxal în sensul de „moralitate” demagogică este, aşadar, „revelaţia” Călin Constantin Anton Tăriceanu şi Partidul Reformator Liberal! Mai exact, o nouă gaşcă-căpuşă, aceiaşi inadaptaţi, frustraţi, complexaţi sau un fel de alternativă de mătase cu buzunare fantasy. După europarlamentare, precis se va împiedica şi va cădea pe scenă, la fel ca Antonescu, deşi, acum, Tăriceanu vrea să convingă că deţine marea soluţie a rupturii. Pentru U.S.L., un soi de fast-food în timpul Renaşterii, cu trimitere spre naivii care pretind că savurează politica „grea”, de top. Ocupaţie pe care Petre Ţuţea o numea „aflarea în treabă la români”. Dacă s-ar premia malversaţiunile politice, responsabile de haosul din Ţară şi de sărăcirea sistematică a populaţiei, politicienii noştri ar lua periodic cîte un „Oscar”. Cu toate că de-a lungul mandatului au făcut afaceri împreună, „căsătoria”, de longevitatea căreia am fost sceptică de la oficiere, s-a rupt. Inevitabilul divorţ s-a produs. Alianţa încheiată pe principiul conjuncturii de forţă majoră, în care baţi palma cu duşmanul ca să-l poţi controla şi distruge mai uşor, merită un Oscar pentru divorţ. Imediat după separare, liderii celor două „aripioare”, care, de-a lungul mandatului, au călcat în picioare lege, protocol, bun simţ, Constituţie, demnitate, morală, au declarat presei la separare că, de acum înainte, nu mai pot trăi de grija poporului şi a economiei, promiţînd, a nu ştiu cîta oară, reviriment naţional.
Ne poate răspunde domnul Johannis sau n-are curaj să dea peste mîna ajutătoare!
Să fie vorba de un reviriment pe baza tonelor de mezeluri expirate, importate din Germania? Culmea obrăzniciei, după ce au fost deconspirate hoiturile trîntite în lăzile noastre de gunoi, pentru a fi spălate, îmbujorate puţin cu boia de ardei, reambalate şi comercializate drept mărfuri de „calitate germană”, firma de avocatură angajată de patronii nemţi pretinde în scris, de la noi, scuze publice. Cînd îşi strică singuri imaginea nemţii devin agresivi. În loc să închidă firma neamţului vînzător de gunoaie, au tupeu şi ameninţă! Doar au gulere albe.
Cică „micii” noştri nu corespund normelor europene, pentru că trebuie să-şi menţină în continuare la noi piaţa de desfacere a resturilor alterate, umflate cu amidon şi apă, cu e-uri şi conservanţi la modă. Ca o primă concluzie, firme nemteşti în cîrdăşie cu firme din România vînd în supermarcheturi mezeluri stricate. Dacă situaţia ar fi fost invers, ne pricopseam cu un embargo frumuşel, aşa cum s-a întîmplat cu porcii. Ce pedeapsă merită patronii nemţi pentru comerţ intenţionat cu produse care pun în pericol sănătatea oamenilor? Dar ai noştri? Ne poate răspunde domnul Johannis? Poate domnia sa îi va acţiona în justiţie la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în numele poporului român. Sau n-are curaj să dea peste mîna ajutătoare! Să ne amintim ce tărăboi au făcut englezii cu carnea de cal şi să mulţumim Guvernului de la Bucureşti şi cancelarului german pentru sprijinul constant în menţinerea statului de drept în Ţară. Cadrul legal fiind asigurat şi impus, putem consuma liniştiţi resturile de la masa occidentalilor.
Instituţiile statului, staţiuni de tratament financiar şi de odihnă pentru neamurile aparatului politic
Revenind la divorţul politic al anului, surprinzător este momentul în care acesta a survenit. Tocmai cînd dăduse oala în focul Noii Nomenclaturi Familiale de Supraveghere Financiară din România (A.S.F.) – o luxoasă şi profitabilă staţiune balneoclimaterică de tratament financiar şi de odihnă pentru soţi, naşi, neveste, iubite şi copii de politicieni, trîntori de clasă, cu salarii inimaginabile pentru un muritor de rînd. Tupeu şi sfidare naţională! Românii îşi duc viaţa de la o zi la alta! Nici cancelarul Germaniei sau preşedintele Deutschebank n-au venituri lunare de zeci de mii de euro! Plantele acestea agăţătoare au cîştigat într-un an cît ar cîştiga un român în trei decenii de muncă cinstită. Chiţoiu, fostul ministru al finanţelor şi-a plantat la A.S.F. pe naşul Ruşanu (în vremea preşedintelui Ceauşescu, valutist pe litoral), demis şi cercetat penal, şi pe soţia sa, Laura Elena Chiţoiu. În locul lui Ruşanu a fost numit alt naiv, păcălit de şarlatanul Sima. Ce credibilitate mai are Dăianu, dacă n-a fost capabil să aibă grijă de propriile finanţe? Din păcate, România a încăput pe mîinile valutiştilor, bişniţarilor, şmenarilor şi clanurilor mafiote. Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, cel care s-a declarat public coleg cu Mihai Viteazul (furîndu-i lui Vanghelie, „care este”, „Oscarul” pentru gafe,) şi-a plantat la A.S.F. fosta soţie, Grigoreta Cristina Zgonea şi actuala concubină, Carmen Gheorghe. Cristian Socol, consilierului premierului Ponta, pe soţia sa, Aura Gabriela Socol. George Scutaru, liderul grupului parlamentar al P.N.L. de la Camera Deputaţilor şi-a adus şi el soţia, Iuliana Luiza Scutaru. Olguţa Vasilescu, primăriţa Craiovei, pe soţul ei, Razvan Wlassopol. Deputatul P.N.L. Dan Motreanu, pe soţia sa, Daniela Motreanu. Ministrului Muncii, Mariana Câmpeanu a găsit şi ea tot aici un loc călduţ pentru fiul ei, Remus Cătălin Câmpeanu. Vicepremierul Gabriel Oprea (U.N.P.R.) a plantat-o pe fiica sa, Ana Maria Tudor. În toate instituţiile statului, invadate de astfel de plante agăţătoare, de caracatiţe care se servesc precum pohtesc din visteria naţională, în timp ce noi sîntem ţinuţi în curţi cu garduri păzite, controlaţi tot timpul la buzunare, sărăciţi cu echitate şi înrobiţi egalitar, sînt necesare controale drastice privind achiziţiile, deturnările de fonduri, gradul de calificare al angajaţilor şi gradele de rudenie dintre ei şi politicienii de pe metereze.
Maria Diana POPESCU