Pacea durabilă între Azerbaidjan și Armenia a devenit ostaticul politicii Armeniei de tensiune și revanșism deliberat

Timp de mai bine de treizeci de ani, Armenia a ocupat aproximativ 20% din teritoriul suveran al Azerbaidjanului, recunoscut la nivel internațional, din cauza căruia aproape un milion de azerbaidjeni au fost forțați să-și părăsească casele, devenind persoane strămutate intern.

După războiul patriotic de 44 de zile din 2020, Azerbaidjanul a reușit să-și restabilească integritatea teritorială. A apărut o oportunitate istorică pentru triumful justiției, pentru reîntoarcerea unui mare număr de strămutați intern pe pământurile natale, pentru începerea unor lucrări de construcție și restaurare de amploare, pentru închiderea paginii istorice militare şi pentru normalizarea relaţiilor dintre cele două ţări.

Bazat pe o strategie geopolitică pe termen lung, Azerbaidjanul nu şi-a permis sentimente mărunte și, în ciuda distrugerii mari cauzate de ocupație, a înaintat Armeniei o propunere de pace în 5 puncte, bazată pe principiile dreptului internațional.

Această propunere include recunoașterea reciprocă a suveranității, a integrității teritoriale, inviolabilitatea frontierelor internaționale și a independenței politice, confirmarea reciprocă a absenței pretențiilor teritoriale unul împotriva celuilalt și asumarea angajamentului legal că nicio astfel de revendicare nu va fi ridicată în viitor, de amenințare a securității reciproce în relațiile interstatale, abținerea de la amenințări și folosirea forței împotriva independenței politice și a integrității teritoriale, precum și a altor situații neconforme cu scopurile Cartei ONU, delimitarea și demarcarea frontierei de stat, stabilirea relațiilor diplomatice, deschiderea căilor de transport și comunicații, stabilirea altor căi de comunicații relevante și stabilirea cooperării în alte domenii de interes reciproc.

Astăzi, eforturile de a stabili o pace durabilă între Azerbaidjan și Armenia au devenit ostatici ai politicii de tensiune și revanșism deliberat a Armeniei și se confruntă cu provocări serioase.

Apelul Armeniei la Consiliul de Securitate ONU cu privire la acuzații nefondate de „înrăutățire a situației umanitare” și „blocadă continuă” în regiunea Karabakh din Azerbaidjan vine din nou într-un moment în care Armenia însăși obstrucționează în mod deliberat și intenționat toate eforturile depuse prin intermediul partenerilor internaționali pentru a găsi o soluție echilibrată, legală și rezonabilă.

După cum este binecunoscut, abuzul pe scară largă de către Armenia atât a transportului de arme și mine, cât și de minerale exploatate în regiune, precum și a rotației contingentului militar al rămășițelor forțelor armate armene prin drumul Lacin peste ultimii trei ani, a necesitat acțiunea legitimă și legală a Azerbaidjanului să stabilească un punct de control la frontieră pentru a asigura securitatea și ordinea la graniță.

Azerbaidjanul s-a oferit, de asemenea, să aprovizioneze regiunea cu alimente și medicamente, prin drumul adițional Agdam-Hankendi, care are o capacitate zilnică mult mai mare, de peste 17.000 de vehicule. Atât Uniunea Europeană, cât și Comitetul Internațional al Crucii Roșii au aprobat folosirea acestei rute.

Armenia nu s-a împacat cu realitatea de a fi lipsită de mijloacele de a furniza și de a susține forțele sale armate neretrase complet de pe teritoriul Azerbaidjanului și de a extrage ilegal resursele naturale ale Azerbaidjanului. Prin urmare, Armenia a demarat o campanie de propagandă la nivel mondial, a impus serii de obstacole militare și de altă natură pentru a împiedica funcționarea normală a punctului de control de frontieră, precum și pentru utilizarea altor rute, precum drumul Agdam-Hankendi pentru livrarea mărfurilor către regiunea Karabah din Azerbaidjan.

În timp ce Armenia a încercat să prezinte aceste eforturi ca pe o „blocadă” și a solicitat Curții Internaționale de Justiție (CIJ) să emită un ordin de îndepărtare a punctului de control, CIJ în ordinul său din 6 iulie 2023 a respins în unanimitate această solicitare.

Recent, după o serie de consultări intense și eforturi diplomatice, s-a ajuns în sfârșit la un acord privind livrarea de provizii umanitare în regiunea Karabah pe diverse rute, precum și organizarea unei întâlniri a reprezentantului special al Azerbaidjanului cu reprezentanții armenilor locali.

Cu toate acestea, Armenia afirmă că armenii din Karabakh se confruntă cu purificarea etnică din partea Azerbaidjanului. Pentru a susține această afirmație falsă, conducerea Armeniei l-a angajat pe fostul procuror controversat al Curții Penale Internaționale, Luis Moreno Ocampo, să scrie un raport nechibzuit care susține că Karabah este sub „blocadă”, locuitorii săi mor de foame și susțin că „se comite un genocid”.

În timpul agresiunii pe termen lung a Armeniei, publicul azerbaidjan este, din păcate, învățat cu astfel de dezinformări în masă, însă pentru comunitatea internațională și în special pentru mass-media este important să înțeleagă că utilizarea unor astfel de termeni emotivi și șocanți are scopul de a ascunde ceea ce se întâmplă cu adevărat:

În primul rând, blocurile de beton și toate celelalte bariere fizice puse de partea armeană pentru a împiedica utilizarea drumului Agdam-Hankendi ar fi trebuit să fie îndepărtate pentru a permite livrarea mărfurilor umanitare de către Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) pentru a îndeplini nevoile localnicilor. Aceasta ar fi trebuit să fie urmată de intensificarea utilizării drumului Lacin de către CICR în 24 de ore. Toate părțile implicate, inclusiv contingentul rus de menținere a păcii și CICR, au fost pregătite să pună acest acord în practică.

În al doilea rând, s-a convenit să aibă loc la Yevlah o întâlnire între reprezentantul special al Azerbaidjanului și reprezentanții armenilor locali din Karabakh.

Din păcate, la 5 august 2023, Armenia, prin regimul său separatist  marionetă instalat ilegal, s-a eschivat în ultima clipă de la ambele acorduri, introducând precondiții și diverse pretexte motivate politic și ilegitime.

Cu alte cuvinte, ceea ce Armenia caută cu cinism de la comunitatea internațională în general și de la Consiliul de Securitate al ONU în special, a fost într-adevăr la îndemână în urmă cu câteva zile ca urmare a sprijinului activ al partenerilor, inclusiv al membrilor Consiliului de Securitate. Acest lucru nu s-a concretizat doar din cauza respingerii acestora de către Armenia însăși.

Dacă Armenia și structura sa ilegală subordonată ar fi onorat acordul, situația ar fi fost rezolvată la începutul lunii august, oferind un cadru rezonabil pentru livrarea de mărfuri umanitare locuitorilor din regiunea Karabah și facilitarea rutelor pentru trecerea persoanelor, mărfurilor și vehiculelor. Însă Armenia obstrucționează în mod deliberat eforturile diplomatice.

În plus, în ultimele săptămâni, forțele armate armene s-au desfășurat ilegal pe teritoriul Azerbaidjanului printr-o încălcare flagrantă a dreptului internațional, precum și prin încălcarea angajamentului Armeniei în temeiul paragrafului 4 din Declarația trilaterală a liderilor Azerbaidjanului, Federației Ruse și Armeniei din 10 noiembrie 2020 prin intensificarea lucrărilor de inginerie militară și alte întăriri militare.

Utilizarea echipamentelor radio-electronice de război desfășurate ilegal pe teritoriul suveran al Azerbaidjanului reprezintă o preocupare deosebită. Nu numai aeronavele civile ale companiilor aeriene azerbaidjene, ci și cele ale altor țări au fost ținta interferențelor radio-electronice în ultimele săptămâni, prezentând un risc serios pentru siguranța lor.

Cele menționate mai sus seamănă pe deplin cu tiparul utilizat de Armenia de-a lungul a aproape 30 de ani până în septembrie 2020, de a simula discuțiile, de a scăpa de angajamentele asumate anterior în ultimul moment și de a comite provocări politice, militare și de altă natură în fiecare etapă a negocierilor, pentru a se sustrage de la luarea unor decizii concrete.

Mai mult, astfel de acțiuni ale Armeniei mărturisesc faptul că Armenia nu și-a încetat pretențiile teritoriale împotriva Azerbaidjanului și recunoașterea ei verbală a integrității teritoriale a Azerbaidjanului contrazice faptele ei din realitate.

Azerbaidjanul speră ca Armenia să înțeleagă în sfârșit că modalitatea de rezolvare a problemelor este interacțiunea constructivă, precum și implementarea onestă a normelor și obligațiilor legale internaționale luate în acest cadru. După cum au subliniat mulți membri ai Consiliului de Securitate al ONU, baza păcii și stabilității în regiune este recunoașterea suveranității și integrității teritoriale, atât în ​​cuvinte, cât și în fapte.

După războiul din 2020, Azerbaidjanul a oferit Armeniei o pace bazată pe respectul egal și reciproc pentru interesele legitime ale ambelor părți prin recunoașterea reciprocă și respectarea reciprocă a suveranității, integrității teritoriale și inviolabilității granițelor. Pe o altă cale, Azerbaidjanul urmărește politica de reintegrare a locuitorilor etnici armeni din regiunea Karabah ca cetățeni egali, garantând toate drepturile și libertățile prevăzute în Constituția Azerbaidjanului și în toate mecanismele internaționale relevante pentru drepturile omului la care Azerbaidjanul este semnatar. În același timp, aderarea Azerbaidjanului la aceste două căi nu aduce atingere dreptului său de a-și apăra suveranitatea și integritatea teritorială prin toate mijloacele legitime garantate în Carta ONU și în alte instrumente de drept internațional universal.

Azerbaidjanul se angajează să interacționeze constructiv cu toate părțile care sunt sincer interesate de promovarea agendei de normalizare și, astfel, sunt gata să contribuie la realizarea păcii și stabilității mult așteptate în regiune, precum și să reușească în această direcție.

În acest moment critic, conștientizarea serioasă a riscurilor existente și răspunsul adecvat din partea comunității internaționale la provocările neplăcute ale Armeniei sunt mai necesare ca niciodată pentru a depăși dificultățile cu care se confruntă procesul de normalizare interstatală Armenia-Azerbaidjan și reintegrarea locuitorilor etnici armeni locali în cadrul legal și socio-economic al Azerbaidjanului. În acest context  recunoașterea de către unele state membre a intereselor legitime de securitate ale Azerbaidjanului este un pas promițător către îndepărtarea anumitor riscuri din regiune.

Azerbaidjanul a făcut primii și cei mai importanți pași pentru a trasa drumul către pace. În acest moment, este important să ne asigurăm că oportunitatea istorică pentru pace durabilă nu este ratată.

Dr. Huseyn N. Najafov,

Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar

al Republicii Azerbaidjan în România

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.