Președintele Iohannis cere Parlamentului reexaminarea Legii ANI și a Legii Referendumului
Preşedintele Klaus Iohannis solicită Parlamentului reexaminarea unui act normativ care aduce modificări, printre altele, regimului juridic al conflictului de interese aplicabil parlamentarilor în perioada 2007-2013.
Legea aduce modificări Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, dar şi altor acte normative.
„Pe de o parte, interesul public general nu justifică o asemenea reglementare, fiind afectate standardele de integritate, iar pe de altă parte, este pusă în discuţie respectarea angajamentelor asumate de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene”, se arată în cererea de reexaminare transmisă preşedintelui Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea.
Iohannis precizează că Instanţa constituţională nu are competenţa să judece această intervenţie legislativă, întrucât ţine de oportunitatea măsurii, aflată în aprecierea exclusivă a Parlamentului, însă arată că Legislativul, atunci când adoptă acte normative, ar trebui să pornească de la o evaluare preliminară reală, obiectivă şi completă, iar alegerea măsurii să corespundă unui interes general al societăţii.
El aminteşte că, potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, interdicţia poate consta în decăderea din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului ori, dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, interdicţia poate consta în aceea că persoana nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.
Totodată, potrivit aceluiaşi text, în cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese.
„În ceea ce priveşte această interdicţie, Curtea Constituţională a afirmat în repetate rânduri că o astfel de sancţiune se integrează scopului legii – asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale – şi nu contravine normelor constituţionale privind dreptul de a fi ales şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi”, adaugă Iohannis.
Prin urmare, în ambele cazuri, aceste interdicţii reprezintă un efect al unor constatări definitive, în baza prevederilor aplicabile deputaţilor şi senatorilor, prin parcurgerea unor proceduri stabilite de lege, o astfel de măsură reparatorie (cum se susţine în expunerea de motive) nefiind justificată prin raportare la standardele în materie de integritate instituite ca răspuns la o cerinţă reală a societăţii româneşti, mai arată preşedintele.
„Intervenţia legislativă supusă reexaminării vizează, în realitate, o măsură de clemenţă acordată parlamentarilor, prin care se şterg pentru viitor efectele unei interdicţii generate de încălcarea normelor privind conflictul de interese. Motivaţia acestei „reforme” în materie de integritate nu se poate limita însă la un simplu exerciţiu formal de justificare a nevoii sociale prin prisma aparenţei de neclaritate a normelor aplicate conflictului de interese, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 219/2013 nu a făcut altceva decât să consolideze nevoia socială de a sancţiona conduita necorespunzătoare a senatorului sau deputatului, nevoie socială materializată, de altfel, în legislaţia anterioară, încă din anul 2003 şi afirmată în mod constant în jurisprudenţa constituţională”, motivează Iohannis.
Efectele ce ar urma să se producă prin această lege îi vizează pe toţi senatorii şi deputaţii faţă de care s-a constatat starea de conflict de interese şi care se află sau ar urma să se afle sub puterea interdicţiei instituite de legile actuale, mai spune el.
Klaus Iohannis cere respingerea acestei legi: „Considerăm că soluţia legislativă ar trebui să facă obiectul unei legi distincte, întrucât precedentul legislativ în care aceasta se constituie prezintă riscul de a goli de conţinut Legea nr. 176/2010 prin intervenţii legislative similare”.
„Eliminând un efect al constatării printr-un raport definitiv al ANI a nerespectării prevederilor legale privind conflictul de interese de către persoanele care au avut calitatea de senator şi/sau deputat în oricare dintre mandatele cuprinse în perioada 2007 – 2013, şi anume încetarea de drept a interdicţiilor aplicate acestora în temeiul art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, se instituie practic o excepţie de la efectele unor astfel de rapoarte de constatare, cu afectarea stabilităţii cadrului legislativ în materie de integritate şi a efectului disuasiv al rapoartelor definitive ale ANI, contrar recomandărilor MCV şi a angajamentelor asumate de România”, se menţionează în cererea preşedintelui.
Legea Referendumului se reîntoarce și ea în Parlament
Șeful statului a cerut de asemenea reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.
”În opinia noastră, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului cuprinde dispoziţii ce se impun a fi reanalizate de către Parlament”, se arată în cererea adresată de şeful statului preşedintelui Senatului.
Potrivit preşedintelui, în exercitarea actului de legiferare, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, legiuitorului îi revine obligaţia ca, indiferent de domeniul în care îşi exercită această competenţă constituţională, să dea dovadă de o atenţie sporită în respectarea principiului clarităţii şi previzibilităţii legii (Decizia nr. 405/2016).
De principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat. Formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat, explică şeful statului.
Conform acestuia, Curtea Constituţională a mai arătat că inconsecvenţe de natură terminologică, omisiuni sau contradicţii cu înseşi textele legii, apte să creeze incertitudine sub aspectul operaţiunilor juridice reglementate, generează o lipsă de coerenţă, claritate şi previzibilitate a normei legale, care este de natură să înfrângă principiul securităţii juridice, sub aspectul componentei sale referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii.
Preşedintele arată că articolul unic punctul 2 din legea transmisă la promulgare, punct care se referă la completarea articolului 6 al Legii 3/2000, prevede: „Proiectul legii constituţionale, adoptat de către fiecare Cameră a Parlamentului sau de către Camerele reunite în caz de divergenţă conform art. 151 alin. (2) din Constituţia României, republicată, se trimite de îndată Curţii Constituţionale, care procedează potrivit legii. Dacă se constată că iniţiativa legislativă de revizuire depăşeşte limitele revizuirii, aceasta se consideră nefinalizată şi se transmite Parlamentului, procedura urmând a fi reluată”.
„Potrivit art. 151 alin. (1) din Constituţie, proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. Aşadar, după adoptare, proiectul/propunerea de revizuire devine lege de revizuire. De aceea, utilizarea sintagmei ‘proiectul legii constituţionale’ este improprie şi neclară în ceea ce priveşte etapa procedurală avută în vedere. De asemenea, formularea ‘adoptat de fiecare Cameră a Parlamentului’ este una neclară deoarece permite interpretarea că proiectul adoptat de fiecare Cameră a Parlamentului ar trebui trimis Curţii Constituţionale”, se arată în cererea adresată de şeful statului preşedintelui Senatului.
Potrivit preşedintelui Iohannis, s-ar putea înţelege că instanţa constituţională ar putea primi două proiecte distincte şi chiar în forme diferite, fiind nevoită să se pronunţe din oficiu de două ori asupra a două texte potenţial diferite ale aceleiaşi legi constituţionale, o dată după ce proiectul de lege de revizuire a fost adoptat de o Cameră şi încă o dată după ce proiectul de lege a fost adoptat de cea de a doua Cameră. Este pusă aşadar în discuţie respectarea principiului legalităţii stabilit la art. 1 alin. (5) din Constituţie în dimensiunea sa referitoare la calitatea legii. Pentru mai multă precizie, ar trebui să se prevadă expres că instanţa constituţională se pronunţă asupra legii adoptate de ambele Camere, nu de fiecare dintre acestea, explică el.
Conform acestuia, sintagma „care procedează potrivit legii” – prin formularea sa generală – poate conduce la interpretări diferite. Astfel, se poate interpreta că norma de trimitere vizează fie Legea 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, fie Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Şeful statului mai arată în cerere că, dacă sintagma „care procedează potrivit legii” se corelează cu fraza următoare, care limitează competenţa de control a Curţii Constituţionale doar la prevederile art. 152 din Constituţie intitulat „Limitele revizuirii”, ar rezulta o viziune contrară Constituţiei în privinţa obligaţiilor jurisdicţiei constituţionale căci ar limita controlul său doar la aspectele de fond ale revizuirii.
Dacă sintagma „care procedează potrivit legii” se corelează cu Legea 47/1992, ar rezulta o viziune conformă cu Constituţia în privinţa obligaţiilor jurisdicţiei constituţionale căci ar permite acesteia să îşi exercite controlul din oficiu în mod plenar, adică şi cu privire la aspectele de fond şi cu privire la cele de formă, lipsind referirea la exclusiv „limitele revizuirii” prevăzute de art. 152 din Constituţie. Această neclaritate este de natură să conducă la impredictibilitate în aplicarea legii, indică preşedintele.
„Teza finală a art. 6 alin. (3) nou introdus prevede că iniţiativa de revizuire se consideră nefinalizată dacă ‘depăşeşte’ limitele revizuirii. Întrucât modificarea Constituţiei este un subiect extrem de important pentru buna funcţionare a statului şi cu implicaţii majore la nivelul societăţii, considerăm că normele care stabilesc aspecte procedurale cu privire la revizuirea Constituţiei trebuie să fie foarte clare, extrem de precise, pentru a nu lăsa loc unor interpretări contradictorii. În acest sens, utilizarea sintagmei ‘depăşeşte’ prin raportare la limitele revizuirii este confuză, întrucât ‘a depăşi’ nu presupune în mod necesar şi ‘a încălca’ limitele revizuirii ori a contraveni acestora. Raportul de constituţionalitate nu presupune perfecta concordanţă ori conformitate a legilor cu Constituţia, ci poate fi considerat îndeplinit şi în caz de absenţă a contrarietăţii ori a contradicţiilor flagrante, ipoteze care nu sunt ideatic incluse în noţiunea de ‘depăşire’ a limitelor revizuirii Constituţiei”, se mai arată în cererea de reexaminare.
Sursa: AGERPRES