Prieteni pe viață fără noroc (Friends for ever with no luck) by Remus CERNAT (30)

EXCLUSIVITATE

Doi camarazi de arme care au un istoric tumultuos pe câmpul de luptă, un soldat cară în spate vreun kilometru un doctor rănit în picior, până la elicopter, unde soldatul este rănit la cap și intră în comă. Doctorul se vindecă mai repede și are grijă de coma salvatorului său doi ani, timp în care îi cântă la vioară (amândoi făcând înainte de război, în orașe diferite câte un liceu de muzică).

După multă muzică și rugăciune, soldatul își revine și rămân prieteni pe viață…fără pic de noroc, însă cu mult ajutor de la Domnul!

Noroc sau Moloh era o zeitate păgână precreștină, zeul fericirii la romani și la sumerieni care cerea ca ofrandă câte un copil sugar de la fiecare familie ca să le meargă bine tot anul și să aibă noroc.

Dacă doriți mai multe detalii și stați bine cu inima povestește cu lux de amănunte părintele Cleopa Ilie.

De aceea tot ce ține de noroc (barbut, poker, ruletă, loto, 6/49 și altfel de pariuri) se duce pe apa sâmbetei, atrăgând numai nenorociri.

Așadar, eroii mei nu au scăpat cu viață că au avut noroc, ci a fost voia Lui ca ei să trăiască și să propovăduiască puterea rugăciunii la un pahar de vin cu toți prietenii plângându-și morții în acordurile fine de vioară!

(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)

Remus CERNAT – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!

Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art.

De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!

De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!

Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe  Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!

 

 

Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.

… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?

Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI!  Amin!

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.