Punctul pe Y: Ponta şi lecţia tăcerii – Octavian ANDRONIC

Nu există nici un dubiu că escalada relaţiei bilaterale Ponta-Antonescu a atins punctul său maxim odată cu comentariile premierului pe tema schimbării procurorului Papici. De fapt nu schimbare, ci încetarea mandatului (mandatelor) acestuia. Doar că neglijenţa Executivului – inclusiv a ministrului Justiţiei – a făcut ca anchetatorul Referendumului să nu fi fost înlocuit la termen, când i-a expirat mandatul. Răgazul care i-a fost lăsat l-a făcut să creadă că este, în continuare, şef de secţie şi că unul ca el este, practic, de neînlocuit, mai ales când anchetează un dosar atât de sensibil ca cel în care este implicat vicepremierul Dragnea.

Limbariţa premierului i-a jucat, de data aceasta o festă. Exprimându-şi satisfacţia faţă de măsura iniţiată de procurorul general, a comis un gest de amestec în treburile justiţiei. Nimeni nu poate să confirme sau să infirme faptul că schimbarea a fost solicitată de premier. Nici n-ar fi nevoie de aşa ceva. Este la fel ca în cazul lui Băsescu, despre care nici un procuror nu poate să spună că a făcut dosare adversarilor săi politici la cererea acestuia. Au procurorii un simţ aparte, care le îndrumă acţiunile în direcţia potrivită. Doar că de data asta, relaţionarea cu Dragnea fiind prea evidentă, a dat apă la moară lui Băsescu şi băsiştilor să acuze „intrarea cu bocancii” în justiţie. Vezi bine, ei şi ai lor intraseră doar cu tenişii lui madam Macovei, când au schimbat nu doar garniturile de procurori din vremea lui Năstase, ci şi legea dată de acesta, prin care ministrul nu mai avea competenţe în numiri. Acelea au fost fapte bune, în timp ce cele de acum sunt de neacceptat!

Sincer să fiu, nu prea înţeleg de ce schimbarea asta este atât de catastrofală şi de abuzivă. Pe Papici nu-l dă nimeni afară din procuratură, doar că nu mai e şef. Poate să-şi facă în continuare meseria, după cum noii responsabili vor duce mai departe, spre instanţă, ancheta Referendumului. Nu cred că cineva se aşteaptă ca dosarul să se încheie cu un NUP. Ar fi prea de tot. Aşa încât Dragnea şi compania sunt în continuare la mâna magistraţilor „verticali”.

Revenind însă la premisa noastră: niciodată Antonescu nu şi-a exprimat atât de categoric rezervele la adresa copreşedintelui. Frustrările sale, detonate de „pactul de coabitare” şi alimentate de iniţiativele lui Ponta luate fără ca măcar să-şi consulte partenerul au atins un apogeu. Dealtfel, Ponta se vede înconjurat de un veritabil cor de reproşuri venit din propria sa tabără, cel mai pertinent fiind chiar preşedintele Iliescu, care i-a reproşat direct „cârlanului” faptul că a vorbit când putea să tacă.

De altfel, lecţia tăcerii oportune este cea mai importantă dintre cele pe care Ponta mai trebuie să le înveţe până când va putea deveni un lider cu adevărat responsabil. Cu atât mai mult cu cât fiecare imprudenţă a sa este taxată spectaculos de un Băsescu aflat în largul său în această bătălie de gherilă pentru care este mai bine dotat.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.