Revista „Vatra veche”, nr. 8/2020. Vitrina unui tezaur fără preț

Una dintre cele mai stilate publicații din țară, care întâmpină cititorul încă de pe prima pagină cu creație artistică de ținută, revista „Vatra veche” vine din nou în fața publicului cu teme dense, profunde, izvorâte dintr-un filon cultural ilustrat plenar de coordonatorul publicației, scriitorul și jurnalistul Nicolae Băciuț, membru al Consiliului Director al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Îmbogățită cu reproduceri ale lucrărilor Adrianei Ureche, revista este complexă, bate la toate „porțile” culturii și vădește poezie, proză, comentariu literar, interviu, opinie. În același timp, publicația este o oglindă a unei actualități stringente.

„Istoria Americii trebuie asumată cu toate ale ei, bune și rele, pentru că ele au fost temelia a ceea ce a devenit America”, notează Nicolae Băciuț în editorialul „Cum se poate dărâma un mit?”.

Despre personalitatea lui Gellu Naum vorbește Petru Botezatu, despre Veronica Micle Dumitru Hurubă, iar despre locul lui Vasko Popa, „poetul stabilit la cumpăna celor două culturi: română și sârbă” în literatura balcanică deslușește pentru publicul iubitor de sensuri lirice Florian Copcea. De altfel, poezia este foarte bine ilustrată și în această ediție a revistei „Vatra veche”.

Pe lângă poemele semnate de Aurel Șorobetea, Alexandru Jurcan sau Cora Botezatu se remarcă un comentariu amărui, semnat de Mihai Posada, intitulat „Și la ce bun poeții, în stare de alertă?”: „Parafrazând și noi interogația lui Friedrich Hölderlin (20 martie 1770 – 6 iunie 1843) constatăm că poeții au fost și sunt dintotdeauna în stare de alertă”.

Unul dintre reperele fixe ale revistei „Vatra veche” este readucerea în prim-planul conștiinței publice a acelor biografii de intelectuali români care stau la temelia imensului patrimoniu cultural, de vocație și de inteligență pe care îl deține națiunea română.

De data aceasta este vorba despre figura profesorului Anton Cosma, de la Liceul de Cultură Generală din Dumbrăveni, unul dintre nenumărații dascăli autentici care au găsit resorturile rezistenței în anii în care „profesorul” devenise „cadru didactic”.

„Așa cum țăranii lui Liviu Rebreanu, din romanul «Ion», se răzbunau tacit pe atmosfera de asuprire austro-ungară, lovind parcă cu mânie pământul prăfuit, cu picioarele, în timpul jocului Someșana, desfășurat pe ulița din dos, la Todosia, văduva lui Maxim Oprea, tot așa profesorului nostru de literatură îi plăcea să se exprime odată cu cuvintele Antigonei lui Sofocle, războindu-se aprig cu regele Creon, altădată cu vorbele proletarului din eminesciana «Împărat și proletar», care, din purtător de voce comunistă, cum l-ar fi dorit cei de de la Putere să arate, devenea, sub bagheta profesorului nostru, un revoltat al oricărei societăți pervertite, inclusiv a societății care se derula atunci, caldă, sub ochii noștri adolescentini”, își reamintește Nicolae Suciu, în rubrica „Tușe de crochiu”.

Ca orice publicație ce-și respectă statutul și rolul în lumea culturală, revista „Vatra veche” publică în nr. 8/2020 fragmente de lucrări literare, credincioasă  principiului că presa și literatura, odată întrepătrunse și urcând împreună în conștiința publicului îl pot servi de mii de ori mai bine.

În aceste condiții, noile apariții editoriale sunt unul dintre pilonii principali ai publicației care devine astfel deopotrivă vitrina unei librării cu selecție riguroasă și un for de dezbatere, comentariu și critică literară.

De fiecare dată când revista „Vatra veche” vine cu un nou număr în fața cititorilor se evidențiază realitatea că rezerva culturală națională este, practic, nesfârșită și că nu este nevoie decât de dăruirea, noblețea și pasiunea unor intelectuali pentru a pune în atenție și în valoare un astfel de tezaur fără preț.

Roxana Istudor

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.