Romania sfidatoare si Romania decenta

Trecerea implacabila a timpului face ca indepartarea de anii comunismului sa scoata din mocirla puturoasa a tranzitiei -perpetuu reinventate intru pauperizarea continua a maselor de manevra – personaje grotesti: gangavi sinistri, semidocti agresivi, impostori scabrosi, ticalosi veritabili, parveniti detestabili. Da, ei sunt parte a acestui popor. Unii au facut parte – cei mai in varsta – din cohortele de profitori conectate la sistemul de pile si relatii al defunctei nomenklaturi comuniste, sistem care a preluat puterea economica si politica de facto si de jure in Decembrie1989. Altii – cei ceva mai tineri – sunt produsul halucinant al aceluiasi sistem. Sistem perpetuat in forme pretins capitaliste sub obladuirea puterii neocomuniste instalata in fruntea statului tot Decembrie 1989.

Acesti indivizi, care acum infesteaza plenar spatiul public si politic autohton provin dintr-o clasa sociala aparte, formata la origini din tortionari, apartnici, securisti, pupincuristi, profitori de toate genurile si de toate marimile ai regimului comunist. Ei si parintii lor au trait intr-o Romanie minoritara, o Romanie paralela, interzisa restului populatiei tarii. O Romanie in care mancarea, medicamentele, hainele de marca, accesul la cultura neideologizata a Occidentului, masinile de import, toate micile delicii indulgente ale vietii, caldura din camine, libertatea de a calatori peste granita, posibilitatea de a urma o universitate din Vest erau realitati palpabile ale vietii cotidiene.

Pentru acesti romani, inchisorile de exterminare comuniste nu au existat, iar daca au existat ele nu au facut decat, eventual, sa le ofere celor incarcerati sansa de a se reeduca, condamnatii fiind oricum rapid eliberati si bucurandu-se apoi de o viata buna pana la adanci batranete. Pentru acesti romani, comunismul a fost sistemul care le-a oferit nesperata sansa de a parveni, sistemul care a promovat lichelismul, delatiunea si incultura agresiva si le-a ridicat la rang de arta – ingredientele de baza ale deconstructiei societatii romanesti antebelice. Pentru acesti romani, luptatorii anticomunisti din munti au fost niste tradatori, niste banditi, niste teroristi, exact asa cum spuneau manualele NKVD. Pentru acesti romani, notiuni ca democratie, libertate, adevar, crima impotriva umanitatii, coruptie endemica sunt irelevante si complet insignifiante. Pentru acesti romani, exista in continuare doua Romanii: Romania sfidatoare si Romania decenta.

Si peste tot acest tablou kafkian, imi este teama ca se va asterne cat de curand tusa grosiera cu pretentii ipocrit-inefabile a Romaniei corecta politic. O Romanie care, vai, in marsul triumfal al intolerantei progresiste se va trezi, spre stupoarea naivilor, intr-o realitate concentrationara mai dezumanizanta si mai tragica decat realitatea comunismului genocidar sau decat cea a postcomunismului cleptocrat.

Voi reveni.

Dan Uncu

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.