Siderat de România: Da' eu, cu cine votez???
Din start vă spun că nu îmi place fața lui Ponta. Așa cum, la fel de mult, îmi plac moacele multora dintre cei care, pe fondul somnului rațiunii națiunii române, au transformat scena politicii dâmbovițene într-un fel de piață din suburbiile patriei la primele ceasuri ale dimineții, atunci când se negociază la greu mercurialul zilei, transferurile și politica de fraierire a prostimii.
Ponta e un fel de administrator al unei astfel de piețe. Are atitudinea individului ăla de se plimbă printre tarabe, cu halat, bască pe chelie și cu buzele colorate de creionul chimic ce și-l afișează cu fală după ureche, de care se feresc toți precupeții ce nu vor să plătească vreo taxă suplimentară, de protecție, pentru a-și vinde mărfurile. Nimic nu-l califică pe micul Titulescu ochelarist pentru statutul de premier. E drept că nici nu are vreun adversar pe măsură. O hienă care să se lupte de la egal la egal cu fostul pioner al regimului Ceaușescu.
La ora actuală lumea politică românească este plină de oportuniști, de indivizi fără vreo școală a diplomației, a tactului și bunului simț la activ. Inși care emană orice, de la aroganță la prostie, numai eleganță și stil nu. Pe aceștia, dragii mei, îi plătim lună de lună să ne reprezinte interesele atât pe plan intern dar mai ales peste hotare. Mulți dintre ei nici nu cunosc vreo limbă străină, alții nici nu știu a vorbi la microfon: mai țineți minte, sper, imaginea acelui politruc care ținea în mână obiectul oratoriei moderne ca și cum ar fi fost un telefonul mobil. Aceștia sunt oamenii pe care voi i-ați trimis pe baza imaginii de partid să stea patru ani în fotoliile călduțe din DEALUL ARSENALULUI, un pic mai jos de sediul MApN.
Ceea ce este și mai trist nu e faptul că nu ai pe cine să alegi dintre cei deja consacrați, ci următorul aspect legat de noul val al politicienilor tineri, cel ce vine tare din urmă. Nici printre acești lupi flămânzi după putere nu găsești pe cineva apt, capabil să reformeze sistemul. Așa se face că la europarlamentarele ce bat la ușă ajung să intre pe liste tot puradeii celor școliți în litera și spiritul ideologiei de dinainte de 1989 cu specificația că mai nou unii dintre ei au trecut pe la salonul de înfrumusețare pentru a-și schimba culoarea părului. Că deh, din bătrâni se știe că lupul își schimbă părul și atât. Cu năravul stă mai prost.
Prin prisma acestor aspecte, stau precum Moromete pe buturuga din poiana lui Iocan și privind la defilarea pe podium a ” manechinelor” din politică îmi pun și eu de acum clasica întrebare: Da’ eu, cu cine votez???!!! Până acum, cu două luni înainte de ” START VOT!” nu am găsit pe nimeni care să se încadreze în tiparului omului care să îmi reprezinte interesele. Și slabe șanse sunt ca să descopăr acea persoană în puținul timp rămas până la evenimentul din mai. Pentru că nu cred în avalanșa de promisiuni făcute în campania electorală, promisiuni trădate de toți candidații care ar avea, sincer, mai mult succes dacă ar studia cu atenție arta gesturilor și a mimicii feței.
Dar vorba unui hâtru: N-ai cu cine… Niște… Și vă rămâne domniilor voastre să completați punctele de suspensie cu tot ceea ce vă vine în minte.
Toate bune!
