Siderat de România: De-a-ndoaselea

În ciuda declarațiilor „roz-bonbon” ale politicienilor, în ciuda creșterii economice atât de mult vehiculată, în ciuda semnalelor ce indică o stare generală de mai bine, România cea de jos e la un pas de dezastru. Cauzele sunt nenumărate și numai simpla lor enumerare ar putea construi, frumos aliniate, o posibilă autostradă, precum cea atât de mult visată de șefii Renault.

Priveam deunăzi, secvenţial, nebunia generată de intrarea la zdup a ”elitei” fotbalului românesc. Nu îmi fac o religie din vizionatul emisiunilor TV, în special a celor fals numite” tolcșouri” pe care le consider doar simple gogoși de îndobitocit populația. Dar nu pot să nu remarc stupizenia intențiilor multora dintre invitații din platouri, vocea la unison a acestora atunci când vine vorba de susținerea şmecherilor. Ba mai mult, cu emfază și aroganță ni se scot la interval tot felul de motive care mai de care mai aberante ce ar trebui să spele precum Ariel petele unui trecut mult prea întunecat.

Faza cu ”asta e România” am auzit-o de la tribunul numărul unu al României de nu știu câte ori în decursul a mai puțin de 60 de minute. Nu poate fi comparată România, în viziunea domniei sale cu Anglia, Franța ori SUA. Noi suntem noi și ei sunt ei. Mândria proletaro-comunistă e mai presus de orice când se pomenește de ai noștri.

În 2007 ne-am integrat în UE. Făceam cu mic cu mare în piețe pe 1 ianuarie tot felul de hore europene. Eram fericiți nevoie mare: mergeam prin Europa cu buletinul. Tare faza asta au spus atunci mai toți. După beția integrării însă au apărut și primele mahmureli. Uite că intrarea în UE nu e așa cum visau șmecherii puși numai pe căpătuială ori infractorii cu cefe late și groase ce au umflat sistematic conturile aleșilor neamului, ca protecție suplimentară. Au apărut reguli noi, nu se mai putea fura în voie din fonduri. Totodată nu se mai putea fenta justiția după bunul plac (deși unii continuă să o facă și cu mare succes de casă). Altfel spus reguli pe care România trebuia și trebuie să le respecte.

Stau și ma întreb, pe bună dreptate cred, cât va mai continua societatea românească, clasa conducătoare a acesteia pentru că ăi mici sunt prea ocupați cu grijile sărăciei lucii în care se zbat zi de zi, să o lălăie prin crânguri precum Păcală? Cât va mai continua România să trăiască precum în Evul Mediu, la nivel de concepție? Românii se vor democrați, se doresc a fi moderni aliniați tendințelor prezentului dar nu reușesc să realizeze decât o falsă imagine a ceea ce sunt ei de fapt: o nație aflată sub zodia prostiei, aroganței și inculturii.

Faceți un simplu exercițiu de imaginație: priviți cu atenție podgoriile din Franța, comunitățile mici din Anglia, Germania ori Austria, lumea satului din zonele respective. Comparați cu imaginile de la noi. Vedeți vreo asemănare? Nu! Diferențe ca de la cer la pământ. Frumusețea, bucuria si lumina de pe chipul” țăranilor” de acolo contrastează din plin cu cenușiul românesc. Dacă ai dori să te muți definitiv la țară în statele respective, ai și reuși să supraviețuiești. La noi, ajungi muritor de foame. La ei există spiritul întreprinzătorului, a micului afacerist sprijinit pe bune de stat. La noi, totul e doar pe hârtie și dacă încerci să pui în practică ți se dă în cap. La ei există suflet comunitar. La noi, se stă la birt în timp ce autoritățile statului scot rahatul din bătătura. Și lista deosebirilor ar putea continua.

După 2007, românii visau să o ducă mai bine. Visau că UE le va trimite ciurde de bani, vagoane de crăpelniță și va veni să le spele fundurile. Nimic mai fals și realitatea a demonstrat-o din plin. Din păcate, românii nu merg prea departe de imaginea leneșului lui Creangă. Preferă să urle și să se lamenteze la fiecare hop întâlnit în cale și să aștepte para mălăiață să pice din copac, în timp ce vesticii și-au construit o scară și s-au cățărat după ea în pom.

Aici e marea diferența dintre noi și ei. MENTALITATEA. Atât timp cât nu ne schimbăm la acest capitol nu avem vreo șansă de a deveni mai corecți și mai democrați. Și, da, asta e România tribunului și de asta se fac tot felul de manevre pentru a fi scăpați infractori de drept comun doar pentru că au dat la un moment dat cu piciorul în minge. Pentru că noi suntem noi și prostia noastră colectivă ne credem „cei mai tari și cei mai jmecheri”.

Când de fapt totul este invers…

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.