Şlagărele României

Un minunat concert de restituire a adevăratelor cântece de succes ale muzicii uşoare româneşti ne-a propus Centrul pentru Seniori al Municipiului Bucureşti (CSMB)!

Am scris “adevăratelor”, fiindcă este vorba de titluri a căror popularitate uriaşă a fost verificată de-a lungul multor decenii, ceea ce dorim sincer şi pieselor cu care suntem bombardaţi zilnic în prezent la posturile de radio. Şi nu este vorba doar de şlagăre în sine, ci şi de adevăratele VOCI ALE ROMÂNIEI – artişti al căror nume este rostit cu respect şi dragoste. Iar sălile, atunci când ei apar pe afiş, sunt mereu arhipline, aşa cum s-au întâmplat lucrurile şi la concertul găzduit (ca de obicei impecabil) de Teatrul de revistă “Constantin Tănase”.

La invitaţia organizatorilor, fiecare din cei cinci artişti a venit în faţă publicului cu cele mai îndrăgite refrene proprii. Doar Ioana Sandu, în pofida zecilor de melodii lansate pe cele mai bine de 15 albume, a fost rugată, datorită repertoriului său foarte vast, să realizeze o trecere în revista a şlagărului românesc, ca o uvertură a spectacolului. Şi chiar că a fost o idee excelentă, pentru că în acest fel întreaga sală a putut relua în cor refrene de neuitat, cum ar fi cele ale cântecelor “Dacă n-ai fi existat” (Ion Cristinoiu), “Mulţumesc, iubită mamă!” (Marian Nistor), “Melancolie”(Petre Aldea Teodorovici), “Fericirea are chipul tău” (Marcel Dragomir), “De-ar fi să vii” (Alexandru Vilmanyi). Şi cum toate acestea au beneficiat de noi orchestraţii semnate de soţul artistei, Francisc Reiter, la bis Ioana Sandu a ales să cânte o compoziţie a acestuia cu dureroase reverberaţii în sufletul spectatorilor mai în vârstă, “Întoarce, Doamne, anii mei!”.

Marina Voica reprezintă, la cel mai înalt nivel, o istorie a şlagărului românesc de muzică uşoară, pe care l-a slujit cu cinste timp de mai bine de 55 de ani, aşa cum este descris în volumul biografic “Marina Voica, drum către legendă”. O parte din această legendă vie a fost scrisă chiar în spectacolul de faţă, prin compoziţiile proprii “Într-un colt de cafenea (Şi afara plouă, plouă…)”, “O căsuţă la marginea satului”, “Bucureştiul e micul Paris” (care chiar ar merita o atenţie specială din partea Primăriei Capitalei), nemaivorbind de pateticul, tulburătorul “Să nu ne despărţim” de Gherase Dendrino, cu care şi-a încheiat formidabilul recital. Prestaţia ei, cu dans şi umor, a fost din nou copleşitoare – o lecţie de vitalitate şi profesionalism înalt. Aşa cum îşi doreşte, manifest, să-i calce pe urme tiza sa, Marina Florea, mai ales ca pe timpul verii doar trece şoseaua, de la Cornu la Breaza, pentru a mai sta amândouă la povesti. La rândul ei a inclus în repertoriu un “evergreen” într-adevăr fără vârsta, vechi de peste 70 de ani, “Nu te pot uita” de Nicolae Kirculescu, alături de şlagărele lansate de ea însăşi de-a lungul unei cariere exemplare, compuse de George Grigoriu (“Iubire”, “Ţurai”), Ionel Tudor (“Stele perechi”), Mihai Alexandru (“Asta-i seara ta”, hit incontestabil), Dragoş Docan (“Eu te-am ales”), toate incluse pe recentul sau album “Stele perechi”, editat de casa de discuri Eurostar.

 

Într-un fel a fost şi un triumf al Eurostar, Marina Voica, Marina Florea, Ioana Sandu, dar şi Stela Enache fiind vedete ale reputatei case de discuri. Dintre cele 76 de cântece pe care i le-a compus Florin Bogardo, Stela Enache a grupat câteva într-un colaj, celelalte fiind “Un miracol infinit”, “Dimineţile mele”, “E prima oara” şi evident “Ani de liceu”, cărora le-a adăugat “Grea e dragostea” de Dan Stoian.

Cum ea mai primise o Diplomă de excelenţă din partea CSMB în urma unui alt eveniment, a intrat pentru a doua oară în posesia unei plachete similare, şi de această dată personalizate. Directoarea generală a CSMB – Alexandra Dobre, fiind plecată cu primarul general Gabriela Firea într-o delegaţie oficială în Irlanda, superbele buchete de flori şi trofeele au fost transmise de reprezentanţii CSMB, Miruna Ionescu, Oana Georgescu şi colegii lor achitându-se perfect de toate sarcinile organizatorice.

Acum să nu vă închipuiţi că au fost doar doamne ale cântecului în acest concert memorabil, onoarea bărbaţilor fiind salvată de trubadurul cu voce caldă şi inima fierbinte, Gabriel Dorobanţu.

Cu glasul său mângâietor el a ridicat sala în picioare (şi cum să nu fie aşa, când trei sferturi din spectatori erau de sex feminin?) cu refrenele pe care nu le va putea ocoli nicicând, “Hai vino iar în gara noastră mică”, “Nu ştiu cine eşti” (Dumitru Lupu), “Hai, zâmbeşte, fată frumoasă!” (Jolt Kerestely), “Niciodată” (Viorel Gavrilă) şi alte câteva, al căror titlu ne-a scăpat, într-atât de intense erau ovaţiile şi scandările spectatorilor.

Să sperăm că CSMB va permanentiza acest gen de spectacole, fiindcă s-a dovedit convingător că marele public bucureştean iubeşte artiştii, îi doreşte, aşteaptă întâlnirea cu şlagărele care i-au înfrumuseţat existenţa. A fost încă o victorie fără drept de apel a muzicii uşoare româneşti!

Octavian URSULESCU

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.