COLȚUL OPINIILOR 

Stanga – manipularea vocatiei de sclav si necesitatea lipsei de caracter

Unii exerseaza o halucinare pestilentiala, o acomodare tenebroasa, o cautionare mlastinoasa cu ceea ce a aparut in Stanga spectrului politic, dupa caderea comunismuluii. Nu vorbesc aici despre cei care au pactizat mereu cu comunismul si care au imbratisat, apoi, rapid si neconditionat noul establishment comunistoid. Ma refer la cei care au detestat comunismul si care, cu rare ocazii, l-au mai si criticat in perioada lui de glorie si care au devenit extrem, extrem de critici la adresa comunismului, mai ales… dupa caderea acestuia…!

Este ca si cum, dupa iesirea din totalitarism, tot ceea ce au fost in stare sa produca acesti oameni, dincolo de revolta fata de defunctul comunism, a fost doar o acomodare rapida si salvatoare, cu mereu asteptata Noua Stanga. Ca si cum, formele diluate de marxism ar fi fost justificabile sau frecventabile sau chiar dezirabile. Ca si cum, intreaga vlaga a revoltei interioare – atata cat a fost… – s-ar fi topit in timpul involburatei si, uneori, tragicei iesiri din utopie. Ca si cum, acesti oameni ar fi cautat tot timpul doar o atat de necesara alta forma de sclavie cooperatista si nimic mai mult. O sclavie mai blanda, mai justificabila moral, mai utilizabila. Ca si cum, pentru ei, noile ideologii ale stangii pot fi spalate de sangele celor o suta de milioane de morti ai marxismului clasic, institutionalizat.

Acesti oameni fac parte, din nefericire, din regimentele de ucenici vrajitori ai prezentului, ce pun umarul la crearea noii magii otravitoare numita progresism neomarxist. Iar unii dintre ei, pentru ca tristetea mea sa fie devastatoare, sunt de-a dreptul niste intelectuali admirabili…

Cu riscul de a repeta, trebuie spus ca rafinamentul cultural, supletea intelectuala, profunzimea filozofica si autentica recunoastere academica – oricat de ciudat ar parea – nu suplinesc in mod necesar nici lipsa de caracter si nici nu ii feresc pe oameni de cancerul psihologiei de sclav. Iar, in unele cazuri, in mod paradoxal, toate aceste atribute admirabile nu reusesc sa anihileze prostia unora. Sau, poate, nevoia profunda de protectie!?

In ceea ce ma priveste, combinatia dintre vocatia de sclav si precaritatea caracterului poate produce lesne sustinatori, de varii intensitati, ai Stangii, indiferent de forma ei, de la liberalismul american, la progresismul european. Caci, dincolo de demonstratiile ei genocidare validate istoric si ignorate de aceste tipologii umane la care ma refer, Stanga promite mereu asistenta, protectie, iresponsabilizare personala, ocrotire statala, dilutie a individualismului in favoarea ingrosarii nivelarii de masa. Stanga promite o siguranta iluzorie. In realitate, ea ofera siguranta conformismului, siguranta inregimentarii, siguranta inchisorii, siguranta Gulagului.

Oricat de neplacut este sa afirm acest lucru, cred ca, pentru a tanji dupa indiferent care forma de incarcerare, cu indiferent ce cantitate de gratii la pachet, trebuie sa existe undeva, in subconstientul unora, o certa vocatie de sclav.

La fel cum, pentru a accepta sau uita sau cosmetiza sau ignora sau justifica, indiferent in ce proportie, in ce mod si in ce ordine, genocidul Stangii, cred ca trebuie sa existe o indestulatoare si tulburatoare lipsa de caracter.

Dan Uncu

Comments

comments

Related posts

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Switch to desktop version