Strategia globală a UE, născută depășită
După doar câteva luni de la elaborare, Strategia globală a Uniunii Europene își arată limitările. La capitolul Principii, afirmă că „doar greutatea unei uniuni adevărate are potențialul de a furniza securitate, prosperitate și democrație cetățenilor săi”. Bun, aici e limpede: securitatea UE este foarte subțire în cazul în care SUA decid să scoată UE de sub brațul lor înarmat (majoritatea statelor membre sunt restante la capitolul 2% din PIB pentru cheltuieli militare); prosperitatea a rămas tot un atribut exclusiv al Nordului – venitul mediu net la nivelul statelor Uniunii este de 2.009 euro în dreptul Austriei și… 947 euro pentru Grecia; democrația este o realitate cu numeroase interpretări – devierile din Ungaria, de pildă, contestate vocal și avertizate serios, s-au terminat cu celebrul salut al șefului Comisiei Europene către premierul Orban, „bine ai venit, dictatorule”, urmat de o pupătură zdravănă. Se vede treaba că secretul este să reziști pe poziție, lucru pe care Guvernul de la București nu l-a izbutit, poporul care l-a votat dându-i cu democrația în cap foarte rapid și foarte eficient. La o privire de ansamblu, fiecare pare a fi pe cont propriu…
Ce mai spune Strategia? La capitolul Rezistența statelor, vorbește despre extinderea UE spre Balcanii de vest și alăturarea Turciei de Uniunea Europeană. Și aici, două exemple care atestă la ce distanță era Strategia în toamna anului trecut de ce se întâmpla în jur: Serbia, candidată la UE, declară că preferă să nu fie în Uniune dacă i se impune să renunțe la provincia Kosovo, iar Turcia nu mai așteaptă intrarea în blocul comunitar după declarații ca ale cancelarului Merkel, de exemplu – „deschiderea unor noi capitole de negociere este de neconceput”. Oricum Ankara așteaptă de zeci de ani și președintele Erdogan spune că s-a cam plictisit…
La capitolul Abordare Integrată a Conflictelor, se afirmă că „UE va răspunde în mod responsabil și decisiv la crize” – cea mai bună demonstrație este gestionarea crizei migranților și felul în care coeziunea europeană a zburat țăndări odată cu ridicarea zidurilor dintre unele state, combinată cu refuzul categoric al altora de a acționa solidar cu Bruxelles-ul și cotele obligatorii decise de acolo… În final, gestionarea crizei egal fonduri pentru Turcia care campează refugiații.
Tot la capitolul gestionarea crizelor poate intra și atitudinea față de Brexit. Automat, în urma pozițiilor noii administrații americane față de Marea Britanie și de mișcările Londrei spre acorduri bilaterale, Uniunea Europeană s-a trezit în postura de a reevalua criteriile ieșirii britanicilor din UE. A rămas undeva departe declarația stupefiantă a liderilor europeni care amenințau că… vor scoate limba engleză din documentele oficiale ale Bruxelles-ului; acum, că britanicii sunt în capul listei viitoarelor acorduri comerciale pe care le vor încheia SUA, o Europă țâfnoasă este un lux. Probabil finalul va fi ceva asemănător cu indignarea în fața acțiunilor Ungariei, finalizată cum am arătat, mai ales că Budapesta a dat semne că mai există lume și viață și în afara Uniunii – și nu oriunde, ci la Moscova!
Una peste alta, așadar, Strategia viitoare are mare nevoie să fie creionată la patru luni de la publicare – și poate chiar scrisă în săptămâni și adoptată în… ore, ca să n-o prindă un eventual referendum de ieșire a Franței din UE cum a prins-o pe cea curentă rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA…
Roxana Istudor