Sub zece procente din statele OCDE asigură incluziunea în educație a copiilor
România nu este singura țară în care copiii defavorizați nu au șanse.
În SUA, cei mai nevoiași copii au nevoie de mai multe resurse la școală pentru a depăși dezavantajele sărăciei. De exemplu, un copil dintr-o casă săracă a cărui mamă lucrează în schimburi de noapte are nevoie de mai multă atenție individuală la școală pentru a învăța să citească. Dar asta costă.
Din punct de vedere istoric, sistemul școlar descentralizat din SUA a fost finanțat în mare parte prin impozite locale pe proprietate, oferind un avantaj uriaș tot elevilor bogați care trăiesc în cartiere bogate, cu valori ridicate ale proprietății. În ultimii 50 de ani, atât fondurile de stat, cât și cele federale au încercat să egalizeze condițiile de concurență.
Cu toate acestea, cele mai recente date ale guvernului, care acoperă anul școlar 2014-2015, arată că în continuare există avantaje pentru cei bogați în școlile publice, iar decalajul de finanțare este estimate în creștere.
Iată cifrele din întreaga țară: cele 25% din districtele școlare cu cel mai mare număr de persoane aflate în sărăcie au primit mai puține fonduri pentru fiecare copil decât cele 25% districtele cele mai bogate, notează „US News”.
În Marea Britanie, elevii care provin din familii sărace au fost neglijați decenii la rând de sistemul de educație din Anglia, arată un raport al comisiei parlamentare de resort, citat de BBC.
Comisia de educație acuză guvernul de lipsa unor politici de sprijinire a elevilor defavorizați. Președintele comisiei, Robert Halfon, a vorbit chiar despre „o injustiție socială majoră”, pentru repararea căreia s-a făcut prea puțin, și a acuzat guvernul că încearcă să se spele pe mâini dând vina exclusiv pe mediul sărăc în care trăiesc acești copii.
De partea cealaltă, executivul susține că este angajat într-o politică menită să garanteze că niciun copil nu este lăsat în urmă, indiferent de mediul din care provine.
Dar rezultatele din teren arată că în 2019, 18% din elevii albi înscriși în programele „o masă gratuită” au obținut nota 5 la engleză și la matematică.
Aceste rezultate extrem de slabe la învățătură se traduc ulterior în lipsa de perspective și oportunități pe piața muncii, joburi prost plătite, servicii publice de proastă calitate și perpetuarea sărăciei în aceeași familie, pentru mai multe generații.
Și statele bogate au eșuat
La rândul său, Scoția este făcută praf la capitolul sistem de educație de un raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, care arată că sistemul educațional scoțian nu a reușit să țină pasul cu cele mai recente și mai bune practici și nu a avut strategii sau viziune pe termen lung.
Mai exact, există o lipsă de date solide pentru evaluarea performanței școlare, profesorii au petrecut prea mult timp predând și nu suficient timp dezvoltând lecțiile, nu există o conducere clară în dezvoltarea curriculei, iar acestea sunt doar câteva dintre concluziile analizei.
„Sistemul nu are claritate, doar merge înainte și nu are nicio abordare structurată pentru a planifica și comunica o perspectivă pe termen lung”, punctează Beatriz Pont, de la Direcția de educație a OECD.
Guvernul scoțian a acceptat toate observațiile OCDE și a anunțat reforme…
Exemplele ar putea continua. În ansamblu, în țările OCDE, în foarte multe țări analizte, peste două treimi din elevii provenind din mediile de de imigranți și-au văzut reduse șansele de succes academic.
Mai puțin de 10% dintre țări au legi care contribuie la asigurarea incluziunii depline în educație, arată Raportul global de monitorizare a educației din 2020 al UNESCO.
Pe de altă parte, ce se întâmplă în general cu copiii din statele bogate cele câteva care își permit să dea șanse tinerei generații și fac asta concret?
Suicidul, nefericirea, obezitatea și abilitățile sociale și academice slabe au devenit caracteristici mult prea comune ale copilăriei în țările cu venituri ridicate, arată un recent Report Card emis de Biroul de Cercetare al UNICEF – Innocenti.
„Multe dintre cele mai bogate țări din lume, care au resursele necesare pentru a oferi condiții bune tuturor copilor înregistrează eșec. Cu excepția cazului în care guvernele iau măsuri rapide și decisive pentru a proteja bunăstarea copiilor ca parte a răspunsurilor lor la pandemie, putem continua să ne așteptăm la creșterea ratelor sărăciei copiilor, a deteriorării sănătății mentale și fizice și a unei diviziuni aprofundate a abilităților între copii. Sprijinul legat de COVID-19 pentru familii și copii este extrem de inadecvat”, consideră Gunilla Olsson, directorul UNICEF Innocenti.
În medie, 40% dintre copii din toate țările OECD și Uniunea Europeană nu au abilități de citire și matematică de bază până la vârsta de 15 ani. Copiii din Bulgaria, România și Chile au cele mai slabe astfel de abilități, iar la polul opus se află elevii din Estonia, Irlanda și Finlanda.
În medie, țările lumii cheltuiesc mai puțin de 3% din PIB pentru politicile familiale și pentru copii.
Roxana Istudor