Tălmăcitorii de sensuri
Măria Sa Televizorul face furori în zilele noastre. De el ascultă toţi muritorii, indiferent de rang, cu multă evlavie şi chiar credinţă. Omniprezenţa Sa în toate mediile societăţii au influenţă şi înrăurire asupra multor destine.
Încât, dacă cineva vrea să ajungă din bragagiu un om politic remarcabil, de pildă, sau alte situaţii ca asemănare profesională, doar cel ce găseşte drumul spre Măria Sa Televizorul reuşeşte, indiferent de mijloace directe sau indirecte, prin neamuri, prieteni, afaceri. Şi, încet-încet alunec şi mă îndrept spre ceea ce vreau să spun de fapt:
Pe vremuri, principalele ziare ale vechiului regim instruiau mulţimile prin aşa numitele „articole de fond”, adică, de linie.
Acest „articol de fond” publicat în „Scînteia”, „România liberă”, „Munca”, se citea de tălmaciul de serviciu al acelor timpuri, pe la orele şapte dimineaţa, în colectiv, pretutindeni în fabrici, uzine, CAP-uri şi SMT-uri, în multe, multe case.
Şi iată că lumea s-a schimbat şi nu mai avem „articole de fond” în ziare deoarece şi ele au dispărut odată cu …ziarele! . În schimb „tălmăcitorii” se mută la televizor.
Arătam mai sus că în ziarele trecutului ne dădăceau politruci; azi, la multe posturi de televiziune importante avem de-a face cu „tălmaci” sau mai pe româneşte, înţelepţi descifrători de sensuri, de mici sau mari întâmplări, fie banale, fie mai aprige. Pe „ring”, se preumblă tot soiul de „invitaţi”.
Numai că aceşti oameni care se pare că au o pregătire universală şi sunt un fel de Pico della Mirandola îşi dau cu părerea şi ne îndreaptă gândul, ce ar putea fi strâmb, în domenii cum ar fi politica, zootehnia, pedagogia, legislaţia, igiena personală… şi nu este domeniu în care să nu încapă aceştia cu competenţa lor. Suportăm mai de multişor echipe specializate, formate din aceste personaje, fără de care n-am putea afla rostul lucrurilor.
Aceştia descifrează mai cu seamă la orele serii, evident cu erudiţie şi competenţă şarade, cum ar fi „mănăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i?”, iar după o frământare asudată se rosteşte cu gravitate: ciu-per-ca! Este contrazis de îndată de un altcineva, „Stai domnule, dar ce fel de ciuperci, căci sunt şi otrăvitoare printre ele, la care te referi?”.
Un al treilea, devenit împăciutor aplanează dilema: „Staţi, domnilor că de fapt ceea avem în această parabolă ne arată că toate aceste plante, stau într-un picior!”.
Alături sau printre aceşti invitaţi permanenţi se află chemate şi unele personaje, e drept că telegenice, sosite direct din închisoare sau care se îndreaptă către locuri zăbrelnice.
Şi totuşi o seamă de întrebări năvălesc: de ce aceeaşi clienţi, „invitaţi tălmăcitori” sunt aduşi la aproape toate spectacolele de seară ale unor importante televiziuni: de către cine? şi de ce? „Merge, că aşa-i în tenis”! vorba lui Toma Caragiu.
Doar rareori se abate şi un „neavenit”, cum ar fi câte un cunoscut om de cultură ori vreun politician rutinat care ar putea să se pronunţe competent într-un domeniu sau altul.
Şi de-abia că deschide gura spre a-şi susţine textul, şi de îndată este întrerupt şi frecat, în fel şi chip, de către concurenţii-invitaţi cu vechi ştate, chiţibuşari, palavragii care prin zgomotul produs îl întrerup şi… invitatul special altădată nu mai vine.
Şi cum toată lumea ştie despre cine se face vorbirea, n-ar mai avea rost să-i pomenim şi noi. În orice caz, subiectul este la fel de actual, poate ceva mai atenuat. Dar, mai știi?…
Carol ROMAN