Tânărul care schimbă lumea prin BINE!
Mihai Căldăraru, Directorul Executiv al Direcției Generale de Asistență Socială- AEDOPS premiat de Florentin Scaleţchi, preşedintele Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului din România.
Astăzi domnul Președinte Florentin Scaleţchi i-a înmânat Diplomă de merit domnului Mihai Căldăraru în calitate de Director Executiv al Direcției Generale de Asistență Socială – AEDOPS.
25 mai 1986 – apare pe lume Mihai Căldăraru.
Amintirile lui din copilărie sunt legate exclusiv de casa de copii, orfelinat, cum vreți să-i spuneți, în cazul de față școala specială nr 6 din Capitală. Mihai Căldăraru este un om credincios.
„Doamne ajută”, este formula lui de salut şi Dumnezeu un personaj permanent al discuțiilor pe care le poartă. Ortografiază surprinzător de bine, comparabil cu scrisul unor demnitari, aleși sau puși în funcție.
Tânărul care schimbă lumea prin BINE!
Să învățăm să apreciem. Apoi, să ne uitam în jur și să observăm că poate avem mai multe decât si-ar putea alții măcar sa viseze.
”Alții”, copiii orfani, mame si tați uitați de pruncii lor în case dărăpănate, familii pentru care banii sunt prea puțini pentru bomboanele.
De fapt, sunt prea puțini ca micuții lor să aibă un brad, unul adevărat, nu desenat cu bățul pe pământul din odaia în care trăiesc 10-12 suflete.
Pentru acești ”alții” își dedică viața Mihai Căldăraru, un tânăr jurnalist care dăruiește. Zâmbete, speranță și pâine. Dăruiește și jucării, și chicoteli și vise împlinite, acolo unde, la prima vedere, am spune că Dumnezeu nu mai e, însă, ascultându-l pe Mihai înțelegem că Dumnezeu lucrează prin oameni și e prezent în fiecare dintre noi, cei care alegem să facem o faptă bună.
Chinurile prin care a trecut la orfelinat, bătăile și abuzurile sexuale l-au încurajat pe tânărul Mihai să-și îndeplinească visul: de a ajuta copiii care au trecut prin aceleași suferințe asemenea lui. La prima vedere, pare a fi povestea obișnuită a unui copil ce a crescut prin centre de plasament. Și așa si este, în fond.
La vârsta de trei luni, Mihai a ajuns într-un orfelinat, unde, mai târziu, i se aplicau bătăi „sora cu moartea”.
Cu siguranță, acesta este un caz dintre alte sute de cazuri petrecute în Romania. Însă ceea ce impresionează cel mai mult este faptul că Mihai Căldăraru și-a depășit atât condiția de orfan, cât și condiția de sărac, ținând cu tot dinadinsul să reușească în viață. Este bolnav, iar crizele dese de epilepsie din lipsa medicamentelor pe care nu și le permite îl dau înapoi cu mulți pași atunci când dorește un loc de muncă.
Lipsit de dragostea materna și înconjurat de străini, Mihăița luptă zilnic cu propriul destin. Știe că, din pricina bolii de care suferă, angajatorii evită să-i ofere un loc de muncă. Mihai nu a stat niciodată din momentul în care a fost nevoit sa părăsească centrul de plasament, la vârsta de 18 ani.
„Împlinesc vârsta de 36 ani”. Din păcate, pot să vă spun mult prea bine ce înseamnă să crești prin orfelinate, pe stradă, sau sa ai un start dificil, după vârsta de 18 ani, când ieși din sistem.
Dar cum știți și voi, fiecare creștem și ne propunem niște obiective, bine organizate, în viața sa. Asta am făcut și eu!
DGAS România