Țările cele mai bogate alocă sute de miliarde de dolari pentru a susține petrolul, cărbunele și gazul
Națiunile care alcătuiesc G7 au pompat miliarde de dolari în combustibili fosili de la debutul pandemiei, în ciuda angajamentelor pe care și le-au luat. În timp ce Marea Britanie se pregătește să găzduiască summit-ul G7, o nouă analiză realizată de „The Guardian” arată că țările cele mai bogate au direcționat 189 miliarde de dolari pentru a susține petrolul, cărbunele și gazul, între ianuarie 2020 și martie 2021.
Analiza efectuată de organizația Tearfund arată că opt din 10 dolari cheltuiți pentru energie neregenerabilă au fost acordați banii fără condiții. Liniile financiare de salvare care au mers în principal către industria aviatică și auto, care au primit 115 miliarde de dolari în țările G7.
Țările G7 sunt printre cele mai poluante din lume, fiind responsabile pentru aproape un sfert din emisiile de CO2.
Constrângerile unora, bucuria altora
Pe de altă parte, activiștii pentru mediu care au aplaudat victoria în fața unor giganți occidentali ai producerii sau furnizării de combustibili fosili, obligați să-și reducă emisiile poluante, i-au făcut să-și frece mâinile de bucurie pe… producătorii și furnizorii de aceiași combustibili fosili din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Rusia.
Concret, după ce giganți ca Royal Dutch Shell, ExxonMobil și Chevron sunt obligate să reducă emisiile de carbon în ritm accelerat, aceasta este o veste minunată pentru companiile naționale de petrol din Arabia Saudită – Saudi Aramco – Compania Națională de Petrol Abu Dhabi, precum și Gazprom și Rosneft, din Rusia.
„Cererea de petrol și gaze este departe de a atinge vârful și va fi nevoie de aprovizionare, dar companiile petroliere internaționale nu vor avea voie să investească în acest segment, ceea ce înseamnă că companiile petroliere naționale trebuie să intervină și să umple spațiul”, explică economistul indian Amrita Sen, director de cercetare la Energy Aspects.
„Se pare că Occidentul va trebui să se bazeze mai mult pe ceea ce numește regimuri ostile pentru aprovizionarea sa”, susține, mai în glumă, mai în serios, un director al Gazprom, referindu-se la companiile energetice din întreaga lume deținute complet sau în cea mai mare parte de stat și care vor ajunge în prim-plan odată ce rivalii privați occidentali vor fi nevoiți să cedeze din cota de piață trecând la energia verde. Pe scurt, după cum au sărit în sus de bucurie cei care lucrează la Aramco, „Este minunat pentru noi!”.
Tabloul general, succinct, arată astfel: în încercarea de a se debarasa de dependența de Rusia și Orient, marile companii petroliere occidentale s-au extins dramatic în ultimii 50 de ani. Acum, acești uriași sunt presați de instanțe sau de acționari să implementeze planuri de reducere bruscă a emisiilor, până în 2050.
Pe de altă parte, amintita Saudi Aramco, de pildă, companie deținută majoritar de stat, nu se află sub același tip de presiune pentru a-și reduce emisiile de carbon.
La rândul lor, cei de la Gazprom își fac planuri frumoase în condițiile în care estimează că în următoarele decenii, cererea de gaze natural va crește. Și oricum, companiile petroliere occidentale controlează aproximativ 15% din producția globală, în timp ce OPEC și Rusia au o pondere de aproximativ 40%.
Economia verde cere mult mai multe materii prime critice
Iată și un alt efect al trecerii la economia verde, și acesta tot în beneficiul statelor emergente. De data aceasta, China. Concret, recent, Agenția Internațională pentru Energie a avertizat, într-un nou studiu, că cererea de materii prime critice va crește de patru ori pentru punerea în aplicare a obiectivelor acordului de la Paris.
Uniunea Europeană, de pildă, autointitulată lider global al trecerii la economia verde, recunoaște, într-o actualizare a strategiei sale industriale, că dependența de aceste materii prime critice care vin din China este foarte ridicată și are în vedere extinderea proiectelor minere europene care să reducă această dependență, care depășește 60%.
Doar că, în timp ce, pe de o parte, Comisia Europeană lucrează la „inițiativa privind materiile prime” încă din 2008, pe de altă parte, lista de materii prime critice de care are nevoie blocul comunitar se tot lungește – 14 în 2011, 20 în 2014, 27 în 2017 și 30 în 2020, arată Frank Umbach, director de cercetare la European Cluster for Climate, Energy and Resource Security de la Universitatea din Bonn.
De ce este acest segment apparent commercial unul cu încărcătură geopolitică? China este singura superputere care s-a poziționat puternic pe întregul lanț de aprovizionare cu materii prime pentru tehnologie curată, inclusiv capacitățile de prelucrare.
Atunci când relațiile cu SUA s-au înrăutățit, de pildă, statul chinez a putut trece rapid la măsuri de control al exporturilor sale de materii prime critice, ceea ce stârnit imediat efecte în lanț în toată lumea occidentală, care, pe scurt, și-a propus să treacă la economia verde depinzând de livrări masive dinspre China, ale cărei companii controlează, printre altele, 80% din producția globală de cobalt rafinat sau peste 60% din capacitatea mondială de producție de litiu-ion.
Obiectivele strategice ale UE privind „acordul verde european” și extinderea în continuare a surselor regenerabile – de exemplu creșterea de 25 de ori a capacității eoliene până în 2050 – vor necesita de aproape 20 de ori mai mult litiu și de cinci ori mai mult cobalt numai în următorul deceniu. Pe de altă parte, Comisia speră să devină autosuficientă în proporție de 80% pe litiu până în 2025.
Roxana Istudor