UN AMBASADOR PENTRU O ŢARĂ !!!
După ce am cunoscut o ţară – KAZAKHSTAN – care realmente m-a fascinat, am avut curiozitatea să-l cunosc şi pe ambasadorul acestei ţări în România, în persoana Excelenţei Sale, domnul Daulet Batrashev.
Am descoprit o persoană cu totul specială, care îşi iubeşte ţara şi îi adoră pe semenii lui. Este un bun cunoscător al istoriei neamului său, dar şi al geografiei şi administraţiei actuale a Kazakhstanului. Face parte din majoritatea populaţiei acestei ţări, având origine kazakhă. Îşi prezintă ţara ca pe o grădină, cu bunele dar şi cu impedimentele prin care a fost nevoită să le parcurgă această interesantă populaţie. Un diplomat rasat, bine pregătit să-ţi răspundă prompt şi convingător la toate întrebările înterlocutorului pe care îl are, chiar dacă unele sunt incomode.
Această epistolă pe care o scriu nu mi-am dorit să fie un interviu, ca cele tradiţionale ăn care reporterul pune întrebări şi cel intervievat răspunde, ci o saga despre un ambasador pentru o ţară.
Am descoperit la acest om o preocupare permanentă pentru toţi semenii lui care au decis să facă afaceri mai mari sau mai mici în România. Astfel, cu o investiţie de 4 miliarde de dolari în Rafinăria ROMPETROL, dar şi în infrastructură de sute de staţii de benzină, deţinând 51% din acţiuni, Societatea de stat KAZMUNAYGAS este de departe pe primul loc şi cu primă prioritate, însă blocată deocamdată de la noi investiţii de DIICOT, structură în cadrulmParchetului General. Am observat în sufletul acestui om o nelinişte şi o preocupare majoră pentru a în cerca o deblocare a situaţiei care nu face bine nici uneia din părţi, nici României, nici Kazakhstanului, atâta timp cât nu poţi translata o vină a unui individ precum Dinu Patriciu (care nu mai poate răspunde în faţa justiţiei fiindcă a decedat) celor care cândva au fost cumpărători de bună credinţă. Am speranţa, la fel ca domnia sa, că după întrevederea de la cel nau înalt nivel cu ministrul Justiţiei şi cel al Energiei, lucrurile se vor lămuri şi debloca spre binele comun al celor două ţări.
Acest om munceşte 24 din 24 ore, străbătând ţara de la un capăt la altul în scopul găsirii de oportunităţi pentru oameni de afaceri din ţara sa, ori de a solicita locuri pentru tinerii kazakhi la facultăţi cu renume care pregătesc ingineri în industria petrolului. A avut vizite protocolare la Camera de Comerţ şi Industrie din Covasna, Argeş, Cluj şi Prahova-Ploieşti, la Universitatea Transilvania din Braşov, la Universitatea din Tg.Mureş şi în multe alte locuri din România. A străbătut ţara în cei 4 ani de mandat de Ambasador mai mult decât o facem noi, românii! Este deja în prelungire de mandat, în al 5-lea an, şi încă mai are multe proiecte de viitor pentru ţara lui şi pentru o ţară a U.E., cum este România.
Am studiat toată documentaţia pusă la dispoziţie de domnia sa, inclusiv discursurile Preşedintelui Kazakhstanului, Nursultan Nazarbaiev, şi am tăria să recunosc că mi-aş fi dorit să am asemenea conducători cu viziuni de viitor şi cu mare implicare pentru ţara sa, aşa cum este acest mare om de stat despre care Excelenţa Sa, domnul Ambasador, mi-a vorbir în termeni elogioşi şi admirativi.
Bunăoară, îmi relata că atunci când a luat decizia istorică să mute capitala de la Alna Ata la Astana, în urnă cu 20 de ani, mai precis în 1998, foarte multă lume a fost reticentă la această propunere , considerând-o neviabilă. Iată că viitorul a dovedit altceva.
Dacă ar fi să vorbesc de latura sa umană, aş putea zice că am întâlnit un intelectual rasat, un om jovial, cu bune maniere, un familist convins. Tată a 3 copii, două fete – una studiază în Europa – şi un băiat de 12 ani cu care tatăl se mândreşte că face sa învaţă fotbal de performanţă la echipa F.C.Voluntari, sub bagheta cunoscutului antrenor Ion Andone, prietenul meu, „fălcosul”, cum îl poreclesc prietenii.
Aş zice o viaţă în slujba ţării sale, căci înainte de România domnul Ambasador şi-a reprezentat cu cinste ţara în Regatul Unit al Olandei.
Felicitări la scenă deschisă, Excelenţă, şi aplauze pentru activitatea dumneavoastră deloc uşoară şi presărată uneori cu evenimente nu tocmai plăcute!
Prof.univ.dr. Florentin SCALEŢCHI