ADEVĂRURILE pe care guvernanții le ASCUND în privinta exploatării de la ROȘIA MONTANĂ
Domnul Ștefan Marincea, directorul general al Institutului Geologic al României, a avut amabilitatea de a răspunde câtorva întrebări, puse de Select News, pentru clarificarea metodelor și consecințelor unei eventuale exploatări a aurului și argintului la Roșia Montană în condițiile exploatării propuse de Roșia Montană Gold Corporation dar și despre existența unei alternative mai puțin poluante.
SN: Care este principalul risc în privința unei eventuale exploatări a aurului și argintului la Roșia Montană?
Dir. Maincea: Principalul risc al proiectatei exploatări a Au (aur) și Ag (argint) de la Rosia Montană este cel de mediu, legat în principal de uriașul bazin de decantare a șlamului cianurat prevăzut în proiect. Proiectul prezentat de Roșia Montană Gold Corporation (menționată în cele ce urmează ca RMGC) nu își propune să cianureze un concentrat de minereu, ca în majoritatea proiectelor de acest tip care se derulează în lume sau ca în proiectele similare din Europa (Finlanda, Suedia), ci întreaga masă minieră. Consecința acestui procedeu va fi producerea unei cantități uriașe de șlam cianurat: între 214.905.000 și 256 926 000 tone. Un iaz (bazin) de decantare cu o suprafață de 363 de hectare, dintre care 45 de hectare sub apă, va prelua toată această cantitate de șlam, care va fi reținută de un baraj cu înălțime de 188 metri și lungime de circa 600 de metri, construit pe cursul Văii Corna. Valea Corna este o vale activă, alimentată de izvoare chiar pe amplasamentul viitorului iaz de decantare, afectată de fisuri din sistemul faliei Cornei. Observațiile de teren arată că bazinul de decantare de pe Valea Corna prezintă numeroase riscuri de mediu, anume: (1) riscul alunecărilor de teren (o „desprindere” poate fi clar observată pe versantul estic al văii); (2) prezența unui număr mai mare de falii decât cel figurat în studiul RMGC; (3) permeabilitatea mare a versantului stâng al văii, care conține gresii și nu „formațiuni argiloase” după cum susține proiectul. Riscul de contaminare a pânzei freatice este mai mult decât evident.
Dr. Stefan Maincea, directorul general al Institutului Geologic al României.
Dr. Stefan Maincea, directorul general al Institutului Geologic al României.
SN: Puteți explica pe scurt, în măsura în care este posibil, care este fluxul tehnologic care va fi utilizat la Roșia Montană?
Dir. Maincea: Tehnic, proiectul își propune procesarea a toată masa mineralizată (214,9 milioane de tone!) prin sfărâmare, aducere în pulbere, tratare cu cianuri prin metoda absorbției în cărbune activ (carbon-in-leach = CIL) într-un circuit, apoi recuperare a Au și Ag absorbite în cărbunele activ prin electroliză ignee și topire. Lipsesc total atât preconcentrarea minereului printr-un procedeu oarecare (flotare, concentrare gravitațională) cât și oxidarea minereului de sulfuri (refractar) care ocupă o pondere de circa 5 % din masa minieră, procedee aplicate în alte exploatări de amploare din Europa (ex. Kittila, Finlanda). Deci fluxul tehnologic este simplu: extracție în carieră, măcinare, cianurare.
SN: Exista o alta variantă tehnologică de exploatare?
Dir. Maincea: Evident, și dacă ne referim la cele utilizate în acest moment în Uniunea Europeană, trebuie să completăm fluxul tehnologic cu faze de concentrare și de oxidare a minereului, după cum am menționat anterior. Masa de minereu de procesat prin cianurare în circuit închis sau utilizând o metodă alternativă precum cea cu tiosulfat de sodiu, s-ar reduce cu 90 % și s-ar crea alte câteva sute de locuri de muncă în uzinele (facilitățile) de flotație și de oxidare (pentru că am menționat proiectul de la Kittila, din Finlanda, putem spune că acolo oxidarea se face în tancuri închise, prin barbotare cu oxigen, sub presiune). Dacă concentrarea s-ar face prin flotare, ca în vechea exploatare din perimetru, s-ar folosi reactivi biodegradabili în 6 luni, spre deosebire de cianuri, care sunt fotodegradabile, în condițiile de climat ale zonei, în circa 120 de ani.
Sursa: selectnews.ro