Un vis de mărire care fuse și se duse

Fuse și se duse! Cam asta este tot ce s-ar mai putea spune ,în dulcele grai oltenesc, despre scenariul că, după demisia lui Charles Michel, președinția Consiliului European va preluată de către președintele Klaus Iohannis. Scenariu după care au venit narativele despre succesorul celui ale cărui două mandate și așa se încheiau la sfârșitul anului.

Sincer să fiu, m-am numărat și eu printre cei care au primit cu anumite rezerve această presupunere, mai ales pentru că, președintele încă  în exercițiu al României avea un redutabil contracandidat în Mario Draghi, al cărui palmares este bine cunoscut și larg apreciat. Cât privește teza că prin desemnarea lui Klaus Iohannis ca președinte al Consiliului European, prestigiul României va înregistra o substanțială creștere, permiteți-mi să vă  spun că, dacă și în această calitate, domnia sa va avea aceeași prestație precum aceea pe care a avut-o în cei nouă ani și ceva în fruntea statului român, ne putem lesne da seama  care și cât de mare va fi această creștere a bunului nostru renume în Europa și pe mapamond!

După cum era de așteptat, referitor la motivele care l-au determinat pe Charles Michel să nu mai demisioneze pentru a candida pentru un mandat în Parlamentul European sunt luate în calcul mai multe ipoteze, dintre care chiar domnia sa amintește pe aceea că a fost acuzat că își părăsește funcția punând interesele personale mai presus de cele ale uniunii, Uniune Europeană care, ea însăși, are nevoie de unitate și de coeziune în confruntarea cu populismul agresiv și cu euroscepticismul, confruntare care se anunță a fi foarte dură la alegerile pentru noul Parlament European din această vară. Tocmai de aceea, în mesajul său de ieri, Charles Michel s-a declarat hotărât să își ducă,,la bun sfârșit și cu determinare actualele responsabilități’’.

Nu trebuie, însă, uitat nici un alt motiv posibil al deciziei lui Charles Michel de a revenii asupra controversatei sale decizii și anume temerea că, fie și pentru o perioadă scurtă de timp președinția Consiliului European va reveni premierului Ungariei, Viktor Orban. Care, alături de Klaus Iohannis, este cel mai vechi membru al consiliului. De principiu, așa ar sta lucrurile, dar ne putem întreba și dacă nu există reguli clare și proceduri care, puse în aplicare,  să nu îi permită lui Viktor Orban să acceadă la această atât de importantă demnitate în arhitectura instituțională a Uniunii Europene? Urmând ca președinte al Consiliului European să fi fost Klaus Iohannis.

Firește că există, dar atunci întrebarea este: de ce nu au fost ele puse în aplicare? Întrebare la care, încercând să caut un răspuns cât de cât  plauzibil, am dat peste comentariile lui Traian Băsescu despre zvonurile că succesorul său la Palatul Cotroceni se află pe lista scurtă a candidaților pentru șefia Consiliului European. „Este un bluf!”, spus Traian Băsescu, după care a mai declarat: „Cui folosește acest bluf, întrebați actorii politici din România”.

De întrebat nici nu a mai fost cazul, cunoscute fiind mesajele pe care le-au transmis, cu această ocazie, personalități marcante ale scenei politice românești. Problema este, însă, dacă numai aici, acasă, trebuie să punem întrebarea sau dacă ea nu poate să fie adresată și unor autori de scenarii și lideri de opinie de la Bruxelles? De unde am putea să aflăm și dacă narativul „Klaus Iohannis, președinte al Consiliului European” a fost gândit și difuzat numai și numai în Patria Mioriței. Până atunci, iată că răzgândirea lui Charles Michel readuce în actualitate un al subiect incitant: ce loc de muncă va ocupa Klaus Iohannis după încetarea dublului mandat prezidențial? Va fi unul de frunte în forurile Uniunii Europene sau, mai curând, un premiu de consolare, să spunem un mandat de europarlamentar, precum cel al predecesorului său, Traian Băsescu? Întrebări pornind de la care nu m-aș încumeta să dau curs scenaritei, mai ales dacă ținem seama de pronosticurile îngrijorătoare pe care le dau sondajele de opinie din mai multe state membre ale Uniunii.

Cu toate astea, eu aș spune să nu fim peste poate de pesimiști, fiindcă nu putem ști ce surprize i s-au pregătit itinerantului nostru președinte. Ce ați spune, bunăoară, dacă în viitoarea Comisie Europeană s-ar înființa postul de comisar pentru turism în spațiul inter și extra comunitar? Post care cui altcuiva i-ar putea reveni dacă nu tocmai domnului Klaus Iohannis?!…

Șerban Cionoff

(jurnalul.ro)

 

    
 
 

Comments

comments

One thought on “Un vis de mărire care fuse și se duse

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.